ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4839/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: La 8 ianuarie 2007, reclamanții Z.C.T. și A.L. au chemat în judecată pe pârâta Primăria Comunei Brodina, județul Suceava, solicitând anularea Dispoziției nr. 224 din 5 decembrie 2006, emisă de pârâtă și acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru Fabrica N.Z. ce a apraținut autorilor lor de la care a fost preluată abuziv de către stat. Prin Sentința nr. 544 din 15 martie 2007, Tribunalul Suceava, secția civilă, a respins acțiunea ca nefondată, reținând că notificarea reclamanților a fost formulată cu depășirea termenului prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001. Soluția tribunalului a fost menținută de Curtea de Apel Suceava, secția civilă, care, prin Decizia nr. 214 din 28 iunie 2007, a respins ca nefondat apelul reclamanților.

Împotriva acestei decizii reclamanții au declarat recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, la 1 iulie 2007. Prin încheierea de ședință din 20 martie 2008, judecata recursului a fost suspendată în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. Cauza a rămas în nelucrare până la 22 ianuarie 2010 când, din oficiu, a fost repusă pe rol în vederea discutării perimării judecății. Înalta Curte urmează să constate intervenită sancțiunea perimării, având în vedere următoarele considerente: Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an, în materie civilă.

Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părții. Altfel spus, perimarea operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit niciun act de procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de diligentă a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă. Din verificarea actelor dosarului rezultă că de la 20 martie 2008 când s-a dispus suspendarea judecății pentru lipsa părților și până la împlinirea termenului de perimare, niciuna dintre părțile interesate nu a înregistrat la dosar vreo cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecății.

Așadar, reținând întrunirea în cauză a condițiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., constatând, totodată, că, nu a operat suspendarea cursului perimării în condițiile art. 250 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să constate, din oficiu, perimarea recursului, potrivit textului de lege anterior menționat și dispozițiilor art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimat recursul declarat de reclamanții Z.C.T. și A.L. împotriva Deciziei civile nr. 214 din 28 iunie 2007 a Curții de Apel Suceava, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 septembrie 2010. Procesat de GGC - NN