ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4819/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București la 11 mai 2012, reclamanta SC A.B.T. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC A.B.T.H. SRL, solicitand interzicerea folosirii mărcii A.B.T. nr. XX, pentru clasa 43, interzicerea folosirii numelui A.B.T. în legătură cu activitatea sa comercială și obligarea pârâtei la repararea prejudiciului creat prin folosirea semnelor de identificare aparținând reclamantei. Prin sentința nr. 1633 din 03 octombrie 2012, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a respins acțiunea ca neîntemeiată. Împotriva sentinței Tribunalului a declarat apel reclamanta. La termenul din 14 februarie 2013, Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale, din oficiu, a invocat excepția de netimbrare a apelului și, prin decizia nr. 28A din 14 februarie 2013, a admis excepția și a anulat apelul ca netimbrat.

În motivarea soluției, instanța a reținut că reclamanta a fost citată cu mențiunea obligației de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 19,5 RON și timbrul judiciar de 3 RON, obligație pe care aceasta nu și-a îndeplinit-o. Instanța de apel a reținut că, deși în cuprinsul motivelor de apel depuse la 14 februarie 2013, ora 09.08, reclamanta menționează faptul că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 77 din Legea nr. 85/2006 în sensul că este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, motiv pentru care a solicitat revenirea asupra măsurii de obligare la plata taxei de timbru, singura modalitate prevăzută de legiuitor privind revenirea asupra cuantumului taxei de timbru este reexaminarea, reglementată în cuprinsul dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 146/1997.

Având în vedere că apelanta nu a învestit instanța cu o astfel de cerere, instanța de apel a reținut că aceasta avea obligația de a achita taxa de timbru și timbrul judiciar, în cuantumul stabilit. Totodată, instanța de apel a motivat că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 15 și urm. din Legea nr. 146/1997 privind cererile scutite de plata taxei de timbru și nici dispozițiile art. 77 din Legea nr. 85/2006, întrucât aceste din urmă prevederi legale se referă la acțiunile introduse de administratorul judiciar sau de lichidator în aplicarea dispozițiilor legii speciale, inclusiv pentru recuperarea creanțelor, astfel că acțiunea reclamantei nu face parte din aceasta categorie, având un obiect diferit, respectiv interzicerea folosirii unei mărci de către pârâtă, cerere pentru care există obligația de plată a taxei de timbru, conform prevederilor art. 5 și art. 11 din Legea nr. 146/1997.

Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs reclamanta, care, fără a indica temeiul de drept pe care îl invocă, susține că, deși prin motivele de apel a adus la cunoștință împrejurarea că societatea este în faliment și că, în conformitate cu dispozițiile art. 77 din Legea nr. 85/2006, este scutită de plata taxei de timbru, instanța nu a ținut cont de acest aspect și a anulat apelul ca netimbrat. Recurenta-reclamantă precizează că, față de dispozițiile legale sus-menționate, se impune scutirea de la plata taxei de timbru, motiv pentru care solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei în vederea rejudecării apelului. Înalta Curte, la termenul din 25 octombrie 2013, a rămas în pronunțare asupra excepției nulității recursului, față de prevederile art. 306 alin. (3) C. proc.

civ., pe care o va admite pentru următoarele considerente: Prin decizia recurată, instanța de apel a reținut că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 15 și urm. din Legea nr. 146/1997, privind cererile scutite de plata taxei de timbru și nici dispozițiile art. 77 din Legea nr. 85/2006, întrucât aceste din urmă prevederi legale se referă la acțiunile introduse de administratorul judiciar sau de lichidator în aplicarea dispozițiilor legii speciale, inclusiv pentru recuperarea creanțelor, iar acțiunea reclamantei având ca obiect interzicerea folosirii unei mărci de către pârâtă este supusă taxei de timbru, conform prevederilor art. 5 și art. 11 din Legea nr. 146/1997. În aceste condiții, criticile recurentei, în mod necesar, urmau să se raporteze la decizia instanței de apel și nu la solicitarea scutirii de la plata taxei de timbru în temeiul dispozițiile art. 77 din Legea nr. 85/2006, a căror incidență în cauză a fost analizată de către instanța de apel.

Cum recursul are ca obiect decizia instanței de apel, criticile susținute prin motivele de recurs trebuie să vizeze vicii de nelegalitate expres și limitativ reglementate prin dispozițiile art. 304 C. proc. civ., cu referire la considerentele pentru care instanța de apel a considerat că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 77 din Legea nr. 85/2006. Așadar, prin motivele de recurs, partea nemulțumită de soluția pe care o atacă este ținută a-și conforma conduita procesuală la normele imperative ale art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., fiind astfel îndrituită să susțină numai critici de nelegalitate care se încadrează sau pot fi încadrate în tezele instituite prin textul invocat.

Prin motivele de recurs partea poate invoca acele critici prin care să combată argumentele expuse de instanța anterioară în considerentele deciziei ce face obiectul recursului, ceea ce în speță nu se verifică, deoarece se formulează o nouă solicitare de scutire de la plata taxei de timbru fără a se arăta de ce soluția de respingere a acestei cereri de către instanța de apel ar fi nelegală, astfel că, Înalta Curte apreciază că recurenta-reclamantă și-a încălcat aceste obligații procedurale. Prin urmare, devine incidentă sancțiunea nulității căii de atac, reglementată de art. 306 alin. (3) C. proc. civ., sens în care se va dispune.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de reclamanta SC A.B.T. SRL, prin lichidator A.S. IPURL, împotriva deciziei nr. 28A din 14 februarie 2013 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 octombrie 2013.