ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1474/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Așa cum s-a reținut în încheierea din data de 16 iunie 2009 Curtea de Apel Brașov, secția comercială, a luat în discuție soluționarea cererii de sesizare a Curții de Justiție a Comunității Europene formulată de apelanta pârâtă SC L.L.

SRL Satu Mare pentru pronunțarea unei hotărâri preliminare referitoare la interpretarea art. 48 - 50 (fost art. 58 - 60), art. 81 (fost art. 85) art. 82 (fost art. 86) din Tratatul de Instituire a Comunității Europene și art. 43 din Directiva nr. 2005/26/CE cu privire la neconformitatea dispozițiilor naționale din art. 56 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990 modificată prin Legea nr. 441/2006 raportate la prevederile Legii nr. 514/2003 privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic și a statutului profesiei de consilier juridic cu prevederile tratatului și pentru interpretarea noțiunilor de obiect de activitate ilicita sau contrar ordinii publice, (activitate economică de prestare servicii juridice) „profesie juridică reglementată”, „profesie juridică liberară”, „întreprindere”, „numit în funcție”, „funcționar public”, „funcție publică”, „calitatea de avocat”, „profesie de avocat”, fiind invocată și Directiva nr. 77/249/CEE cu privire la liberalizarea prestărilor de servicii publice în spațiul european.

Întrucât Curtea a avut nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 23 iunie 2009 când, prin încheierea din ședință publică de la această dată a respins cererea de sesizare reținând că obiectul pricinii deduse judecății îl constituie constatarea nulității societăților pârâte în temeiul art. 56 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990 potrivit căruia nulitatea unei societăți înmatriculate în registrul comerțului poate fi declarată de tribunal atunci când obiectul de activitate al societății este ilicit sau contrar ordinii publice și că instanța de fond a constatat nulitatea societăților astfel constituite întrucât se află în contradicție cu legile care reglementează regimul juridic al profesiei de avocat și al celei de consilier juridic.

De asemenea a apreciat, în judecarea apelului declarat împotriva sentinței primei instanțe, că textele legale comunitare invocate pentru definirea serviciilor în spațiul comunitar și referitoare la aspectele privind concurența precum și recunoașterea calificărilor și liberalizarea prestărilor de servicii în spațiul comunitar, nu sunt determinante în dezlegarea pricinii, astfel că nu se pune problema interpretării acestor dispoziții comunitare motivând că instanțele naționale nu pot să ceară Curții de Justiție Europene a Comunității Europene să interpreteze dreptul comunitar prin declararea unei prevederi din legislația națională ca fiind compatibilă sau incompatibilă cu dreptul comunitar, sarcina acestei Curți fiind să interpreteze dreptul comunitar și nicidecum aplicarea acestuia în dreptul național.

În acest context Curtea a considerat că litigiul de față nu conține o chestiune de interpretare a dreptului comunitar, solicitarea formulată de apelantă fiind lipsită de pertinență, răspunsurile la întrebările respective, oricare ar fi ele, neavând nicio influență asupra soluționării litigiului. Împotriva acestei încheieri pârâta a formulat recurs prin care a solicitat modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii de sesizare a Curții de Justiție a Comunității Europene, temeiurile de drept invocate fiind art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. și a invocat faptul că au fost încălcate dispozițiile art. 234 și art. 254 din TCE.

A criticat aprecierea instanței în legătură cu dreptul persoanelor particulare de a avea dreptul la inițiativa introducerii unei acțiuni în formularea unei cereri preliminare, confundând astfel noțiunea de legitimare procesuală a instanței naționale în acțiunea pentru formularea unei cereri preliminare cu dreptul la inițiativa formulării unei asemenea acțiuni care aparține, fie uneia din părțile cauzei, fie instanței înseși, îngrădind accesul liber la justiție și creând o situație de discriminare raportată la subiecții de drept care au posibilitatea unei asemenea inițiative, fiind încălcate prevederile art. 6 alin. (1) din CEDO dar și art. 234 și art. 254 din Tratatul Comunității Europene, motive pentru care încheierea este nelegală, dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii și pentru motive străine de natura pricinii.

Analizând cererea formulată de recurenta pârâtă în exercitarea căii de atac a recursului, Curtea constată că încheierea atacată a rezolvat un aspect al procesului, respectiv cererea prin care pârâta a solicitat sesizarea Curții Europene de Justiție în pronunțarea unei hotărârii preliminarii, soluția de respingere a acestei cereri legând instanța, în sensul că judecătorii nu mai pot reveni asupra ei, problema rezolvată prin această încheiere urmând a fi avută în vedere la pronunțarea hotărârii în cauză. Constatându-se că încheierea atacată are caracter interlocutoriu, aceasta neoperând asupra suspendării cursului judecății și că nu există nicio prevedere specială în acest sens, Curtea apreciază că în virtutea caracterului interlocutoriu al încheierii care face obiectul litigiului de față, exercitarea căii de atac asupra acesteia este inadmisibilă întrucât nu poate fi atacată legal decât numai odată cu fondul.

Față de această împrejurare instanța nu se va mai pronunța asupra motivelor de fond invocate în temeiul art. 304 pct. 7 și 8 C. proc. civ. de către recurentă în cererea de recurs, rezolvarea excepției inadmisibilității făcând de prisos cercetarea în fond a pricinii, context în care conform art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 137 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC L.L. SRL Satu Mare împotriva Încheierii din 23 iunie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția comercială , ca inadmisibil. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 aprilie 2010.