ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4616/2014

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Hotărârea instanței de fond

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Constanța sub nr. 15653/118/2012, reclamanta SC S.F. SRL a chemat

în judecată pârâta - A.N.P.A. și a solicitat ca în contradictoriu cu aceasta să

se dispună:

- anularea Actului

administrativ nr. X1 din 23 octombrie 2012 emis de pârâta A.N.P.A.,

reprezentând rezilierea unilaterală a Contractului de concesiune prin atribuire

directă nr. X2 din 10 martie 2008 și a Actului Adițional din 4 iunie 2010 la

contractul de concesiune;

- suspendarea

efectelor actului administrativ atacat, respectiv Adresa de reziliere nr. X1

din 23 octombrie 2012 emisă de pârâta A.N.P.A, până la soluționarea definitivă

și irevocabilă a cauzei, în conformitate cu disp. art. 15 cu referire la art.

14 din Legea nr. 554/2004;

- obligarea pârâtei

la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.

Prin Sentința civilă

nr. 902 din 15 februarie 2013 s-a admis excepția necompetenței materiale a

Tribunalului Constanța, invocată din oficiu de către instanță și s-a declinat

competența de soluționare a cererii în favoarea Curții de Apel Constanța.

Cererea a fost

înregistrată la Curtea de Apel Constanța sub nr. 195/36/2013.

Prin Încheierea nr.

129 din 4 aprilie 2013 a fost respinsă cererea de suspendare, considerentele

fiind prezentate în respectiva încheiere.

Curtea de Apel

Constanța, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, prin

Sentința nr. 320/CA din 9 octombrie 2013, a admis acțiunea reclamantei SC S.F.

SRL în contradictoriu cu pârâta A.N.P.A. și a anulat Adresa de reziliere nr. X1

din 23 octombrie 2012.

Totodată, a obligat

pârâta la plata către reclamantă a sumei de 7005 RON reprezentând cheltuieli de

judecată.

Recursul declarat în

cauză

Împotriva acestei

hotărâri, A.N.P.A. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Considerentele

Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înainte de a analiza

motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte constată că deși recurenta

A.N.P.A. a fost citată cu mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru în

valoare de 2,00 RON și timbru judiciar de 0,15 RON, conform dovezilor anexate

la fila 9 a dosarului, aceasta nu și-a îndeplinit obligația legală stabilită de

instanță.

Or, în conformitate

cu prevederile art. 11 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 3 din Legea nr.

146/1997, precum și cu cele ale art. 3 din O.G. nr. 32/1995, cererea pentru

exercitarea recursului se timbrează prin achitarea taxei judiciare de timbru și

prin depunerea timbrului judiciar.

Aceste taxe se depun

la dosarul cauzei, în momentul înregistrării cererii sau până la primul termen

de judecată, astfel cum prevăd dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr.

146/1997.

În acest sens sunt și

dispozițiile art. 302

1

alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora:

"La cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru,

conform legii".

De asemenea, potrivit

dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxa judiciară

de timbru și timbrul judiciar "neîndeplinirea obligației de plată până la

termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii".

Astfel fiind, Înalta

Curte, în temeiul dispozițiilor art. 302

1

alin. (2) C. proc. civ.,

și ale art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, va dispune anularea recursului

ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul

declarat de A.N.P.A. împotriva Sentinței nr. 320/CA din 9 octombrie 2013 a

Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și

fiscal, ca netimbrat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 3 decembrie 2014.

Procesat

de GGC - AZ