ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1560/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 21 aprilie 2009, reclamantul

M.D. a formulat o

cerere de îndreptare a erorii materiale strecurate în încheierea de ședință din

data de 13 iunie 2006, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș în Dosarul nr. 26/1259/2006,

în sensul că în menționata încheiere a fost trecut, în mod greșit: „avocat T.P.,

pentru reclamant, prezintă la dosar originalul înscrisului depus în copie la

fila 85 din dosar reprezentând Certificat de proprietate”, deși corect ar fi

trebuit trecut: „avocat T.P., pentru reclamant prezintă la dosar o copie a

înscrisului depus în copie la fila 85 din dosar, reprezentând Certificat de

proprietate”, invocând în drept dispozițiile art. 281 C. proc. civ.

Prin încheierea

pronunțată la data de 19 mai 2009,

Tribunalul Comercial Argeș a respins cererea

reclamantului, cu motivarea că aspectele susținute de acesta nu constituie

eroare materială, în sensul dispozițiilor art. 281 C. proc. civ.

Apelul formulat de

reclamant împotriva încheierii tribunalului a fost respins, ca nefondat, de

Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel

Pitești, prin decizia nr. 115, pronunțată la data de 2 decembrie 2009.

Pentru a pronunța

această decizie, instanța de control judiciar a apreciat ca fiind corectă

soluția instanței de fond de respingere a cererii de îndreptare a erorii

materiale, formulată în cauză, întrucât mențiunea din încheierea din data de 13

iunie 2006 a fost rezultatul aprecierii primei instanțe asupra înscrisului

depus de reclamant, prin avocat, la dosar, deci nu este o eroare materială,

independentă de vreo judecată asupra caracterului documentului depus.

Instanța de apel a

reținut, de asemenea, că ulterior încheierii de ședință din data de 13 iunie

2006, prin care s-a dispus amânarea pronunțării hotărârii în Dosarul Tribunalului

Comercial Argeș nr. 26/1259/2006, a fost pronunțată sentința nr. 365 din 20

iunie 2006, care a fost schimbată, în tot, prin decizia Curții de Apel Pitești nr.

108/A-C din 6 decembrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 3694/46/2006, în sensul

respingerii acțiunii reclamantului, în considerentele deciziei analizându-se

mențiunea din încheierea de amânare a pronunțării din data de 13 iunie 2006,

referitoare la depunerea exemplarului original al Certificatului de

proprietate, statuându-se că respectivul înscris nu a fost prezentat în

original, în pofida susținerilor primei instanțe.

Împotriva menționatei

decizii a formulat recurs apelantul - reclamant, fără a indica temeiul de drept

al cererii sale.

În motivarea

recursului s-a arătat, în esență, că între dispozitivul deciziei atacate și

considerentele acesteia, referitoare la faptul că documentul prezentat

tribunalului la data de 13 iunie 2006, existent la dosarul cauzei, a fost în

realitate o copie, există o contradicție și că instanța de apel, prin refuzul

de a amâna judecata la solicitarea apelantului, prin cererea transmisă de

acesta pentru termenul din data de 25 noiembrie 2009, i-a încălcat dreptul la

apărare, aspecte ce pot fi încadrate, cu aplicarea art. 306 alin. (3) C. proc.

civ., în dispozițiile art. 304 pct. 7 și pct. 5 C. proc. civ.

Intimații au invocat, prin întâmpinarea

formulată în cauză, prioritar, excepția nulității recursului și excepția lipsei

de interes a recurentului, iar, în situația în care cererea de recurs va fi

analizată pe fondul ei, au solicitat, respingerea acesteia, având în vedere că

îndreptarea erorii materiale în discuție vizează o încheiere pronunțată

printr-o cauză soluționată irevocabil, prin decizia Înaltei Curți de Casație și

Justiție nr. 1523 din 25 aprilie 2007, cu cheltuieli de judecată.

Recursul este

nefondat.

Astfel, între

ipotezele în conformitate cu care se poate ajunge la o nemotivare a hotărârii

adoptate de instanță, în sensul dispozițiilor art. 304 pct. 7, figurează și cea

referitoare la contrarietatea flagrantă dintre dispozitiv și considerente.

Este de observat că

instanța de control judiciar a confirmat soluția respingerii cererii de

îndreptare a erorii materiale formulată în cauză pentru neîndeplinirea

cerințelor art. 281 C. proc. civ., argumentând în susținerea soluției de

respingere a apelului, cuprinsă în dispozitiv, că mențiunea din încheierea de

ședință ce se solicită a fi rectificată a fost rezultatul aprecierii instanței

asupra înscrisului depus de reclamant, prin avocat, la dosar, deci nu este o

eroare materială, independentă de vreo judecată asupra caracterului

documentului depus, așa încât nu se justifică critica contrarietății între

dispozitiv și considerente - referirile la constatările ce s-au făcut într-o

judecată anterioară asupra Certificatului de proprietate, nefiind de natură a

susține, pentru argumentul invocat, incidența motivului prevăzut de art. 304 pct.

7 C. proc. civ.

Examinarea actelor și

lucrărilor dosarului relevă că instanța de apel a respins, prin încheierea

pronunțată la data de 25 noiembrie 2009, cererea apelantului de amânare a

judecății apelului pentru a-și angaja apărător calificat, cu motivarea că, de

la data declarării apelului, respectiv 5 iunie 2009 și până la acest termen,

apelantul a avut un timp rezonabil, în acest scop, dar, pentru a-i da

posibilitate să formuleze în scris apărările sale, a amânat pronunțarea la data

de 2 decembrie 2009, când a pronunțat decizia atacată.

Având în vedere că art.

156 C. proc. civ. prevede posibilitatea acordării de către instanță a unui

termen pentru lipsă de apărare și nu o obligativitate în acest sens,

valorificarea unei astfel de cereri depinzând de aprecierea exclusivă a

instanței care evaluează circumstanțele acesteia, nu se poate reține, din

această perspectivă, în speță, că apelantului i s-a încălcat dreptul la

apărare, cu atât mai mult cu cât instanța a amânat pronunțarea, nefiind așadar

prejudiciat sub aspectul lipsei unei apărări calificate, deoarece avea

posibilitatea de a depune la dosar concluzii scrise, aspecte ce înlătură

incidența motivului prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

Așa fiind, în temeiul

art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul

declarat în cauză și în conformitate cu prevederile art. 274 alin. (1) C. proc.

civ. va obliga recurentul să plătească intimaților - pârâți cheltuielile de

judecată, reprezentând onorariu avocat astfel cum au solicitat și dovedit cu

înscrisurile depuse la dosar (filele 53 - 54).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de

reclamantul M.D. împotriva deciziei nr. 115/A - COM din 2 decembrie 2009, pronunțată

de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal

, ca nefondat.

Obligă recurentul -

reclamant să

plătească

intimaților - pârâți suma de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată,

reprezentând onorariu avocat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi

5 mai 2010.