ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3257/2014

Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 2 București la 28 noiembrie 2008, reclamanții T.V., T.D. și M.R.G. au chemat-o în judecată pe pârâta SC A. SA, solicitând să se dispună anularea contractului de vânzare-cumpărare din 30 octombrie 1991. Prin sentința civilă nr. 3781 din 27 aprilie 2009, Judecătoria sectorului 2 București a respins excepția lipsei calității procesuale pasive și cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiate. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, calea de atac fiind calificată ca fiind apel, față de valoarea obiectului cererii.

Prin Decizia civilă nr. 154/A din 2 martie 2011, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis apelul, a admis excepția necompetenței materiale a judecătoriei, a anulat sentința atacată și, constatând competența tribunalului pentru soluționarea cauzei în primă instanță, a dispus înaintarea cauzei registraturii generale, în vederea repartizării cauzei la una dintre secțiile civile ale Tribunalului București. Prin Decizia civilă nr. 1687/R din 14 decembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a admis recursul declarat de reclamanți împotriva deciziei sus-menționate, pe care a casat-o în parte și a trimis cauza la aceeași instanță pentru continuarea judecății, reținând că, în conformitate cu prevederile art. 297 alin. (2) C. proc.

civ., în cazul în care instanța de apel constată că prima instanță a fost necompetentă, are obligația de a anula sentința și de a reține cauza spre rejudecare. Prin sentința civilă nr. 1213 din 6 iunie 2012, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive și cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiate, reținând în esență că, potrivit art. 5 din Decretul nr. 61/1990, locuințele ocupate de chiriași pot fi vândute numai către aceștia, în baza unei cereri adresate direct unităților specializate in vânzarea locuințelor. Or, în speță, numai T.V. a formulat cerere de cumpărare, în mod corect contractul de vânzare fiind încheiat de aceasta din urmă în calitate de cumpărător.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamanții T.V., T.D. și M.R.G., apel care a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 86/A din 3 martie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă. Împotriva acestei decizii, reclamantul T.V. a declarat recurs, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 6-9 C. proc. civ. În motivare, recurentul a criticat actul de justiție în general și a arătat că decizia atacată nu este motivată logic, obiectiv și legal. În continuare, recurentul a prezentat considerentele deciziei atacate și a conchis că se cuvine anularea acesteia. Înalta Curte, în conformitate cu art. 137, cu aplicarea art. 298, raportat la art. 316 C. proc.

civ., văzând dispozițiile art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., a invocat din oficiu și a luat în examinare excepția nulității recursului. Potrivit art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă sub sancțiunea nulității dezvoltarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază, cu raportare strictă și limitativă la cazurile de modificare sau casare prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. Pentru a conduce la casarea sau modificarea hotărârii recurate, recursul nu se poate limita doar la indicarea unuia sau mai multor motive de recurs prevăzute de a ; t 304 C. proc. civ., condiția legală a dezvoltării motivelor presupunând ca ele să poată fi încadrate într-unui dintre acestea.

În speță, examinarea memoriului de recurs impune concluzia că recurentul nu a formulat critici care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar indicarea motivelor reglementate de art. 304 pct. 6-9 C. proc. civ. a fost făcută doar formal. Astfel, se constată că recurentul critică actul de justiție în general întemeindu-se pe afirmații emanând de la diverse persoane sau din diverse surse creditate de recurent ca având autoritate în domeniu sau fiind apreciate ca relevante, demersul său fiind structurat pe 17 puncte denumite „moto"-uri și neavând nici o legătură cu decizia ce face obiectul prezentului recurs.

Se constată, de asemenea, că recurentul prezintă un colaj din considerentele deciziei de apel, pe care le comentează succesiv, însă aceste comentarii relevă exclusiv nemulțumirea recurentului fată de raționamentul instanței de apel, fără a putea fi încadrate în motivele de recurs expres invocate - art. 304 pct. 6-9 C. proc. civ. - și fără a putea fi subsumate altor motive din cele prevăzute de textul legal incident. Or, recursul este reglementat drept o cale de atac extraordinară, care privește analiza măsurii în care criticile aduse de recurent, prin motivele de recurs, se încadrează sau nu în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Sancțiunea nulității recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârșire, ci și în cazul motivării necorespunzătoare sau în cazul unei aparente motivări.

O astfel de situație se întâlnește și în cauza de față, din moment ce, așa cum s-a arătat, recurentul nu dezvoltă critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ., ci se limitează la simpla afirmare a netemeiniciei și nelegalității deciziei atacate. Pe cale de consecință, găsind întemeiată excepția invocată din oficiu, Înalta Curte urmează a constata nul recursul în conformitate cu dispozițiile art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de recurentul-reclamant T.V. împotriva Deciziei civile nr. 86/A din 3 martie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 octombrie 2014.