ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4819/2013
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4819/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra cauzei de
față, constată următoarele:
Prin acțiunea
înregistrată pe rolul Tribunalului București la 11 mai 2012, reclamanta SC
A.B.T. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC A.B.T.H. SRL, solicitand
interzicerea folosirii mărcii A.B.T. nr. XX, pentru clasa 43, interzicerea
folosirii numelui A.B.T. în legătură cu activitatea sa comercială și obligarea
pârâtei la repararea prejudiciului creat prin folosirea semnelor de
identificare aparținând reclamantei.
Prin sentința nr.
1633 din 03 octombrie 2012, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a
respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței Tribunalului
a declarat apel reclamanta.
La termenul din 14
februarie 2013, Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze
privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale, din
oficiu, a invocat excepția de netimbrare a apelului și, prin decizia nr. 28A
din 14 februarie 2013, a admis excepția și a anulat apelul ca netimbrat.
În motivarea
soluției, instanța a reținut că reclamanta a fost citată cu mențiunea
obligației de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 19,5 RON și
timbrul judiciar de 3 RON, obligație pe care aceasta nu și-a îndeplinit-o.
Instanța de apel a
reținut că, deși în cuprinsul motivelor de apel depuse la 14 februarie 2013,
ora 09.08, reclamanta menționează faptul că în cauză sunt aplicabile dispozițiile
art. 77 din Legea nr. 85/2006 în sensul că este scutită de plata taxei
judiciare de timbru și a timbrului judiciar, motiv pentru care a solicitat
revenirea asupra măsurii de obligare la plata taxei de timbru, singura
modalitate prevăzută de legiuitor privind revenirea asupra cuantumului taxei de
timbru este reexaminarea, reglementată în cuprinsul dispozițiilor art. 18 din
Legea nr. 146/1997.
Având în vedere că apelanta
nu a învestit instanța cu o astfel de cerere, instanța de apel a reținut că aceasta
avea obligația de a achita taxa de timbru și timbrul judiciar, în cuantumul stabilit.
Totodată, instanța de
apel a motivat că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 15 și urm. din Legea
nr. 146/1997 privind cererile scutite de plata taxei de timbru și nici dispozițiile
art. 77 din Legea nr. 85/2006, întrucât aceste din urmă prevederi legale se referă
la acțiunile introduse de administratorul judiciar sau de lichidator în aplicarea
dispozițiilor legii speciale, inclusiv pentru recuperarea creanțelor, astfel că
acțiunea reclamantei nu face parte din aceasta categorie, având un obiect diferit,
respectiv interzicerea folosirii unei mărci de către pârâtă, cerere pentru care
există obligația de plată a taxei de timbru, conform prevederilor art. 5 și art.
11 din Legea nr. 146/1997.
Împotriva deciziei instanței
de apel a declarat recurs reclamanta, care, fără a indica temeiul de drept pe care
îl invocă, susține că, deși prin motivele de apel a adus la cunoștință împrejurarea
că societatea este în faliment și că, în conformitate cu dispozițiile art. 77 din
Legea nr. 85/2006, este scutită de plata taxei de timbru, instanța nu a ținut cont
de acest aspect și a anulat apelul ca netimbrat.
Recurenta-reclamantă precizează
că, față de dispozițiile legale sus-menționate, se impune scutirea de la plata taxei
de timbru, motiv pentru care solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate
și trimiterea cauzei în vederea rejudecării apelului.
Înalta
Curte, la termenul din 25 octombrie 2013, a rămas în pronunțare asupra excepției
nulității recursului, față de prevederile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., pe care
o va admite pentru următoarele considerente:
Prin
decizia recurată,
instanța
de apel a reținut că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 15 și urm. din
Legea nr. 146/1997, privind cererile scutite de plata taxei de timbru și nici dispozițiile
art. 77 din Legea nr. 85/2006, întrucât aceste din urmă prevederi legale se referă
la acțiunile introduse de administratorul judiciar sau de lichidator în aplicarea
dispozițiilor legii speciale, inclusiv pentru recuperarea creanțelor, iar acțiunea
reclamantei având ca obiect interzicerea folosirii unei mărci de către pârâtă este
supusă taxei de timbru, conform prevederilor art. 5 și art. 11 din Legea nr. 146/1997.
În aceste condiții, criticile
recurentei, în mod necesar, urmau să se raporteze la decizia instanței de apel și
nu la solicitarea scutirii de la plata taxei de timbru în temeiul dispozițiile
art. 77 din Legea nr. 85/2006, a căror incidență în cauză a fost analizată de către
instanța de apel.
Cum recursul are ca obiect
decizia instanței de apel, criticile susținute prin motivele de recurs trebuie să
vizeze vicii de nelegalitate expres și limitativ reglementate prin dispozițiile
art. 304 C. proc. civ., cu referire la considerentele pentru care instanța de apel
a considerat că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 77 din Legea nr. 85/2006.
Așadar, prin motivele
de recurs, partea nemulțumită de soluția pe care o atacă este ținută a-și conforma
conduita procesuală la normele imperative ale art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., fiind
astfel îndrituită să susțină numai critici de nelegalitate care se încadrează sau
pot fi încadrate în tezele instituite prin textul invocat.
Prin motivele de recurs
partea poate invoca acele critici prin care să combată argumentele expuse de instanța
anterioară în considerentele deciziei ce face obiectul recursului, ceea ce în speță
nu se verifică, deoarece se formulează o nouă solicitare de scutire de la plata
taxei de timbru fără a se arăta de ce soluția de respingere a acestei cereri de
către instanța de apel ar fi nelegală, astfel că, Înalta Curte apreciază că recurenta-reclamantă
și-a încălcat aceste obligații procedurale.
Prin urmare, devine incidentă
sancțiunea nulității căii de atac, reglementată de art. 306 alin. (3) C. proc. civ.,
sens în care se va dispune.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul
declarat de reclamanta SC A.B.T. SRL, prin lichidator A.S. IPURL, împotriva deciziei
nr. 28A din 14 februarie 2013 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și
pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări
sociale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică astăzi, 25 octombrie 2013.