ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1922/2013

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Tribunalul București, secția a

Vl-a comercială, prin sentința comerciala nr. 16804 de Ia 9 septembrie 2011, a

admis excepția netimbrării și a anulat cererea formulată de reclamanta SN N.E.

SA în contradictoriu cu pârâta SC E.E. SRL, cu motivarea că, față de dispozițiile

art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, reclamanta avea posibilitatea de a

îndeplini obligațiile privind taxa judiciară de timbru până cel mai târziu la

primul termen de judecată, nefiind posibilă acordarea unui alt termen de

judecata pentru acest motiv.

Prin decizia

nr. 422/2011 de la 10 noiembrie 2011, Cutiea de Apel București, secția a V-a civilă,

a admis apelul formulat ce reclamanta SN N.E. SA, a anulat hotărârea atacată și

a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, reținând că instanța de fond

avea obligația de a acorda un alt termen de judecată în cazul în care se

aprecia că taxa judiciară de timbru achitată la primul termen de judecată era

neîndestulătoare, hotărârea apelată fiind dată, astfel, cu încălcarea

dispozițiilor art. 18 alin. (1) și (2) și ale art. 20 alin. (2) din Legea nr.

146/1997.

Împotriva

acestei decizii, pârâta SC E.E. SRL a declarat recurs, solicitând, în

principal, admiterea recursului, modificarea deciziei și respingerea apelului

ca nefondat, iar, în subsidiar, admiterea recursului, anularea sentinței din 9

septembrie 2011 și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În

argumentarea motivelor de recurs, pârâta a învederat că decizia atacată este

lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a

dispozițiilor art. 1, 2, 14 și 20 din Legea nr. 146/1997.

Analizând

actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că acesta este nefondat

pentru următoarele motive:

Prin acțiunea

introductivă, reclamanta a solicitat instanței să constate că a operat

rezilierea de drept a contractului din 18 decembrie 2008 și să oblige pârâta la

achitarea sumei de 2.403.397,17 RON, reprezentând 539.336,49 RON cu titlu de

compensație prejudiciu cauzat prin rezilierea contractului, conform art. 30, 1.694.304

RON contravaloare energie prevăzută inițial în contract a fi livrată în lunile

aprilie-iunie 2009 conform art. 2 din Actul adițional nr. AA din

26

iunie

200

9 și 169.758,68 RON dobândă legală calculată la sumele anterior

menționate pentru perioada 22 februarie 2009-30 martie 2011 conform O.G. nr.

9/2000.

Instanța de fond,

prin rezoluție, a obligat reclamanta să depună o cerere completatoare cu mărirea

cuantumului dobânzii legale calculate până la data introducerii cererii de chemare

în judecată, 8 iulie 2011 și să achite o taxă judiciară de timbru în cuantum de

30.558,40 RON și 5 RON timbru judiciar, la care se va adăuga taxa judiciară de timbru

aferentă sumei solicitate cu titlu de dobândă legală indicată prin cererea completatoare,

sub sancțiunea anulării cererii de chemare în judecată.

SN N.E. SA și-a

îndeplinit obligația de achitare a taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar

în cuantumul indicat și a depus cerere de completare a acțiunii introductive, arătând

că suma solicitată cu titlu de dobândă legală, ca urmare a măririi câtimii acestui

capăt de cerere, este 195.220,18 RON pentru perioada 22 februarie 2009-6 iulie

2011.

Potrivit art.

20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, dacă în

cursul procesului, apar elemente care determină o valoare mai mare, instanța va

pune în vedere patentului să achite suma datorată până Ia primul termen de judecată,

iar, conform alin. (4) al aceluiași articol, dacă acțiunea a fost taxată corespunzător

obiectului său inițial, dar a fost modificată ulterior, cererea nu va putea fi anulnfă

integral, ci va trebui soluționată, în limitele în care taxa judiciară de timpiii

s-a plătit în mod legal.

Față de prevederile

legale anterior menționate, Înalta Curte apreciază că instanța de fond a nesocotit

dispozițiile legale anterior menționate, textele de lege instituind obligația, în

sarcina acesteia, de a pune în vedere petentului cuantumul sumei ce trebuia achitată

cu titlu de taxă judiciară de timbru în urma majorării câtimii capătului de cerere

vizând dobânda.

Astfel, în mod

corect, instanța de apel a apreciat că prima instanță a aplicat sancțiunea anulării

cererii în mod eronat, deoarece nu a precizat cuantumul taxei judiciare legal datorate

și dispozițiile legale incidente, fiind obligată să acorde un alt termen de judecata,

dacă aprecia taxa judiciară de timbru ca insuficientă.

Totodată, față

de achitarea taxei judiciare de timbru în cuantumul pus în vedere de instanță, acțiunea

introductivă trebuia soluționată în limitele achitării acesteia și nu anulată în

tot, fiind, astfel, încălcate, prevederile art. 20 alin. (4) din Legea nr. 146/1997

coroborate cu cele ale art. 35 alin. (6) din Ordinul Ministrului Justiției nr. 760/C/1999

privind aprobarea normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997.

Constatând că

instanța de apel a interpretat corect dispozițiile legale incidente în cauză

(art. 1, 2, 14 și 20 din Legea nr. 146/1997), Înalta Curte va dispune respingerea

recursului declarat de pârâta SC E.E. SRL Târgovîște prin lichidator judiciar SCP

A.I. I.P.U.R L. împotriva deciziei nr. 422/2011 din 10 noiembrie 2011 pronunțată

de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de pârâta SC E.E. SRL

Târgoviște

prin lichidator judiciar SCP A.I. I.P.U.R.L. împotriva deciziei nr. 422/2011 din

10 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi 18 mai 2013.