ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3257/2014

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 2 București la 28

noiembrie 2008, reclamanții T.V., T.D. și M.R.G. au chemat-o în judecată pe

pârâta SC A. SA, solicitând să se dispună anularea contractului de

vânzare-cumpărare din 30 octombrie 1991.

Prin sentința civilă nr. 3781 din 27 aprilie 2009,

Judecătoria sectorului 2 București a respins excepția lipsei calității

procesuale pasive și cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiate.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții,

calea de atac fiind calificată ca fiind apel, față de valoarea obiectului

cererii.

Prin Decizia civilă nr. 154/A din 2 martie 2011,

Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis apelul, a admis excepția

necompetenței materiale a judecătoriei, a anulat sentința atacată și,

constatând competența tribunalului pentru soluționarea cauzei în primă

instanță, a dispus înaintarea cauzei registraturii generale, în vederea

repartizării cauzei la una dintre secțiile civile ale Tribunalului București.

Prin Decizia civilă nr. 1687/R din 14 decembrie 2011, Curtea

de Apel București, secția a IV-a civilă, a admis recursul declarat de

reclamanți împotriva deciziei sus-menționate, pe care a casat-o în parte și a

trimis cauza la aceeași instanță pentru continuarea judecății, reținând că, în

conformitate cu prevederile art. 297 alin. (2) C. proc. civ., în cazul în care

instanța de apel constată că prima instanță a fost necompetentă, are obligația

de a anula sentința și de a reține cauza spre rejudecare.

Prin sentința civilă nr. 1213 din 6 iunie 2012, Tribunalul

București, secția a IV-a civilă, a respins excepția lipsei calității procesuale

pasive și cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiate, reținând în esență

că, potrivit art. 5 din Decretul nr. 61/1990, locuințele ocupate de chiriași

pot fi vândute numai către aceștia, în baza unei cereri adresate direct

unităților specializate in vânzarea locuințelor. Or, în speță, numai T.V. a

formulat cerere de cumpărare, în mod corect contractul de vânzare fiind

încheiat de aceasta din urmă în calitate de cumpărător.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamanții T.V.,

T.D. și M.R.G., apel care a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 86/A

din 3 martie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Împotriva acestei decizii, reclamantul T.V. a declarat

recurs, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 6-9 C.

proc. civ.

În motivare, recurentul a criticat actul de justiție în

general și a arătat că decizia atacată nu este motivată logic, obiectiv și

legal.

În continuare, recurentul a prezentat considerentele deciziei

atacate și a conchis că se cuvine anularea acesteia.

Înalta Curte, în conformitate cu art. 137, cu aplicarea

art. 298, raportat la art. 316 C. proc. civ., văzând dispozițiile art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., a invocat din oficiu și a luat în examinare

excepția nulității recursului.

Potrivit art. 302

1

alin. (1) lit. c) C.

proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă sub sancțiunea nulității

dezvoltarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază, cu raportare

strictă și limitativă la cazurile de modificare sau casare prevăzute de art. 304

pct. 1-9 C. proc. civ.

Pentru a conduce la casarea sau modificarea hotărârii

recurate, recursul nu se poate limita doar la indicarea unuia sau mai multor

motive de recurs prevăzute de a

;

t 304 C. proc. civ., condiția legală

a dezvoltării motivelor presupunând ca ele să poată fi încadrate într-unui

dintre acestea.

În speță, examinarea memoriului de recurs impune

concluzia că recurentul nu a formulat critici care să poată fi încadrate în

motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar indicarea

motivelor reglementate de art. 304 pct. 6-9 C. proc. civ. a fost făcută doar

formal.

Astfel, se constată că recurentul critică actul de justiție

în general întemeindu-se pe afirmații emanând de la diverse persoane sau din

diverse surse creditate de recurent ca având autoritate în domeniu sau fiind

apreciate ca relevante, demersul său fiind structurat pe 17 puncte denumite

„moto"-uri și neavând nici o legătură cu decizia ce face obiectul

prezentului recurs.

Se constată, de asemenea, că recurentul prezintă un colaj din

considerentele deciziei de apel, pe care le comentează succesiv, însă aceste

comentarii relevă exclusiv nemulțumirea recurentului fată de raționamentul

instanței de apel, fără a putea fi încadrate în motivele de recurs expres

invocate - art. 304 pct. 6-9 C. proc. civ. - și fără a putea fi subsumate altor

motive din cele prevăzute de textul legal incident.

Or, recursul este reglementat drept o cale de atac

extraordinară, care privește analiza măsurii în care criticile aduse de

recurent, prin motivele de recurs, se încadrează sau nu în motivele de

nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Sancțiunea nulității recursului intervine nu numai

atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârșire, ci și în cazul motivării

necorespunzătoare sau în cazul unei aparente motivări. O astfel de situație se

întâlnește și în cauza de față, din moment ce, așa cum s-a arătat, recurentul

nu dezvoltă critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de

recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ., ci se limitează la simpla afirmare

a netemeiniciei și nelegalității deciziei atacate.

Pe cale de consecință, găsind întemeiată excepția

invocată din oficiu, Înalta Curte urmează a constata nul recursul în

conformitate cu dispozițiile art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc.

civ.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C

I D E

Constată nul recursul declarat de recurentul-reclamant T.V. împotriva Deciziei

civile nr. 86/A din 3 martie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 octombrie 2014.