ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2263/2014

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin contestația în anulare înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă la data de 13 septembrie 2012 sub nr. 36183/3/2012, împotriva Deciziei civile nr. 825A din 13 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă în Dosarul nr. 19833/299/2008 contestatoarea R.I. a solicitat admiterea contestației, anularea hotărârii atacate și reluarea judecății cauzei de la cel mai vechi act de procedura efectuat în cauză, urmând să se dispună admiterea apelului formulat de contestatoare împotriva Sentinței civile nr. 24652 din 13 decembrie 2010 dată de Judecătoria Sectorului 1 București. La data de 2 octombrie 2012, prin intermediul serviciului registratură, a fost înregistrată cerere pentru suspendarea executării hotărârii atacate cu contestație în anulare, contestatoarea R.I.

solicitând admiterea cererii de suspendare a hotărârii și suspendarea executării hotărârii atacate până la soluționarea contestației în anulare. La termenul de judecată din data de 22 octombrie 2012 instanța a pus în vedere contestatoarei obligația achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 10 RON și timbru judiciar de 0,3 RON pentru contestația în anulare și achitarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 10 RON și timbru judiciar de 0,3 RON pe cererea de suspendare a executării hotărârii a cărei contestație în anulare se solicită, sub sancțiunea anulării contestației în anulare și a cererii de suspendare ca netimbrate. La termenul de judecată din data de 19 noiembrie 2012 intimata BRD - Groupe Societe Generale a invocat excepția netimbrării atât a contestației în anulare cât și a cererii de suspendare a hotărârii atacate cu contestație în anulare.

Tribunalul București, secția IV-a civilă, prin Decizia civilă nr. 1034 din 19 noiembrie 2012 a admis excepția netimbrării și a anulat ca netimbrate atât contestația în anulare cât și cererea de suspendare a executării Deciziei civile nr. 825/A din 13 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul București secția a III-a civilă, în Dosarul nr. 19833/299/2008.

Tribunalul a reținut că prin rezoluția de primire atât a contestației în anulare cât și a cererii pentru suspendarea executării hotărârii atacate cu contestație în anulare, cât și la termenul de judecată din data de 22 octombrie 2012, s-a pus în vedere contestatoarei obligația achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 10 RON și timbru judiciar de 0,3 RON pentru contestația în anulare și achitarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 10 RON și timbru judiciar de 0,3 RON pe cererea de suspendare a executării hotărârii a cărei contestație în anulare se solicită, sub sancțiunea anulării contestației în anulare și a cererii de suspendare a executării ca netimbrate.

Contestatoarea deși legal citată cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru și depunerii timbrului judiciar pentru termenul de judecată din data de 22 octombrie 2012, astfel cum a rezultat din dovezile de îndeplinire a procedurii de citare, nu s-a conformat dispoziției tribunalului și nici nu a formulat cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, conform art. 18 din Legea nr. 146/1997, astfel cum a fost modificată. Față de această situație și în raport de dispozițiile art. 20 alin. (1) - (3) din Legea nr. 146/1997 și ale art. 9 din O.G.

nr. 32/1995, potrivit cărora taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar se plătesc anticipat, neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit de instanță sancționându-se cu anularea cererii, tribunalul a admis excepția netimbrării și a anulat ca netimbrate atât contestația în anulare cât și cererea de suspendare a executării Deciziei civile nr. 825A din 13 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă. Împotriva acestei decizii la data de 27 noiembrie 2012, a formulat recurs contestatoarea R.I. ce a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, la data de 21 martie 2013 și prin care a invocat faptul că nu a fost legal citată la proces.

La termenul de judecată din data de 11 aprilie 2014, Curtea a suspendat judecata cauzei în temeiul dispozițiilor art. 242 pct. 2 C. proc. civ. La data de 8 noiembrie 2013, recurenta a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, care a fost anulată, ca netimbrată, prin încheierea de ședință din data de 3 decembrie 2013, în condițiile în care partea fusese legal citată cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru, în cuantum de 4 RON și timbru judiciar de 0,15 RON. A doua cerere de repunere pe rol a fost înregistrată la data de 26 mai 2014. Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin Decizia nr. 1084 din 24 iunie 2014, a constatat perimat recursul formulat de recurentă împotriva Deciziei civile nr. 1034A din data de 19 noiembrie 2012 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă.

Pentru soluționarea excepției de perimare, Curtea a reținut că perimarea operează de drept la împlinirea termenului de perimare, dacă sunt întrunite cumulativ următoarele cerințe: organul judiciar să fie învestit cu o cerere, care a declanșat o judecată în prima instanță sau într-o cale de atac, cauza să rămână în nelucrare timp de un an în materie civilă, din culpa părții, așa cum rezultă din interpretarea prevederilor art. 248 C. proc. civ., potrivit cărora orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an, cu mențiunea expresă a legiuitorului că partea nu este considerată în culpă, în cazul în care actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu.

În ceea ce privește momentul de la care începe să curgă termenul de perimare, literatura de specialitate este unanimă în a arăta că este vorba de data ultimului act de procedura îndeplinit în cauză, act ce nu a mai fost urmat, din culpa părții, de actele procesuale ce trebuiau să succeadă în mod firesc, astfel încât dosarul a rămas în nelucrare. Făcând aplicarea acestei reguli, în ipoteza în care judecata a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 242 pct. 2 C. proc. civ., momentul de la care începe să curgă termenul de perimare este reprezentat de data încheierii de ședință prin care s-a luat măsura suspendării, deoarece din acest moment, oricare dintre părți poate efectua un act de procedura eficient pentru reluarea judecății.

Interpretând dispozițiile art. 249 C. proc. civ., prin raportare la toate celelalte norme procedurale care reglementează instituția perimării, Curtea a ajuns la concluzia că pentru a fi apt să producă efectul întreruptiv de perimare actul procesual (pe lângă faptul că trebuie să provină de la partea care justifică un interes și să aibă ca obiectiv repunerea pe rol) trebuie să fie și eficient, în sensul că sunt îndeplinite toate cerințele pentru ca, în concret, cauza să fie repusă pe rol.

O interpretare contrară ar fi de natură să lase la latitudinea părților prelungirea nejustificată a procesului, prin depunerea la dosar a unor înscrisuri, respectiv formularea unor cereri (care vizează soluționarea cauzei) în timpul suspendării judecății, dar care nefiind precedate de solicitarea repunerii pe rol a cauzei nu conduc practic la rezolvarea litigiului, ci doar la întinderea duratei acestuia, organul judiciar fiind împiedicat să constate pasivitatea părților și să aplice sancțiunea procedurală corespunzătoare. În egală măsură, interpretarea contrară ar fi de natură să contravină și concepției legiuitorului, reflectată prin dispozițiile art. 252 C. proc. civ., în sensul că perimarea operează de drept la împlinirea termenului, putând fi constată din oficiu de către instanță sau la cererea părții interesate.

Curtea a precizat că prima cerere de repunere pe rol nu este aptă să producă efectul întreruptiv de perimare, în condițiile în care a fost anulată ca netimbrată, cerința timbrajului impunându-se ca o condiție prealabilă, de îndeplinirea căreia depinde legala învestire a instanței cu orice cerere adresată organului judiciar, în măsura în care normele legale prevăd o taxa judiciară de timbru. În privința celei de-a doua cereri de repunere pe rol, Curtea a constatat că a fost depusă după expirarea termenului de perimare de 1 an și, având în vedere că perimarea operează de drept, indiferent de momentul în care este constată prin hotărâre judecătorească, nu se mai poate pune problema întreruperii unui termen, care a atins deja punctul de împlinire.

Față de atitudinea procesuală a părților, care nu au făcut nici un act de procedură eficient, de natură să întrerupă cursul perimării, în condițiile prevăzute de dispozițiile art. 249 C. proc. civ. și nu a intervenit nicio cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare, Curtea a dat eficiență prevederilor art. 252 C. proc. civ. și a constatat că a intervenit perimarea recursului. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatoarea R.I., arătând că nu a fost legal citată în procesul de partaj. Intimata BRD - Group Societe Generale prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei a invocat inadmisibilitatea cererii de recurs. Prin răspunsul la întâmpinare, recurenta R.I. a arătat că perimarea este o sancțiune procedurală ce intervine în scopul bunei înfăptuiri a justiției dar că, în speță, citarea sa nu a fost legală.

Înalta Curte la termenul de judecată din data 18 septembrie 2014, învestită fiind cu soluționarea acestei căi extraordinare de atac, a rămas în pronunțare pe excepția inadmisibilității invocată de intimata BRD - Group Societe Generale, pe care o găsește incidentă speței, pentru următoarele considerente: O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea însăși a acestora să se realizeze în condițiile legii.

În cauza de față se rețin dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., ce prevăd că pot fi supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, iar potrivit art. 377 alin. (2) C. proc. civ. hotărârile date în recurs sunt irevocabile. Față de aceste dispoziții, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanțe de recurs este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs. În speță, decizia atacată este o hotărâre pronunțată în soluționarea unui recurs, care este irevocabilă potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., astfel încât nu este susceptibilă de reformare pe calea recursului, pentru neîndeplinirea condiției prevăzută de art. 299 C. proc.

civ. Această concluzie derivă din regula unicității dreptului de a folosi o cale de atac și cum un asemenea drept este unic, epuizându-se chiar prin exercițiul lui, o persoană nu se poate judeca de mai multe ori în aceeași cale de atac, iar recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesual civilă constituie o încălcare a legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii. Întrucât hotărârea ce face obiectul recursului cu care Înalta Curte a fost învestită este irevocabilă, conform art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., fiind pronunțată de o instanță de recurs, recursul declarat împotriva ei este inadmisibil, urmând a fi respins în consecință, în baza art. 312 alin. (1) raportat la art. 299 alin. (1) coroborat cu art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc.

civ. Față de argumentele prezentate, Înalta Curte va respinge recursul contestatoarei R.I., ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatoarea R.I. împotriva Deciziei nr. 1084 din 24 iunie 2014 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 septembrie 2014. Procesat de GGC - LM