ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2263/2014

Deliberând asupra

cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin contestația în anulare înregistrată pe

rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă la data de 13 septembrie

2012 sub nr. 36183/3/2012, împotriva Deciziei civile nr. 825A din 13 octombrie

2011 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă în Dosarul nr.

19833/299/2008 contestatoarea R.I. a solicitat admiterea contestației, anularea

hotărârii atacate și reluarea judecății cauzei de la cel mai vechi act de

procedura efectuat în cauză, urmând să se dispună admiterea apelului formulat

de contestatoare împotriva Sentinței civile nr. 24652 din 13 decembrie 2010

dată de Judecătoria Sectorului 1 București.

La data de 2

octombrie 2012, prin intermediul serviciului registratură, a fost înregistrată

cerere pentru suspendarea executării hotărârii atacate cu contestație în

anulare, contestatoarea R.I. solicitând admiterea cererii de suspendare a

hotărârii și suspendarea executării hotărârii atacate până la soluționarea

contestației în anulare.

La termenul de

judecată din data de 22 octombrie 2012 instanța a pus în vedere contestatoarei

obligația achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 10 RON și timbru

judiciar de 0,3 RON pentru contestația în anulare și achitarea taxei judiciare

de timbru în cuantum de 10 RON și timbru judiciar de 0,3 RON pe cererea de

suspendare a executării hotărârii a cărei contestație în anulare se solicită,

sub sancțiunea anulării contestației în anulare și a cererii de suspendare ca

netimbrate.

La termenul de

judecată din data de 19 noiembrie 2012 intimata BRD - Groupe Societe Generale a

invocat excepția netimbrării atât a contestației în anulare cât și a cererii de

suspendare a hotărârii atacate cu contestație în anulare.

Tribunalul București,

secția IV-a civilă, prin Decizia civilă nr. 1034 din 19 noiembrie 2012 a admis

excepția netimbrării și a anulat ca netimbrate atât contestația în anulare cât

și cererea de suspendare a executării Deciziei civile nr. 825/A din 13

octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul București secția a III-a civilă, în

Dosarul nr. 19833/299/2008.

Tribunalul a reținut

că prin rezoluția de primire atât a contestației în anulare cât și a cererii

pentru suspendarea executării hotărârii atacate cu contestație în anulare, cât

și la termenul de judecată din data de 22 octombrie 2012, s-a pus în vedere

contestatoarei obligația achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 10

RON și timbru judiciar de 0,3 RON pentru contestația în anulare și achitarea

taxei judiciare de timbru în cuantum de 10 RON și timbru judiciar de 0,3 RON pe

cererea de suspendare a executării hotărârii a cărei contestație în anulare se

solicită, sub sancțiunea anulării contestației în anulare și a cererii de

suspendare a executării ca netimbrate.

Contestatoarea deși

legal citată cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru și depunerii

timbrului judiciar pentru termenul de judecată din data de 22 octombrie 2012,

astfel cum a rezultat din dovezile de îndeplinire a procedurii de citare, nu

s-a conformat dispoziției tribunalului și nici nu a formulat cerere de

reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, conform

art. 18 din Legea nr. 146/1997, astfel cum a fost modificată.

Față de această

situație și în raport de dispozițiile art. 20 alin. (1) - (3) din Legea nr.

146/1997 și ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995, potrivit cărora taxa judiciară de

timbru și timbrul judiciar se plătesc anticipat, neîndeplinirea obligației de

plată până la termenul stabilit de instanță sancționându-se cu anularea

cererii, tribunalul a admis excepția netimbrării și a anulat ca netimbrate atât

contestația în anulare cât și cererea de suspendare a executării Deciziei

civile nr. 825A din 13 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul București,

secția a III-a civilă.

Împotriva acestei

decizii la data de 27 noiembrie 2012, a formulat recurs contestatoarea R.I. ce

a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă și

pentru cauze cu minori și de familie, la data de 21 martie 2013 și prin care a

invocat faptul că nu a fost legal citată la proces.

La termenul de

judecată din data de 11 aprilie 2014, Curtea a suspendat judecata cauzei în

temeiul dispozițiilor art. 242 pct. 2 C. proc. civ.

La data de 8

noiembrie 2013, recurenta a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, care a

fost anulată, ca netimbrată, prin încheierea de ședință din data de 3 decembrie

2013, în condițiile în care partea fusese legal citată cu mențiunea achitării

taxei judiciare de timbru, în cuantum de 4 RON și timbru judiciar de 0,15 RON.

A doua cerere de

repunere pe rol a fost înregistrată la data de 26 mai 2014.

Curtea de Apel

București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin

Decizia nr. 1084 din 24 iunie 2014, a constatat perimat recursul formulat de

recurentă împotriva Deciziei civile nr. 1034A din data de 19 noiembrie 2012 a

Tribunalului București, secția a IV-a civilă.

Pentru soluționarea

excepției de perimare, Curtea a reținut că perimarea operează de drept la

împlinirea termenului de perimare, dacă sunt întrunite cumulativ următoarele

cerințe: organul judiciar să fie învestit cu o cerere, care a declanșat o

judecată în prima instanță sau într-o cale de atac, cauza să rămână în

nelucrare timp de un an în materie civilă, din culpa părții, așa cum rezultă

din interpretarea prevederilor art. 248 C. proc. civ., potrivit cărora orice

cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice

altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva

incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an, cu

mențiunea expresă a legiuitorului că partea nu este considerată în culpă, în

cazul în care actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu.

În ceea ce privește

momentul de la care începe să curgă termenul de perimare, literatura de

specialitate este unanimă în a arăta că este vorba de data ultimului act de

procedura îndeplinit în cauză, act ce nu a mai fost urmat, din culpa părții, de

actele procesuale ce trebuiau să succeadă în mod firesc, astfel încât dosarul a

rămas în nelucrare. Făcând aplicarea acestei reguli, în ipoteza în care

judecata a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 242 pct. 2 C. proc.

civ., momentul de la care începe să curgă termenul de perimare este reprezentat

de data încheierii de ședință prin care s-a luat măsura suspendării, deoarece

din acest moment, oricare dintre părți poate efectua un act de procedura

eficient pentru reluarea judecății.

Interpretând

dispozițiile art. 249 C. proc. civ., prin raportare la toate celelalte norme

procedurale care reglementează instituția perimării, Curtea a ajuns la

concluzia că pentru a fi apt să producă efectul întreruptiv de perimare actul

procesual (pe lângă faptul că trebuie să provină de la partea care justifică un

interes și să aibă ca obiectiv repunerea pe rol) trebuie să fie și eficient, în

sensul că sunt îndeplinite toate cerințele pentru ca, în concret, cauza să fie

repusă pe rol.

O interpretare

contrară ar fi de natură să lase la latitudinea părților prelungirea

nejustificată a procesului, prin depunerea la dosar a unor înscrisuri,

respectiv formularea unor cereri (care vizează soluționarea cauzei) în timpul

suspendării judecății, dar care nefiind precedate de solicitarea repunerii pe

rol a cauzei nu conduc practic la rezolvarea litigiului, ci doar la întinderea

duratei acestuia, organul judiciar fiind împiedicat să constate pasivitatea

părților și să aplice sancțiunea procedurală corespunzătoare. În egală măsură,

interpretarea contrară ar fi de natură să contravină și concepției

legiuitorului, reflectată prin dispozițiile art. 252 C. proc. civ., în sensul

că perimarea operează de drept la împlinirea termenului, putând fi constată din

oficiu de către instanță sau la cererea părții interesate.

Curtea a precizat că

prima cerere de repunere pe rol nu este aptă să producă efectul întreruptiv de

perimare, în condițiile în care a fost anulată ca netimbrată, cerința

timbrajului impunându-se ca o condiție prealabilă, de îndeplinirea căreia

depinde legala învestire a instanței cu orice cerere adresată organului

judiciar, în măsura în care normele legale prevăd o taxa judiciară de timbru.

În privința celei

de-a doua cereri de repunere pe rol, Curtea a constatat că a fost depusă după

expirarea termenului de perimare de 1 an și, având în vedere că perimarea

operează de drept, indiferent de momentul în care este constată prin hotărâre

judecătorească, nu se mai poate pune problema întreruperii unui termen, care a

atins deja punctul de împlinire.

Față de atitudinea

procesuală a părților, care nu au făcut nici un act de procedură eficient, de

natură să întrerupă cursul perimării, în condițiile prevăzute de dispozițiile

art. 249 C. proc. civ. și nu a intervenit nicio cauză de întrerupere sau

suspendare a termenului de perimare, Curtea a dat eficiență prevederilor art.

252 C. proc. civ. și a constatat că a intervenit perimarea recursului.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs contestatoarea R.I., arătând că nu a fost legal citată în

procesul de partaj.

Intimata BRD - Group

Societe Generale prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei a invocat

inadmisibilitatea cererii de recurs.

Prin răspunsul la

întâmpinare, recurenta R.I. a arătat că perimarea este o sancțiune procedurală

ce intervine în scopul bunei înfăptuiri a justiției dar că, în speță, citarea

sa nu a fost legală.

Înalta Curte la

termenul de judecată din data 18 septembrie 2014, învestită fiind cu

soluționarea acestei căi extraordinare de atac, a rămas în pronunțare pe

excepția inadmisibilității invocată de intimata BRD - Group Societe Generale,

pe care o găsește incidentă speței, pentru următoarele considerente:

O hotărâre

judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de

lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot

exista în afara legii.

Regula are valoare de

principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că

mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de

lege, dar și că exercitarea însăși a acestora să se realizeze în condițiile

legii.

În cauza de față se

rețin dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., ce prevăd că pot fi supuse

recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel precum și, în

condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate

jurisdicțională, iar potrivit art. 377 alin. (2) C. proc. civ. hotărârile date

în recurs sunt irevocabile.

Față de aceste

dispoziții, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei

instanțe de recurs este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă

de a mai fi atacată cu recurs.

În speță, decizia

atacată este o hotărâre pronunțată în soluționarea unui recurs, care este

irevocabilă potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., astfel încât nu

este susceptibilă de reformare pe calea recursului, pentru neîndeplinirea

condiției prevăzută de art. 299 C. proc. civ.

Această concluzie

derivă din regula unicității dreptului de a folosi o cale de atac și cum un

asemenea drept este unic, epuizându-se chiar prin exercițiul lui, o persoană nu

se poate judeca de mai multe ori în aceeași cale de atac, iar recunoașterea

unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesual

civilă constituie o încălcare a legalității acesteia, precum și a principiului

constituțional al egalității în fața legii.

Întrucât hotărârea ce

face obiectul recursului cu care Înalta Curte a fost învestită este irevocabilă,

conform art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., fiind pronunțată de o instanță

de recurs, recursul declarat împotriva ei este inadmisibil, urmând a fi respins

în consecință, în baza art. 312 alin. (1) raportat la art. 299 alin. (1)

coroborat cu art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ.

Față de argumentele

prezentate, Înalta Curte va respinge recursul contestatoarei R.I., ca

inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de contestatoarea R.I. împotriva Deciziei nr.

1084 din 24 iunie 2014 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a

civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 septembrie 2014.

Procesat de GGC - LM