ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra

cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin rezoluția nr. 1417/P/2009 din 9 noiembrie

2009, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire

penală și criminalistică, a dispus, în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art.

10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de intimatul C.V.

pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246, 289 și 291 C. pen.,

deoarece din materialul probator examinat în cauză, rezultă că faptele sesizate

nu există.

Pentru a dispune

astfel, procurorul a reținut următoarele:

La data mai sus

menționată, petenții M.G. și S.A. s-au adresat Parchetului de pe lângă

Judecătoria Vaslui, cu o plângere în care au arătat că numiții C.V., fost

primar al municipiului Vaslui, în prezent deputat în Parlamentul României, Z.C.F.,

avocat în cadrul Baroului Vaslui, Ț.G., funcționar public în cadrul Comisiei

Locale de Fond Funciar, C.L., expert tehnic, M.C. și A.C., judecători la

Judecătoria Vaslui, ar fi comis o serie de abuzuri, cu ocazia soluționării

litigiului ce are ca obiect partajul succesoral, dosar aflat pe rolul

Judecătoriei Vaslui.

Ulterior, la data de

17 aprilie 2009, petentul G.M. se adresează Parchetului de pe lângă Judecătoria

Vaslui, solicitând cercetarea numiților Z.C.F. și P.N., acuzându-i de

falsificarea unor acte și folosirea lor în Dosarul civil nr. 587/333/2005,

având ca obiect partajul succesoral.

Petenții au fost

audiați de procuror, ocazie cu care aceștia au susținut că ar fi fost

împiedicați de către susnumiții potențiali făptuitori, să-și exercite

drepturile pe care le au în calitate de moștenitori asupra bunurilor rămase de

la defuncții M.I. și M.E., părinții petenților.

Din examinarea

actelor aflate la dosar a rezultat că au fost emise de către Comisia Județeană

pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor din județul

Vaslui, două titluri de proprietate, și anume nr. 2765/48928 și nr. 1765/48928,

ambele din data de 26 noiembrie 2002.

Cele două titluri de

proprietate au fost emise pe numele următorilor: M.I., M.C., Z.Z., M.G.

(petent), M.E., M.C. și S.A. (petentă), toți aceștia fiind moștenitorii

defuncților M.I. și M.E.

Din cauza

neînțelegerilor apărute între moștenitorii susnumiți, M.G. (petentul), M.C., M.I.

și S.A. (petentă) i-au chemat în judecată pe numiții M.C., C.M., B.R., I.M., Z.C.F.

și M.P., obiectul cauzei fiind partajul succesoral, formându-se astfel Dosarul nr.

587/333/2005 al Judecătoriei Vaslui.

Dosarul a fost

repartizat spre soluționare judecătorului A.C. de la Judecătoria Vaslui.

Prin ordonanța nr. 135/P/2009

a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, s-a dispus neînceperea urmăririi

penale față de numiții Z.C.F., Ț.G., C.M., P.N., C.L. și A.C. (judecător) sub

aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 289 și art. 291 C.

pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., deoarece din probele administrate la

dosarul cauzei a rezultat că faptele sesizate nu există.

Prin aceeași

ordonanță, s-a dispus disjungerea și declinarea competenței de soluționare a

cauzei privind pe numitul C.V., în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, întrucât în conformitate cu dispozițiile art. 29 pct.

1 lit. a) C. proc. pen. competența îi revine, intimatul dobândind calitatea de

deputat, în urma alegerilor parlamentare din 30 noiembrie 2008.

Din examinarea

actelor existente la dosarul cauzei rezultă că petenții - cu toate că au

invocat în plângerile lor infracțiunile de abuz în serviciu și de falsuri în

acte - nu au indicat pretinsele abuzuri și înscrisuri contrafăcute ori

modificate, exprimându-se la modul general, susținând că ar fi fost

nedreptățiți, fără a proceda cel puțin la prezentarea unor indicii cu privire

la săvârșirea acestor fapte de natură penală de către fostul primar al

municipiului Vaslui, actualmente deputatul C.V.

Este evident că atât

timp cât cei doi petenți nu au putut prezenta cel puțin indiciile comiterii

faptelor de natură penală menționate în plângere, cu atât mai mult sunt în

imposibilitate de a evidenția elemente probatorii concludente și pertinente în

susținerea afirmațiilor lor.

Împotriva acestei

rezoluții, petiționarii au formulat plângere adresată procurorului șef al

Secției de Urmărire Penală și Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție care, în baza art. 278 C. proc. pen., a

respins ca neîntemeiată, prin rezoluția nr. 3126/825/II/2/2010 din 12 martie

2010.

Nemulțumiți de

soluția procurorului șef, petenții M.G. și S.A. s-au adresat cu plângere, în

condițiile art. 278

1

C. proc. pen., instanței de judecată competentă

să judece infracțiunile reclamate, respectiv Înalta Curte de Casație și Justiție.

Cauza a fost

înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 2764/1/2010.

Examinând actele și

lucrările dosarului, Înalta Curte constată că M.G. și S.A. figurau în calitate

de părți în Dosarul nr. 587/333/2005 al Judecătoriei Vaslui, care au ca obiect

acțiunea de partaj succesoral între petenți și nu de ale acestora. După

pronunțarea sentinței de către prima instanță și până la înregistrarea cauzei

la Tribunalul Vaslui, petenții, nemulțumiți de soluție și de modul de

interpretare al probelor, au formulat plângeri penale împotriva judecătorului,

expertului tehnic, primarului (intimatul din cauză, care în prezent este

deputat în Parlamentul României) și a altor persoane implicate în procesul

civil, susținând că au fost comise abuziv și infracțiuni de fals, la modul

generic, fără a face referiri la fapte concrete.

Înalta Curte constată

că soluția de neurmărire penală față de parchet față de intimatul C.V., este

legală și temeinică întrucât din actele premergătoare efectuate nu au rezultat

date, indicii sau dovezi, din conținutul cărora să rezulte că fostul primar al

municipiului Vaslui ar fi săvârșit, în legătură cu atribuțiile sale de

serviciu, în derularea litigiului civil privind pe petiționari, infracțiunile

prevăzute de art. 246 C. pen., art. 289 C. pen. și art. 291 C. pen.

Pentru a se putea

începe urmărirea penală sunt necesare două condiții.

Prima condiție constă

din existența acelui minim de date care permit organului de urmărire să

considere că s-a săvârșit, în mod cert, o infracțiune.

Cea de-a doua

condiție, necesară începerii urmăririi penale, constă în inexistența cazurilor

de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prev. de art. 10 C. proc.

pen. (cu excepția celui prevăzut la lit. b)

1

).

Intervenția oricărui

caz prevăzut de art. 10 C. proc. pen., rezultând fie din actele prin care a

fost sesizat organul de urmărire, fie din actele premergătoare efectuate în

urma sesizării, pot determina ca în locul începerii urmăririi penale să

funcționeze instituția neînceperii urmăririi penale.

În cauză, după cum

s-a menționat, procurorul a constatat, corect, că faptele reclamate nu există,

ceea ce a atras incidența dispozițiilor art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Împrejurarea că

petenții sunt nemulțumiți de soluția adoptată în cauza care s-a aflat pe rolul

Judecătoriei Vaslui, nu poate conduce la concluzia existenței infracțiunilor pe

care aceștia le-au indicat în plângerea lor.

Prin procedura

reglementată de art. 278

1

C. proc. pen. referitoare la accesul liber

la justiție, legiuitorul a oferit persoanei vătămate posibilitatea de a-și

apăra interesele și de a solicita înlăturarea unor încălcări ale drepturilor

sale, fără însă ca aceasta să constituie o cale de atac paralelă, neprevăzută

de dispozițiile legale în vigoare, cum, de altfel, petenții au încercat, pe

calea plângerii penale, să obțină reformarea sentinței civile amintite, fără

însă, să fie epuizate căile de atac, ordinare și extraordinare, prevăzute de

lege.

În consecință, în

raport de considerentele expuse, urmează să constate că plângerea formulată de

petenți împotriva rezoluției de neurmărire penală dată de procuror este

nefondată, motiv pentru care în conformitate cu dispozițiile art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen. să o respingă și să mențină rezoluția atacată.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca

nefondată, plângerea formulată de petiționarii M.G. și S.A. împotriva

rezoluției nr. 1417/P/2009 din 9 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, pe

care o menține.

Obligă petiționarii

să plătească suma de câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință

publică, azi 29 iunie 2010.