ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4839/2010

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

La 8 ianuarie 2007, reclamanții Z.C.T. și

A.L. au chemat în judecată pe pârâta Primăria Comunei Brodina, județul Suceava,

solicitând anularea Dispoziției nr. 224 din 5 decembrie 2006, emisă de pârâtă

și acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru Fabrica N.Z. ce a

apraținut autorilor lor de la care a fost preluată abuziv de către stat.

Prin Sentința nr. 544

din 15 martie 2007, Tribunalul Suceava, secția civilă, a respins acțiunea ca

nefondată, reținând că notificarea reclamanților a fost formulată cu depășirea

termenului prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001.

Soluția tribunalului

a fost menținută de Curtea de Apel Suceava, secția civilă, care, prin Decizia

nr. 214 din 28 iunie 2007, a respins ca nefondat apelul reclamanților.

Împotriva acestei

decizii reclamanții au declarat recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, la 1 iulie

2007.

Prin încheierea de

ședință din 20 martie 2008, judecata recursului a fost suspendată în temeiul

art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Cauza a rămas în

nelucrare până la 22 ianuarie 2010 când, din oficiu, a fost repusă pe rol în

vederea discutării perimării judecății.

Înalta Curte urmează

să constate intervenită sancțiunea perimării, având în vedere următoarele

considerente:

Potrivit art. 248

alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație,

apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se

perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din

vina părții timp de un an, în materie civilă.

Rezultă că, pentru a

interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală

în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această

lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părții.

Altfel spus,

perimarea operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit niciun act

de procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de

diligentă a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea

să o facă.

Din verificarea

actelor dosarului rezultă că de la 20 martie 2008 când s-a dispus suspendarea

judecății pentru lipsa părților și până la împlinirea termenului de perimare,

niciuna dintre părțile interesate nu a înregistrat la dosar vreo cerere de

repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecății.

Așadar, reținând

întrunirea în cauză a condițiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C.

proc. civ., constatând, totodată, că, nu a operat suspendarea cursului

perimării în condițiile art. 250 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează

să constate, din oficiu, perimarea recursului, potrivit textului de lege

anterior menționat și dispozițiilor art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat

recursul declarat de reclamanții Z.C.T. și A.L. împotriva Deciziei civile nr.

214 din 28 iunie 2007 a Curții de Apel Suceava, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 septembrie 2010.

Procesat

de GGC - NN