ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 921/2007
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 921/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
dosarului constată că:
Prin acțiunea formulată la Curtea de Apel Constanța, reclamanții R.N., I.L., U.C., D.A. și D.L. au contestat Decizia nr.
47 din 27 martie 2006 emisă de pârâta Curtea de Apel Constanța pentru punerea
în aplicare a O.G. nr. 2/2006 și a O.G. nr. 3/2006.
În motivare, reclamanții au
arătat că salariile funcționarilor publici nu pot face obiectul vreunei
limitări sau renunțări (...) orice limitare sau renunțare efectuată cu
încălcarea acestui principiu este lovită de nulitate absolută, în raport de
prevederile art. 33 pct. 3 din O.G. nr. 92/2004, și ale art. 37 pct. 3 din O.G.
nr. 2/2006.
Pârâta, prin întâmpinare, a
solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin Încheierea din 18 mai
2006, Curtea de Apel Constanța, constatând lipsa nejustificată a părților și,
totodată, faptul că nici una dintre părți nu a solicitat judecarea cauzei în
lipsă, în temeiul dispozițiilor prevăzute de art. 242 alin. (2) C. proc. civ.,
a suspendat judecarea cauzei.
Împotriva acestei Încheieri,
reclamanta I.L. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și
netemeinicie, susținând că a fost citată în mod legal pentru termenul din 18
mai 2006, iar citația cuprindea mențiunea: „în caz de neprezentare a părților,
se va putea trimite un înscris, judecata urmând a se face în lipsă”.
Recurenta mai arătă că s-a
aflat în imposibilitatea de a se prezenta la judecarea cauzei, datorită
faptului că a susținut un examen la masterat, situație pe care o dovedește cu
adeverința din 30 mai 2006.
Examinând cauza și sentința
atacată în raport de criticile formulate de recurenta - reclamantă, cu actele
și lucrările dosarului precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză
inclusiv cele ale art. 304
1
C. proc. civ., Curtea constată că
recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Suspendarea judecării cauzei
a fost dispusă în temeiul prevederilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Potrivit acestor dispoziții Instanța
va suspenda judecata dacă nici una din părți nu se înfățișează la strigarea
pricinii.
Constatând că nici una
dintre părți nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242 alin.
(2) C. proc. civ., Instanța de Fond, în mod temeinic și legal a dispus
suspendarea cauzei pentru lipsa nejustificată a părților.
Recurenta nu a înștiințat Instanța
de Fond că s-ar afla în imposibilitate de prezentare.
Norma juridică din art. 242
alin. (1) pct. 2, este imperativă, astfel încât, dacă sunt întrunite cerințele
acestui text, Instanța este obligată să suspende judecata, fără a mai efectua
vreun act de procedură.
Aflându-ne în cazul unei
suspendări voluntare, recurenta avea posibilitatea de a solicita repunerea
cauzei pe rol în temeiul art. 245 alin. (1) C. proc. civ.
Astfel fiind, Curtea
apreciază că măsura suspendării s-a dispus cu respectarea prevederilor legale,
soluția Instanței de Fond fiind legală și temeinică.
În consecință, pentru
considerentele arătate și în conformitate cu prevederile dispozițiilor art. 312
alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de I.L. împotriva Încheierii din 18 mai 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, ca
nefondat.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 14 februarie 2007.