ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3813/2013

Asupra recursului

de față, analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Tribunalul București,

secția a

VI-

a civilă, prin sentința civilă nr. 6423 din

11 mai 2012, a admis excepția de insuficientă timbrare și a anulat cererea

formulată de reclamanta SC B. SA în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea

pentru Valorificarea Activelor Statului și Ministerul Economiei, Comerțului și

Mediului de Afaceri, cu motivarea că restrângerea pretențiilor de către

reclamantă, conform cererii precizatoare depuse la termenul din 11 mai 2012 nu

influențează valoarea taxei de timbru, astfel încât, față de prevederile art.

20 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 146/1997, neîndeplinirea obligației de

plată până la termenul stabilit potrivit art. 20 alin. (2) se sancționează cu

anularea acțiunii.

Prin decizia

civilă nr. 433/2012 de la 30 octombrie 2012, Curtea de Apel București, secția a

V-a civilă, a admis apelul formulat de reclamanta SC B. SA, a anulat sentința

apelată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, reținând că

refuzul isntanței de a lua act de precizarea formulată de reclamantă apare ca

nejustificat, în condițiile în care timbrajul se calculează la valoarea

declarată, conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 146/1997.

Împotriva

acestei decizii, pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a

declarat recurs, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei recurate

în sensul respingerii ca nefondat a apelului și menținerea ca temeinică și

legală a sentinței de fond, invocând dreot motive de nelegalitate disp. art.

304 pct. 9 C. proc. civ.

În

argumentarea motivelor de recurs, s-a învederat că restrângerea pretențiilor de

către intimata-reclamantă nu putea influența taxa de timbru, raportat la disp.

art. 20 din Legea nr. 146/1997, întrucât taxa judiciară de timbru se percepe la

valoarea inițială, fără a se lua în considerare reducerea ulterioară, iar, dacă

la momentul înregistrării sale, acțiunea a fost taxată corespunzător obiectului

său inițial, dar a fost modificată ulterior, ea nu va putea fi anulată

integral, ci va trebui soluționată în limitele în care taxa judiciară de timbru

s-a plătit în mod legal.

Înalta Curte,

analizând cererea de recurs prin prisma motivelor de nelegalitate invocate,

respectiv a art. 304 pct. 9 C. proc. civ., constată că recursul este nefondat

pentru următoarele considerente:

Potrivit art.

20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, taxa judiciară de timbru se plătește

anticipat și, dacă aceasta nu a fost plătită în cuantumul legal la momentul

înregistrării acțiunii, instanța va pune în vedere petentului să achite suma

datorată până la primul termen de judecată.

În aplicarea

principiului disponibilității, legiuitorul a permis reclamantei dreptul de a-și

mări sau micșora câtimea obiectului cererii, disp. art. 132 C. proc. civ.

impunvând instanței învestite cu soluționarea cererii de chemare în judecată să

dispună obligarea la achitarea taxei de timbru calculate prin raportare la

cadrul procesual indicat de reclamantă-

În același

sens, art. 2 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru prevede

că, în cazul cererilor având ca obiect pretenții evaluabile în bani, taxa

judiciară de timbru se va calcula prin raportare la obiectul cererii.

Conform art.

129 C. proc. civ., instanța este ținută de limitele învestirii sale determinate

prin cererea de chemare în judecată astfel cum a fost precizată, în

conformitate cu disp. art. 132 C. proc. civ., ea neputând hotărî decât asupra a

ceea ce formează obiectul cererii deduse judecății.

Or, în cauză,

în conformitate cu disp. legale anterior menționate și cu principiile care

guvernează procesul civil, Înalta Curte constată că reclamanta a procedat la

micșorarea câtimii obiectului cererii și a timbrat corespunzător, la valoarea

nou indicată, astfel încât, cum în mod corect a reținut și instanța de apel,

taxa de timbru datorată ar putea deveni taxabilă fix sau nu ar fi datorată.

Legiuitorul a

procedat în acest mod pentru a nu crea o situație incertă, care ar fi fost

generată de împrejurarea în care, cu toate că reclamanta, până la prima zi de

înfățișare, schimbă obiectul cererii de chemare în judecată, scăzând câtimea

pretențiilor, taxa judiciară de timbru ar fi calculată și plătită la o valoare

care nu reflectă și nu se raportează la câtimea obiectului cererii de chemare

în judecată având ca obiect pretenții.

Față de

aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte

va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Autoritatea pentru

Valorificarea Activelor Statului București împotriva deciziei civile nr.

433/2012 din 30 octombrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca

nefondat recursul declarat de pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor

Statului București împotriva deciziei civile nr. 433/2012 din 30 octombrie

2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 07 noiembrie 2013.