ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 29.04.2010

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1474/2010

HOTĂRÂRE
29.04.2010
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1474/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Așa cum s-a reținut în încheierea din data de

16 iunie 2009 Curtea de Apel Brașov, secția comercială, a luat în discuție

soluționarea cererii de sesizare a Curții de Justiție a Comunității Europene

formulată de apelanta pârâtă

SC L.L. SRL Satu Mare pentru pronunțarea unei hotărâri

preliminare referitoare la interpretarea art. 48 - 50 (fost art. 58 - 60), art.

81 (fost art. 85) art. 82 (fost art. 86) din Tratatul de Instituire a

Comunității Europene și art. 43 din Directiva nr. 2005/26/CE cu privire la

neconformitatea dispozițiilor naționale din art. 56 alin. (1) lit. c) din Legea

nr. 31/1990 modificată prin Legea nr. 441/2006 raportate la prevederile Legii nr.

514/2003 privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic și a

statutului profesiei de consilier juridic cu prevederile tratatului și pentru

interpretarea noțiunilor de obiect de activitate ilicita sau contrar ordinii

publice, (activitate economică de prestare servicii juridice) „profesie

juridică reglementată”, „profesie juridică liberară”, „întreprindere”, „numit

în funcție”, „funcționar public”, „funcție publică”, „calitatea de avocat”,

„profesie de avocat”, fiind invocată și Directiva nr. 77/249/CEE cu privire la

liberalizarea prestărilor de servicii publice în spațiul european. Întrucât

Curtea a avut nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de

23 iunie 2009 când, prin încheierea din ședință publică de la această dată a

respins cererea de sesizare reținând că obiectul pricinii deduse judecății îl

constituie constatarea nulității societăților pârâte în temeiul art. 56 alin.

(1) lit. c) din Legea nr. 31/1990 potrivit căruia nulitatea unei societăți

înmatriculate în registrul comerțului poate fi declarată de tribunal atunci

când obiectul de activitate al societății este ilicit sau contrar ordinii

publice și că instanța de fond a constatat nulitatea societăților astfel

constituite întrucât se află în contradicție cu legile care reglementează

regimul juridic al profesiei de avocat și al celei de consilier juridic. De

asemenea a apreciat, în judecarea apelului declarat împotriva sentinței primei

instanțe, că textele legale comunitare invocate pentru definirea serviciilor în

spațiul comunitar și referitoare la aspectele privind concurența precum și

recunoașterea calificărilor și liberalizarea prestărilor de servicii în spațiul

comunitar, nu sunt determinante în dezlegarea pricinii, astfel că nu se pune

problema interpretării acestor dispoziții comunitare motivând că instanțele

naționale nu pot să ceară Curții de Justiție Europene a Comunității Europene să

interpreteze dreptul comunitar prin declararea unei prevederi din legislația

națională ca fiind compatibilă sau incompatibilă cu dreptul comunitar, sarcina

acestei Curți fiind să interpreteze dreptul comunitar și nicidecum aplicarea acestuia

în dreptul național. În acest context Curtea a considerat că litigiul de față

nu conține o chestiune de interpretare a dreptului comunitar, solicitarea

formulată de apelantă fiind lipsită de pertinență, răspunsurile la întrebările

respective, oricare ar fi ele, neavând nicio influență asupra soluționării

litigiului.

Împotriva acestei

încheieri pârâta a formulat recurs prin care a solicitat modificarea hotărârii

atacate, în sensul admiterii cererii de sesizare a Curții de Justiție a

Comunității Europene, temeiurile de drept invocate fiind art. 304 pct. 7 și 9 C.

proc. civ. și a invocat faptul că au fost încălcate dispozițiile art. 234 și art.

254 din TCE.

A criticat aprecierea

instanței în legătură cu dreptul persoanelor particulare de a avea dreptul la

inițiativa introducerii unei acțiuni în formularea unei cereri preliminare,

confundând astfel noțiunea de legitimare procesuală a instanței naționale în

acțiunea pentru formularea unei cereri preliminare cu dreptul la inițiativa

formulării unei asemenea acțiuni care aparține, fie uneia din părțile cauzei,

fie instanței înseși, îngrădind accesul liber la justiție și creând o situație

de discriminare raportată la subiecții de drept care au posibilitatea unei

asemenea inițiative, fiind încălcate prevederile art. 6 alin. (1) din CEDO dar

și art. 234 și art. 254 din Tratatul Comunității Europene, motive pentru care

încheierea este nelegală, dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii și

pentru motive străine de natura pricinii.

Analizând cererea

formulată de recurenta pârâtă în exercitarea căii de atac a recursului, Curtea

constată că încheierea atacată a rezolvat un aspect al procesului, respectiv

cererea prin care pârâta a solicitat sesizarea Curții Europene de Justiție în

pronunțarea unei hotărârii preliminarii, soluția de respingere a acestei cereri

legând instanța, în sensul că judecătorii nu mai pot reveni asupra ei, problema

rezolvată prin această încheiere urmând a fi avută în vedere la pronunțarea

hotărârii în cauză.

Constatându-se că

încheierea atacată are caracter interlocutoriu, aceasta neoperând asupra

suspendării cursului judecății și că nu există nicio prevedere specială în

acest sens, Curtea apreciază că în virtutea caracterului interlocutoriu al

încheierii care face obiectul litigiului de față, exercitarea căii de atac

asupra acesteia este inadmisibilă întrucât nu poate fi atacată legal decât

numai odată cu fondul.

Față de această

împrejurare instanța nu se va mai pronunța asupra motivelor de fond invocate în

temeiul art. 304 pct. 7 și 8 C. proc. civ. de către recurentă în cererea de

recurs, rezolvarea excepției inadmisibilității făcând de prisos cercetarea în

fond a pricinii, context în care conform art. 312 C. proc. civ. raportat la art.

137 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca inadmisibil.

Respinge recursul

declarat de

pârâta

SC L.L. SRL Satu Mare

împotriva

Încheierii din 23 iunie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția comercială

, ca inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 aprilie 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-02-19
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 695/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei. Baroul Brașov a sesizat Tribunalul Brașov cu o acțiune în constatarea nulității SC D. SRL întemeiată pe dispozițiile art. 56, 58 di
ÎCCJ 2011-05-25
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2044/2011
ca obiect de activitate exclusiv acordarea consultanței și reprezentării juridice, să fie declarate nelegale, potrivit procedurii prevăzute de Legea nr. 514/2003, pentru a fi înlăturate de către instanțele de judecată. Instanța de fond a av
ÎCCJ 2008-03-06
0,92
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 935/2008
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 2366/ C din 14 mai 2007, a respins excepțiile lipsei de inter
ÎCCJ 2010-03-16
0,92
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1054/2010
Prin contestația în anulare înregistrată la 24 decembrie 2009, contestatoarea SC F.M. SRL Satu Mare a solicitat în contradictoriu cu intimații N.I.L. Nicosia, SC B.A. SRL București și O.R.C. de pe lângă Tribunalul Satu Mare, anularea decizi
ÎCCJ 2010-04-27
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2135/2010
, precum și a prevederilor art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., recursul este întemeiat și urmează să fie admis pentru considerentele care urmează: Între calitatea de consilier local și cea de administrator/acționar la o societate comercia
Sursă