ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 695/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei. Baroul Brașov a sesizat Tribunalul Brașov cu o acțiune în constatarea nulității SC D. SRL întemeiată pe dispozițiile art. 56, 58 din Legea nr. 31/1990 sub cuvânt că obiectul său de activitate este contrar art. 7 lit. c), art. 1 și 3 din Legea nr. 31/1990 și Legii nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat precum și Legii nr. 514/2003 privind profesia de consilier juridic. Tribunalul Brașov prin sentința nr. 2643 din 4 iulie 2007 a admis acțiunea și a declarat nulitatea SC D. SRL, a numit lichidator și a dispus comunicarea sentinței O.R.C.

Verificarea actelor dosarului a dus la formarea convingerii Tribunalului Brașov că prin obiectul de activitate propus la constituirea societății pârâte au fost încălcate prevederile codului comercial, Legii nr. 514/2003 prin care s-a stipulat că exercitarea profesiei de consilier juridic este incompatibilă cu îndeplinirea atribuțiilor specifice profesiei de avocat precum și cu constituirea de societăți comerciale de orice fel. Soluția pronunțată de Tribunal a avut în vedere și Decizia nr. 27 din 12 iunie a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a decis că cererile de autorizare a constituirii și de înmatriculare a societăților comerciale de consultanță, asistență și reprezentare publică sunt inadmisibile întrucât obiectul de activitate este nelegal.

Sentința Tribunalului Brașov a fost confirmată prin Decizia nr. 197/A din 8 noiembrie 2007 pronunțată în Dosarul nr. 1727/62/2007, prin care au fost examinate criticile apelantei în raport de aceleași dispoziții legale pe care le-a avut în vedere și prima instanță, concluzia fiind aceea că s-au aplicat corect dispozițiile art. 56 lit. c) din Legea nr. 31/1990. Recursul. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție. Împotriva Deciziei nr. 197/A pronunțată la data de 8 noiembrie 2007 de Curtea de Apel Brașov a declarat recurs reclamantul Baroul Brașov și pârâta SC D. SRL Brașov. Înalta Curte a analizat criticile reclamantului dezvoltate pe motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. privind neadmiterea în tot a cererii pentru plata cheltuielilor de judecată pe care le-a apreciat ca nefondate. Sub aspectul cheltuielilor de judecată Curtea a stabilit că la dosar nu există chitanțele care să facă dovada plății onorariului menționat în facturile din 2007. Și criticile aduse Deciziei Curții de Apel de pârâta recurentă pe aspecte care vizau necompetența materială, nerespectarea dispozițiilor art. 156 C. proc. civ. și 56 lit. c) din Legea nr. 31/1990 au fost apreciate ca nefondate de Înalta Curte, care prin Decizia nr. 1860 din 29 mai 2008 a respins recursurile declarate de părțile în proces. Contestația în anulare. Împotriva Deciziei nr. 1860 pronunțată la data de 29 mai 2008 de Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat contestație în anulare pârâta SC D. SRL Brașov în argumentarea căreia a criticat soluția a cărei anulare o solicită invocând încălcarea art. 304 alin. (9) C. proc.

civ. de către instanța de recurs. În concret contestatoarea a arătat că intimatul Baroul Brașov a solicitat instanței să declare nulitatea societății pentru motivul că obiectul său de activitate este ilicit iar ca temei a invocat art. 56 din Legea nr. 31/1990. Contestatoarea a redat în continuare dispozițiile art. 56 din legea menționată și a tras concluzia că nulitatea unei societăți are caracter de excepție ceea ce înseamnă că trebuie respectată întocmai această reglementare în care nu se regăsește și situația din speță. În aceeași ordine a raționamentului său a susținut că înregistrarea societății s-a făcut în condiții legale, că a formulat o plângere la C.E.D.O. pe considerentul că alte instanțe au pronunțat soluții diferite de cea a Înaltei Curți de Casație și Justiție ceea ce în opinia sa demonstrează un conflict de hotărâri pronunțate de instanțele de pe teritoriul României.

În considerarea acestor argumente dezvoltate în susținerea contestației în anulare, și a dispozițiilor art. 318, 319 alin. (2) teza I contestatoarea a solicitat ca Înalta Curte să pronunțe o hotărâre prin care să dispună anularea în tot a Deciziei nr. 1860 din 29 mai 2008. Contestația în anulare este nefondată. 1.- Considerații prealabile. SC D. SRL a promovat calea de atac extraordinară a contestației în anulare solicitându-i Înaltei Curți să retracteze decizia pronunțată în recurs, pentru motivul prevăzut de art. 318 C. proc. civ. pe care nu l-a argumentat și dezvoltat. Este evident că prin invocarea art. 318 C. proc. civ. s-a apelat la contestația în anulare specială sub cele două aspecte ale sale: a) când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale; b) când instanța respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare.

Prin cele două ipoteze ale art. 318 C. proc. civ. se pune în valoare faptul că această cale de atac poate fi promovată împotriva hotărârilor irevocabile în scopul îndreptării unor inadvertențe de ordin formal și nu în scopul de a obține reformarea hotărârilor atacate. 2. Considerațiile de mai sus au fost expuse în sprijinul soluției de respingere a contestației în anulare ca nefondată. Din dezvoltarea argumentelor invocate de contestatoare, expuse anterior, rezultă cu evidență că nu a fost argumentată nicio ipoteză a art. 318 C. proc. civ., ci a fost supus spre o nouă analiză, în fața Înaltei Curți, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. înțelegând prin aceasta că, în realitate, s-a criticat dezlegarea dată în drept motivului respectiv de recurs.

Altfel spus, contestatoarea și-a exprimat dezacordul în legătură cu judecata recursului, cu aplicarea art. 56 din Legea nr. 31/1990 care a avut ca finalitate pe fondul cauzei anularea societății. Neînsușirea argumentelor invocate în sprijinul motivului de nelegalitate invocat în recurs și repunerea în discuție a respectivei critici demonstrează că prin demersul său, contestatoarea a urmărit ca pe această cale să provoace o rejudecare a recursului, ceea ce excede cerințelor art. 318 C. proc. civ. pe care și-a întemeiat contestația în anulare. În fine, mai trebuie reținut că această cale de atac are în vedere soluțiile pronunțate în acest dosar, iar în măsura în care a existat o soluție cu o altă finalitate pronunțată de instanțele de fond și de apel, aceasta nu ar putea fi îndreptată pe calea contestației în anulare.

Rezumând considerentele de mai sus Înalta Curte va reține că s-a promovat contestația în anulare neargumentată în conformitate cu cerințele art. 318 C. proc. civ. și că acest demers în fața Înaltei Curți a avut ca scop judecarea recursului la recurs și nu aspecte formale în legătură cu judecata permise de dispozițiile invocate. În consecință, contestația în anulare va fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea SC D. SRL Brașov împotriva Deciziei nr. 1860 din 29 mai 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, în Dosar nr. 1727/62/2007, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 februarie 2010.