ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4616/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei Hotărârea instanței de fond Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr. 15653/118/2012, reclamanta SC S.F. SRL a chemat în judecată pârâta - A.N.P.A. și a solicitat ca în contradictoriu cu aceasta să se dispună: - anularea Actului administrativ nr. X1 din 23 octombrie 2012 emis de pârâta A.N.P.A., reprezentând rezilierea unilaterală a Contractului de concesiune prin atribuire directă nr. X2 din 10 martie 2008 și a Actului Adițional din 4 iunie 2010 la contractul de concesiune; - suspendarea efectelor actului administrativ atacat, respectiv Adresa de reziliere nr. X1 din 23 octombrie 2012 emisă de pârâta A.N.P.A, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, în conformitate cu disp.

art. 15 cu referire la art. 14 din Legea nr. 554/2004; - obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces. Prin Sentința civilă nr. 902 din 15 februarie 2013 s-a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Constanța, invocată din oficiu de către instanță și s-a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Curții de Apel Constanța. Cererea a fost înregistrată la Curtea de Apel Constanța sub nr. 195/36/2013. Prin Încheierea nr. 129 din 4 aprilie 2013 a fost respinsă cererea de suspendare, considerentele fiind prezentate în respectiva încheiere. Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 320/CA din 9 octombrie 2013, a admis acțiunea reclamantei SC S.F.

SRL în contradictoriu cu pârâta A.N.P.A. și a anulat Adresa de reziliere nr. X1 din 23 octombrie 2012. Totodată, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 7005 RON reprezentând cheltuieli de judecată. Recursul declarat în cauză Împotriva acestei hotărâri, A.N.P.A. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Înainte de a analiza motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte constată că deși recurenta A.N.P.A. a fost citată cu mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 2,00 RON și timbru judiciar de 0,15 RON, conform dovezilor anexate la fila 9 a dosarului, aceasta nu și-a îndeplinit obligația legală stabilită de instanță.

Or, în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 3 din Legea nr. 146/1997, precum și cu cele ale art. 3 din O.G. nr. 32/1995, cererea pentru exercitarea recursului se timbrează prin achitarea taxei judiciare de timbru și prin depunerea timbrului judiciar. Aceste taxe se depun la dosarul cauzei, în momentul înregistrării cererii sau până la primul termen de judecată, astfel cum prevăd dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997. În acest sens sunt și dispozițiile art. 302 1 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora: "La cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii". De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar "neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii". Astfel fiind, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 302 1 alin. (2) C. proc.

civ., și ale art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, va dispune anularea recursului ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul declarat de A.N.P.A. împotriva Sentinței nr. 320/CA din 9 octombrie 2013 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 decembrie 2014. Procesat de GGC - AZ