ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1745/2015

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1745/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Deliberând asupra recursului, din examinarea

actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată la data de 11 martie 2013, sub nr. 238/36/2013, SC M.E. SA

a formulat contestație la titlu, solicitând: lămurirea înțelesului, întinderii și

aplicării titlului executoriu decizia civilă nr. 158/COM din 17 noiembrie 2011,

pronunțată de Curtea de Apel Constanța, în Dosarul nr. 6060/118/2008, prin care

a fost obligată la plata penalităților către SC O.E. SA, până la data plății efective,

deși acest lucru nu fusese solicitat de către intimată; suspendarea executării deciziei

civile nr. 158/COM din 17 noiembrie 2011 (a cărei executare silită face obiectul

dosarului de executare al Biroului Executorilor Judecătorești S.C.A. și S.C.S.),

pronunțată de Curtea de Apel Constanța în Dosarul nr. 6060/118/2008, în temeiul

art. 403 alin. (1) C. proc. civ., până la soluționarea irevocabilă a contestației

la titlu.

În drept, au fost invocate dispozițiile

art. 399, art. 400 alin. (2), art. 403, art. 404

1

C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 72 din 17 iunie

2013 Curtea de Apel Constanța a respins contestația ca nefondată, iar prin decizia

nr. 383 din 5 februarie 2014 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul

și a casat decizia cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

În rejudecare, prin decizia civilă nr.

489 din 20 octombrie 2014, Curtea de Apel Constanța, secția a ll-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, a respins contestația la titlu formulată de contestatoarea

SC M.E. SA, prin lichidator judiciar B.I. IPURL în contradictoriu cu intimata SC

O.E. SA privind decizia civilă nr. 158 din 17 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea

de Apel Constanța în Dosarul nr. 6060/118/2008, ca nefondată.

A fost obligată apelanta la plata către

intimata-reclamantă a sumei de 1.000 RON cheltuieli de judecată.

Pentru a decide astfel, Curtea de Apel

Constanța a constatat că prin contestația dedusă judecății SC M.E. SA a solicitat

lămurirea înțelesului și întinderii titlului executoriu reprezentat de decizia

nr. 158/COM din 17 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, susținând

că SC O.E. SA nu a solicitat prin acțiunea principală acordarea penalităților de

întârziere de la data scadenței facturilor neachitate și până la plata efectivă

a acestora.

Din dosarul de fond, curtea a reținut că,

prin sentința civilă nr. 5538 din 12 octombrie 2010 pronunțată de Tribunalul Constanța

s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC O.E. SA, în contradictoriu

cu pârâta SC M.E. SA și s-a dispus obligarea acesteia la plata către reclamantă

a sumei de 44.335,99 RON reprezentând contravaloarea utilităților furnizate și la

plata penalităților de 0,5% pentru fiecare zi de întârziere aferente debitului principal,

calculate de la data scadenței fiecărei facturi fiscale și până la data de 14 iunie

2006.

Au fost respinse restul pretențiilor formulate

de reclamanta SC O.E. SA ca neîntemeiate.

Prin decizia civilă nr. 158/COM din 17

noiembrie 2011 a Curții de Apel Constanța au fost admise apelurile și s-a schimbat

în parte sentința apelată în sensul că obligă pârâta SC M.E. SA la plata către reclamanta

SC O.E. SA a sumei de 36.353,73 RON reprezentând debit principal și la 183.572,83

RON penalități de întârziere de 0,5% pentru fiecare zi de întârziere aferente debitului

principal până la achitarea efectivă a acestuia.

Această decizie a devenit irevocabilă urmare

a respingerii recursului declarat de către SC O.E. SA și a anulării recursului declarat

de către SC M.E. SA prin decizia nr. 787 din 27 februarie 2013 pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție.

Având în vedere dispozițiile art. 399 C.

proc. civ., Curtea de Apel Constanța a arătat că, în speță nu este vorba de o veritabilă

interpretare a titlului executoriu, ci de modificarea dispozitivului hotărârii,

în sensul înlăturării penalităților de întârziere calculate până la achitarea debitului,

motiv pentru care, s-a apreciat ca fiind neîntemeiată contestația, fiind respinsă.

În termen legal, împotriva acestei decizii,

pârâta SC M.E. SA, prin administrator judiciar B.I. IPURL a declarat recurs, solicitând

modificarea în tot a deciziei recurate, în sensul admiterii contestației la titlu

formulată de pârâtă, respectiv lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării titlului

executoriu decizia civilă nr. 158/COM din 17 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea

de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal,

în Dosarul nr. 6060/118/2008, prin care SC M.E. SA a fost obligată la plata către

SC O.E. SA, a penalităților de întârziere de 0,5% pentru fiecare zi de întârziere

aferente debitului principal până la achitarea efectivă a acestuia, deși acest lucru

nu fusese solicitat de către intimata din prezenta cauză.

În subsidiar, a solicitat casarea deciziei

civile nr. 489 din 20 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția

a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în temeiul juridic al

art. 304

1

C. proc. civ., solicitând ca instanța învestită cu rejudecarea

cauzei să analizeze dacă instanța de fond a fost sesizată de către SC O.E. SA cu

capătul de cerere privind plata penalităților de 0,5% pe zi de întârziere, de la

scadența debitului principal, până la achitarea efectivă a acestuia, în condițiile

în care instanța de apel a obligat la aceste penalități, existând în acest sens

o neconcordanță între considerentele hotărârii și dispozitiv.

În motivarea recursului, SC M.E. SA arată

că prin decizia civilă nr. 158/COM din 17 noiembrie 2011, definitivă și irevocabilă,

pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ

și fiscal, în Dosarul nr. 6060/118/2008, instanța de judecată a admis apelurile

formulate în cauză, atât de către pârâtă, cât și de către SC O.E. SA și a dispus

obligarea SC M.E. SA la plata către SC O.E. SA a sumei de: 36.353,73 RON reprezentând

debit principal, 183.572,83 RON reprezentând penalități de întârziere calculate

până la data de 14 iunie 2006, precum și la plata penalităților de întârziere de

0,5% pentru fiecare zi de întârziere aferente debitului principal până la achitarea

efectivă a acestuia.

Lămurirea înțelesului titlului executoriu

reprezentat de decizia civilă nr. 158/COM din 17 noiembrie 2011 este impusă de împrejurarea

că prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. 143/212/2004 pe rolul

Judecătoriei Constanța, SC O.E. SA a învestit instanța, în contradictoriu cu SC

M.E. SA, la obligarea sumei de 58.904,84 RON, reprezentând contravaloarea prestațiilor

efectuate de reclamantă, precum și a sumei de 113.764,07 RON, reprezentând penalități

de întârziere.

La două dintre termenele de judecată în

fond a Dosarului nr. 6060/118/2008, reclamanta SC O.E. SA a formulat cereri de precizare

a câtimii, după cum urmează:

- la termenul de judecată din data de 15

noiembrie 2004, reclamanta a depus precizări, prin care a micșorat câtimea obiectului

cererii, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 58.904,84 RON debit principal

și 11.584,88 RON penalități de întârziere,

- la termenul de judecată din data de 14

iunie 2006, reclamanta a precizat și a majorat cuantumul penalităților de întârziere

solicitate la valoarea de 184.324,67 RON, calculată de la scadența facturilor fiscale

până la data de 14 iunie 2006.

Astfel cum reiese atât din cuprinsul cererii

de chemare în judecată, cât și din cele două cereri de precizare a câtimii obiectului

formulate de SC O.E. SA, aceasta nu a învestit instanța cu un capăt de cerere de

acordare a penalităților de întârziere de 0,5% pe zi de întârziere aferente debitului

principal, de la data scadenței facturilor neachitate și până la plata efectivă

a acestora, ci doar cu o cerere prin care a cuantificat în mod exact cuantumul penalităților,

calculate până la data de 14 iunie 2006.

Acest aspect, al penalităților de întârziere

calculate până la data de 14 iunie 2006, este reținut în considerentele deciziei

civile nr. 158/COM din 17 noiembrie 2011, chiar de către Curtea de Apel Constanța,

secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

În opinia recurentei, hotărârea recurată

este nelegală, fiind pronunțată cu încălcarea și greșita aplicare a legii (art.

304 pct. 9 C. proc. civ.).

Susține, în esență, că SC M.E. SA a invocat

exclusiv neconcordanțele dintre dispozitivul și considerentele deciziei civile

nr. 158/COM din 17 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția

a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, iar concluzia instanței de

fond în sensul că recurenta urmărește examinarea unor împrejurări care vizează fondul

cauzei este total eronată.

Așa fiind, întrucât titlul executoriu nu

este suficient de clar, apreciază că se impune lămurirea acestuia în vederea unei

executări corecte, aspect evident pe care instanța de fond ar fi trebuit să îl remarce,

dacă ar fi efectuat o corectă cercetare judecătorească.

De asemenea, contrar interpretării instanței

de fond, prin contestația la titlu, SC M.E. SA nu a urmărit dovedirea netemeiniciei

și legalității deciziei civile nr. 158/COM din 17 noiembrie 2011 din perspectiva

acordării penalităților de întârziere până la achitarea efectivă a debitului.

Prin obligarea la plata penalităților de

0,5% pe zi de întârziere până la achitarea efectivă a debitului, iar nu obligarea

la penalități calculate limitat până la data de 14 iunie 2006 (în sensul reținut

prin considerente), instanța a determinat existența unei contrarietăți între dispozitiv

și considerente, dispozitivul cuprinzând o altă concluzie decât aceea pe care considerentele

o impuneau și, în atare condiții, hotărârea dată este nemotivată sub aspectul acestor

penalități statornicite prin dispozitiv.

Față de această împrejurare, contestația

la titlu este destinată să expliciteze dispozitivul hotărârii care urmează a fi

executată, pentru a avea certitudinea că pârâta nu va achita o sumă nedatorată,

la a cărei plată nu a fost obligată prin titlul executoriu.

Motivul de nelegalitate trebuie apreciat

de către instanța de recurs și prin raportare la art. 261 C. proc. civ. care stabilește

că dispozitivul unei hotărâri judecătorești trebuie să fie în concordanță cu celelalte

părți componente, să rezolve în mod concret cererile părților, astfel încât pe baza

lui să se poată executa hotărârea.

A fortiori,

instanța de fond a interpretat greșit petitul

contestației, întrucât, în realitate, s-a invocat exclusiv existența unei vădite

contradicții între dispozitivul sentinței și considerentele acesteia și care impunea

clarificarea titlului executoriu, avându-se în vedere executarea demarată de SC

O.E. SA împotriva SC M.E. SA, executare care prejudiciază extrem de mult societatea

pârâtă și societățile care dețin în aceasta calitatea de acționar (inclusiv un fond

de investiții, S.I.F. T.).

Astfel, interesul SC M.E. SA de a cere

lămurirea titlului executoriu este actual și legitim, deoarece în cazul în care

acest titlu va fi lămurit în sensul în care plata penalităților trebuie efectuată

doar în cuantumul solicitat de SC O.E. SA, întreaga executare silită a titlului

executoriu, a cărui clarificare o solicită, va apărea ca vădit lipsită de orice

fundament juridic.

Ca atare, condiția de bază pentru a putea

fi primită o asemenea contestație este ca titlul executoriu, reprezentat în speță

de o hotărâre judecătorească, să conțină în dispozitivul, ce urmează a se pune în

executare silită, anumite ambiguități sau neclarități.

Mai mult decât atât, apreciază recurenta,

prin considerentele deciziei recurate instanța de fond nu a procedat la o corectă

apreciere a situației de fapt. Aceasta întrucât a ales să ignore, în mod nejustificat,

faptul că SC M.E. SA a procedat deja la plata către SC O.E. SA a debitului, conform

ordinului de plată din 4 martie 2013, pentru suma de 44.335,99 RON, achitând practic,

suma din titlul executoriu, corelată cu limitele în care instanța de judecată a

fost învestită prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată.

Titlul executoriu este neclar, interpretabil

și extrem de prejudiciabil pentru recurenta de față, care se află pusă în ipostaza

de a fi executată pentru o sumă care nu a fost acordată de către instanța de judecată.

În drept, au fost invocate dispozițiile

art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

Intimata SC O.E. SA a formulat întâmpinare,

prin care a solicitat, în esență, respingerea recursului, ca nefondat.

Analizând decizia atacată în raport de

criticile formulate, în limitele controlului de legalitate și temeiurile de drept

invocate, având în vedere și apărările formulate de intimată prin întâmpinare, Înalta

Curte constată că recursul nu este fondat pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 399 alin. (1) C. proc. civ.,

se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire

la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu.

Contrar susținerilor recurentei, Curtea

de Apel Constanța a respectat natura și efectele contestației la titlu cu soluționarea

căreia a fost învestită.

Este știut că prin reglementarea acestui

mijloc procedural specific executării silite, la îndemâna părților din proces și

a terțelor persoane interesate, legiuitorul a exclus posibilitatea repunerii în

discuție a unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, pentru că ar duce

la încălcarea principiului puterii de lucru judecat.

În speță, prin decizia nr. 158/COM din

7 noiembrie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția a ll-a comercială, irevocabilă

prin respingerea recursurilor formulate de către SC M.E. SA prin administrator

judiciar B.I. IPURL și SC O.E. SA, a fost schimbată în parte sentința civilă

nr. 5538 din 12 octombrie 2010 pronunțată de Tribunalul Constanța, secția comercială,

în Dosarul nr. 6060/118/2008, în sensul a fost obligată pârâta SC M.E. SA la plata

către reclamanta SC O.E. SA a sumei de 36.353,73 RON reprezentând debit principal

și la 183.572,83 RON reprezentând penalități de întârziere calculate până la 14

iunie 2006; precum și la plata penalităților de întârziere de 0,5% pentru fiecare

zi de întârziere aferente debitului principal până la achitarea efectivă a acesteia.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Susținerile recurentei privesc înțelesul,

întinderea și aplicarea dispozitivului deciziei civile nr. 158/COM din 17 noiembrie

2011 cu motivarea că din cuprinsul cererii de chemare în judecată și din cele două

cereri precizatoare depuse la prima instanță, reclamanta nu a învestit instanța

cu cerere de acordare a penalităților de întârziere de la data scadenței facturilor

neachitate și până la plata efectivă a acestora, ci doar cu o cerere prin care a

cuantificat în mod exact penalitățile calculate până la 14 iunie 2006.

Recurenta apreciază că titlul executoriu

este neclar, interpretabil și extrem de prejudiciabil pentru contestatoare.

Or, prin contestație nu se pot invoca motive

care au ca scop repunerea în discuție a fondului dreptului, așa cum rezultă din

hotărârea judecătorească rămasă irevocabilă și pe baza căreia s-a pornit executarea.

Contestația la executare este reglementată

de legiuitor ca o modalitate procedurală de a supune controlului instanței actele

de executare și modul cum sunt îndeplinite, fiind posibilă invocarea apărărilor

de fond în această fază procedurală doar în condițiile restrictive, care nu sunt

îndeplinite în cauză, titlul executoriu fiind o hotărâre judecătorească.

Se constată că dispozitivul deciziei

nr. 158/COM din 7 noiembrie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția a ll-a comercială,

este clar pentru a putea fi pus în executare, SC M.E. SA prin administrator

judiciar B.I. IPURL fiind obligată la plata către SC O.E. SA a penalităților de

întârziere de 0,5% pentru fiecare zi de întârziere aferente debitului principal

calculate până la achitarea efectivă a acestuia, iar simpla nemulțumire a recurentei

cu privire la soluția pronunțată, la argumentele care au format convingerea instanței

care a pronunțat titlul executoriu, nu poate deschide calea contestației la titlu,

întrucât acesta din urmă poate fi promovată doar în condițiile în care este necesară

lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării unui titlu executoriu.

Argumentat și legal motivat, cu respectarea

cerințelor art. 261 pct. 5 C. proc. civ., pornind de la reglementarea conferită

de art. 399 C. proc. civ., Curtea de Apel Constanța a reținut în mod legal că SC

M.E. SA prin administrator judiciar B.I. IPURL nu invocă în realitate o lămurire

a înțelesului sau întinderii obligației cuprinsă în titlu executoriu, ci aspecte

care sunt de natură să repună în discuție o hotărâre irevocabilă, ceea ce nu este

permis pe calea contestației la titlu.

Este de reținut că recurenta contestă acordarea

penalităților de întârziere calculate până la achitarea efectivă a debitului, pe

motiv că acestea nu au fost solicitate de reclamantă aducând în discuție aspecte

de fond ce nu pot fi valorificate în raport de dispozițiile exprese ale art. 399

alin. (1) C. proc. civ.

Pentru rațiunile înfățișate, Înalta Curte

constată că hotărârea recurată este la adăpost de orice critică, Curtea de Apel

Constanța dând o corectă eficiență dispozițiilor legale incidente speței, motiv

pentru care, cu aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge

ca nefondat recursul declarat de SC M.E. SA prin administrator judiciar B.I.

IPURL împotriva deciziei civile nr. 489 din 20 octombrie 2014 pronunțată de Curtea

de Apel Constanța, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal,

menținând decizia atacată ca fiind legală.

Constatând culpa procesuală a recurentei

în promovarea recursului de față și în raport de solicitarea intimatei privind acordarea

cheltuielilor de judecată, urmează ca, în temeiul dispozițiilor art. 274 alin.

(1) C. proc. civ., să fie admisă cererea acesteia, în sensul obligării recurentei

SC M.E. SA prin administrator judiciar B.I. IPURL la plata sumei de 1.000 RON cheltuieli

de judecată către intimata SC O.E. SA, conform înscrisurilor doveditoare aflate

la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta SC

M.E. SA prin administrator judiciar B.I. IPURL împotriva deciziei civile nr. 489

din 20 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a ll-a civilă,

de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă pe recurenta SC M.E. SA prin

administrator judiciar B.I. IPURL la plata sumei de 1.000 RON cheltuieli de judecată

către intimata SC O.E. SA.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24

iunie 2015.