ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2262/2014

Deliberând asupra

cauzei civile de față, constată următoarele:

La data de 5 mai 2014, recurenta-pârâtă SC

N.O. SA a formulat recurs împotriva Sentinței civile nr. 428 din 27 februarie

2014 a Tribunalului Constanța, în cadrul căruia a solicitat în conformitate cu

dispozițiile art. 300 alin. (2) C. proc. civ. și suspendarea executării acestei

sentințe, până la soluționarea pe fond a recursului.

Curtea de Apel

Constanța, secția I civilă, prin încheierea de ședință din data de 10 iunie

2014, a respins cererea de suspendare a executării Sentinței civile nr. 428 din

27 februarie 2014 pronunțată de Tribunalul Constanța, secția I civilă - în

Dosarul nr. 5022/118/2011, formulată de recurenta pârâtă SC N.O. SA.

Pentru a hotărî

astfel, Curtea a reținut că art. 300 alin. (3) din C. proc. civ. permite

suspendarea, la cerere, a executării hotărârii atacate după depunerea unei

cauțiuni ce se va stabili, prin încheiere, cu ascultarea părților în Camera de

consiliu.

Norma trimite la

prevederile art. 403 alin. (1) C. proc. civ., care stabilește că, până la

soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea

silită, instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o

cauțiune în cuantumul fixat de instanță, în afară de cazul în care legea

dispune altfel.

În speță,

recurenta-pârâtă SC N.O. SA a solicitat suspendarea executării sentinței prin

care a fost obligată la plata, către reclamantul T.A., a sumei de 7.310 RON ca

diferență de drepturi salariale, care urmează a fi actualizată cu rata

inflației și cu dobânda legală aferentă perioadei 1 ianuarie 2008 - 31

octombrie 2010, dar și a sumei de 1.017 RON reprezentând contravaloarea orelor

suplimentare, actualizată și cu dobânda legală.

Curtea a stabilit că

această soluție este executorie, potrivit art. 274 C. muncii cât privește

conflictul de drepturi și art. 278 pct. 1 C. proc. civ., ceea ce presupune ca

executarea acesteia să fie temporizată într-un caz excepțional, de natură să

inducă ideea stopării producerii unui prejudiciu iminent angajatorului prin

executarea hotărârii titlu, măsura urmând să își producă efectele până la

momentul dezlegări în recurs a fondului raportului litigios.

Dat fiind faptul că

recurenta a susținut că prin executarea hotărârii privitoare la plata a cca.

8.500 RON s-ar crea premisele unui prejudiciu ce nu ar mai putea fi recuperat

în cazul admiterii căii de atac, dar și faptul că sumele menționate constituie,

în raport de soluția primei instanțe, diferențe de drepturi salariale

neachitate reclamantului din ianuarie 2008, în ședința de Cameră de consiliu

din data de 2 iunie 2014 s-a stabilit în sarcina recurentei pârâte o cauțiune

în cuantum de 2.000 de RON - valoare care corespunde în egală măsură

interesului recurentei în a temporiza plata sumei datorate conform hotărârii

primei instanțe (și care este de cca. patru ori mai mare decât cea a cauțiunii

stabilite), dar și interesului creditorului salariat în a impune angajatorului

debitor o obligație procesuală concordantă dreptului său de a cere suspendarea

executării.

Conform dispozițiilor

instanței, la data de 3 iunie 2014 grefierul de ședință a luat legătura

telefonic cu consilierul juridic al recurentei-pârâte, căruia i s-au comunicat

cuantumul cauțiunii și faptul că aceasta trebuie consemnată până la data de 10

iunie 2014 (aspecte indicate prin referatul întocmit în acest sens); s-a amânat

pronunțarea asupra cererii de suspendare, în vederea depunerii cauțiunii.

Deși avea cunoștință

de dispoziția instanței, la data stabilită pentru soluționarea cererii de

suspendare recurenta-pârâtă nu a făcut dovada îndeplinirii acestei obligații,

la dosar nefiind depusă dovada consemnării cauțiunii.

Pe cale de

consecință, Curtea, constatând că nu au fost îndeplinite condițiile legale

privind admiterea cererii, a respins cererea de suspendare a executării

Sentinței civile nr. 6280 din 26 noiembrie 2012 a Tribunalului Constanța,

pentru neplata cauțiunii.

Împotriva acestei

încheieri a declarat recurs pârâta SC N.O. SA întemeiat în drept pe

dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

În esență, a criticat

faptul că instanța nu a stabilit cuantumul cauțiunii la 10% din valoarea

obiectului cererii, așa cum prevăd dispozițiile art. 403 alin. (4) C. proc.

civ., respectiv suma de 832,7 RON, fiind nelegal, în concepția sa, să fie

obligată la plata sumei de 2.000 RON, așa cum s-a stabilit prin încheierea

atacată.

La data de 17

septembrie 2014, intimatul T.A. a depus prin grefa instanței concluzii scrise

prin care a solicitat respingerea recursului în principal, ca inadmisibil, și

în subsidiar, ca nefondat.

La termenul de

judecată din data de 18 septembrie 2014, Înalta Curte a rămas în pronunțare pe

excepția inadmisibilității recursului pe care o găsește incidentă cauzei pentru

următoarele considerente:

Potrivit

dispozițiilor art. 300 alin. (3) C. proc. civ. suspendarea la cerere a

executării hotărârii atacate cu recurs poate fi acordată numai după depunerea

unei cauțiuni ce se va stabili prin încheiere, cu ascultarea părților în camera

de consiliu, urmând ca dispoz. art. 403 alin. (3) și (4) să se aplice

corespunzător.

Potrivit dispoz. art.

403 alin. (3) C. proc. civ. asupra cererii de suspendare instanța, în toate

cazurile, se pronunță prin încheiere, care poate fi atacată, în mod separat, cu

recurs.

Cu toate acestea,

având în vedere că art. 303 alin. (3) C. proc. civ. prevede că dispozițiile

art. 403 alin. (3) C. proc. civ. se aplică în mod corespunzător, nu trebuie

omis faptul că încheierea recurată este pronunțată într-un dosar de recurs,

care urmează să se pronunțe asupra litigiului existent între părți printr-o

decizie irevocabilă.

Față de prevederile

art. 316 și 282 alin. (2) C. proc. civ., în conformitate cu care încheierile

premergătoare nu se pot ataca decât odată cu fondul, de prevederile art. 377

alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., în conformitate cu care hotărârile instanței de

recurs sunt irevocabile, și încheierea prin care s-a soluționat cererea de

suspendare dobândește caracter irevocabil, calitate conferită de decizia prin

care se va soluționa recursul.

Față de cele ce

preced, recursul declarat de pârâtă va fi respins, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de pârâta SC N.O. SA împotriva Încheierii din 10

iunie 2014 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 septembrie 2014.

Procesat de GGC - LM