ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5929/2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5929/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursurilor

civile de față,

Analizând actele și

lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 4 octombrie

2006, reclamanții T.N.G., T.N.P., T.M., G.M., U.G., U.M. și B.V. au formulat

contestație împotriva Dispoziției nr. 67 din 21 septembrie 2006, emisă de

Primarul comunei Slobozia Conachi, județul Galați.

Prin Sentința nr.

1788 din 5 decembrie 2007, Tribunalul Galați, secția civilă, a respins ca

nefondată contestația.

Pentru a hotărî

astfel, tribunalul a constatat că prin dispoziția atacată s-a revocat

Dispoziția nr. 98/2001 privind soluționarea Notificării nr. 471/2001 și s-a

propus acordarea de despăgubiri, în condițiile Legii nr. 247/2005, pentru

imobilul construcție, în suprafață de 104 mp și 8.170 mp teren, cuantumul

despăgubirilor urmând a fi stabilit de Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor.

Tribunalul a mai

reținut că emiterea unei noi dispoziții, prin care prima dispoziție a fost

revocată, deși nelegală, nu poate fi anulată, pentru că s-ar încălca principiul

neagravării situației părții în propria cale de atac.

Prin Decizia nr. 56A

din 6 martie 2008, Curtea de Apel Galați, secția civilă, a admis apelul

declarat de reclamanți.

A desființat sentința

și a trimis cauza spre rejudecare la tribunal.

Instanța de apel a

reținut că prima instanță, prin raportare la considerentele hotărârii, nu a

analizat cererea cu care a fost învestită, ceea ce echivalează cu necercetarea

fondului, chiar dacă cererea a fost respinsă ca nefondată.

La rejudecare, prin

Sentința nr. 1254 din 13 octombrie 2008, Tribunalul Galați, secția civilă, a

admis acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâtul Primarul

comunei Slobozia Conachi.

A obligat Primăria

comunei Slobozia Conachi să restituie în natură suprafața de 9.695 mp teren.

A dispus anularea

titlului de proprietate din 4 decembrie 2006, eliberat pe numele S.L. de la

autor decedat G.M. și a Dispoziției nr. 98/2001.

A dispus obligarea la

plata de despăgubiri civile bănești pentru suprafața de 1.000 mp, respectiv

33.817.500 RON, la valoarea actualizată din momentul plății.

Tribunalul a reținut

că reclamanții au solicitat restituirea în natură a suprafeței de 10.854 mp

teren, din această suprafață fiind posibilă restituirea a 9.695 mp, chiar dacă

există o dispoziție cu privire la acordarea de despăgubiri bănești.

Reclamanții au atacat

ultima dispoziție emisă, dar erau în termen să o atace și pe prima, deoarece

prin ambele dispoziții s-a refuzat restituirea în natură.

Prin Decizia nr. 157A

din 12 mai 2009, Curtea de Apel Galați, secția civilă, a admis apelul declarat

de pârâtul Primarul comunei Slobozia Conachi și de intervenienta S.L.

A desființat Sentința

civilă nr. 1254 din 13 octombrie 2008 a Tribunalului Galați și a trimis cauza

spre rejudecare la aceeași instanță.

Instanța de apel a

reținut că prima instanță s-a pronunțat asupra unui capăt de cerere cu care nu

a fost învestită, respectiv anularea titlului de proprietate din 4 decembrie

2006, eliberat pe numele S.L., persoană care nu a fost citată pentru a-și putea

formula apărarea.

După a doua

rejudecare, prin Sentința nr. 2311 din 17 noiembrie 2010, Tribunalul Galați,

secția civilă, a admis acțiunea formulată de reclamanți.

A desființat în parte

dispoziția din 21 septembrie 2006, emisă de Primarul comunei Slobozia Conachi,

pe care l-a obligat să restituie în natură suprafața de teren de 9.695 mp,

identificată conform raportului de expertiză efectuat de ing. B.V.

A obligat pe pârât să

propună reclamanților acordarea de despăgubiri în condițiile prevăzute de

Titlul VII din Legea nr. 247/2005 pentru suprafața de teren de 1.000 mp,

ocupată de clădirea Primăriei comunei Slobozia Conachi, evaluată la suma de

33.813.500 RON.

A respins ca

nefondată cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta

S.L.

Tribunalul a reținut

că prin dispoziția din 19 noiembrie 2001, emisă de Primăria comunei Slobozia

Conachi, s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra suprafeței de teren de

10.800 mp și s-a propus acordarea de despăgubiri bănești în sumă de 891.741.000

RON.

Ulterior apariției

Legii nr. 247/2005, reclamanții au formulat o nouă notificare prin care au

solicitat restituirea în natură a suprafeței de 10.854 mp teren și echivalent

bănesc pentru construcția aferentă.

Prin Dispoziția nr.

67/2006, Primarul comunei Slobozia Conachi a acordat reclamanților prin

echivalent suprafața de 8.170 mp teren.

În ceea ce privește cererea

de intervenție, tribunalul a reținut că titlul de proprietate al numitei S.L. a

fost eliberat în timp ce părțile se judecau pentru suprafața de teren în

litigiu.

Prin Decizia nr. 187A

din 6 octombrie 2011, Curtea de Apel Galați, secția I civilă, a admis apelurile

declarate de intervenienta în interes propriu S.L. și Primarul comunei Slobozia

Conachi.

A schimbat în parte

Sentința civilă nr. 2311 din 17 noiembrie 2010 a Tribunalului Galați.

A admis cererea de

intervenție în interes propriu formulată de S.L. și a dispus restituirea în

natură doar a suprafeței de 6.889 mp teren, astfel cum a fost identificată de

expert H. prin conturul roșu.

Măsurile reparatorii

prin echivalent, în ceea ce privește terenul, se vor acorda pentru 3.965 mp

Instanța de apel a

reținut că, atâta vreme cât, anterior, Primarul comunei Slobozia Conachi

recunoscuse dreptul reclamanților pentru 10.834 mp teren și construcții, s-a

ajuns la o agravare a situației acestora, prin aceea că s-a diminuat suprafața

de teren.

Instanța de apel a

mai reținut că în mod nelegal s-a dispus restituirea suprafeței de teren pentru

care a fost emis titlu de proprietate intervenientei S.L., în condițiile în

care reclamanții nu au solicitat anularea acestuia, iar instanța de control

judiciar, prin Decizia civilă nr. 157/A/2009, a apreciat că în lipsa unei

cereri exprese de anulare a titlului de proprietate, nu se poate aduce atingere

dreptului de proprietate al intervenientei.

Constatând și faptul

că Primarul comunei Slobozia Conachi nu a formulat critici cu privire la măsura

reparatorie dispusă de instanța de fond, instanța de apel a dispus restituirea

diferenței de teren și măsuri reparatorii pentru suprafața de 3.965 mp teren.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal, au declarat recurs reclamanții și Primarul comunei

Slobozia Conachi.

Reclamanții au

invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și au arătat ca decizia

atacată este nelegală, sub un prim aspect, pentru faptul că cererea de

intervenție formulată de S.L. a fost greșit admisă, deoarece inițial a fost

formulată în interesul pârâtului și a fost modificată în cerere de intervenție

principală abia la rejudecare.

Cererea de

intervenție nu trebuia primită și pentru faptul că în procedura instituită de

Legea nr. 10/2001 nu permite intervenția unor terțe persoane.

Au mai arătat

reclamanții, că titlul de proprietate al intervenientei a fost emis în mod

nelegal, astfel încât nu trebuia luat în considerare și că nu este aplicabil

art. 16 din Legea nr. 10/2001, în sensul că ar exista o afectațiune de teren de

sport, pentru că a făcut dovada că în comună nu există o echipă sportivă.

Primarul comunei

Slobozia Conachi a invocat la modul general dispozițiile art. 299 - 316 C.

proc. civ. și a arătat că instanța a reținut că suprafața de teren ce trebuie

reconstituită în favoarea reclamanților este de 10.854 mp, dar din probele

administrate în cauză a rezultat că autorul reclamanților, T.N. a avut în

proprietate doar o suprafață de 8.170 mp.

Instanța de apel a

dispus restituirea în natură a suprafeței de teren de 6.889 mp, fără a ține

cont de destinația terenului de bază sportivă a comunei și de teren aferent

căminului cultural. De asemenea, sub acest aspect, instanța de apel a reținut

în mod greșit că primarul nu a formulat critici.

Recursurile declarate

sunt nefondate, pentru cele ce se vor arăta în continuare.

În ceea ce privește

recursul declarat de pârât, se constată, sub un prim aspect, că reclamanții au

formulat notificarea din 10 august 2001, prin care au solicitat restituirea în

natură sau măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul în suprafață de

10.800 mp.

Notificarea a fost

soluționată prin dispoziția din 19 noiembrie 2001, prin care Primarul comunei

Slobozia Conachi a stabilit măsuri reparatorii prin echivalent sub forma

despăgubirilor bănești în valoare de 891.741.000 RON pentru întreaga suprafață

de teren solicitată.

Dispoziția a intrat

în circuitul civil și nu a fost contestată în instanță, astfel încât

pretențiile reclamanților născute din aplicarea Legii nr. 10/2001 au fost

definitiv soluționate.

Cu toate acestea,

după intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005, deși nicio dispoziție din acest

act normativ nu dădea posibilitatea reexaminării cererilor deja soluționate,

reclamanții au formulat o nouă notificare, iar prin dispoziția din 21

septembrie 2006 s-a revocat dispoziția din 19 noiembrie 2001 și s-a propus

acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale pentru imobilul compus

din construcții în suprafață totală de 104 mp și terenul aferent, în suprafață

de 8.170 mp.

Contestația formulată

de reclamanți a vizat atât natura măsurilor reparatorii dispuse cât și

întinderea suprafeței de teren pentru care au dreptul la reparații.

Cum notificarea

formulată de reclamanți a fost deja soluționată prin dispoziție necontestată în

instanță, ar fi trebuit ca nici natura măsurilor reparatorii, nici suprafața de

teren pentru care se cuvin despăgubiri să nu mai poată face obiect de dispută

între părți.

Prin urmare,

susținerea pârâtului că dreptul de proprietate al autorului reclamanților are o

altă întindere decât cea solicitată nu poate fi primită, pentru că acest aspect

a fost deja dezlegat prin soluționarea notificării din 10 august 2001.

Cât privește soluția

restituirii în natură a terenului, se constată că în mod corect instanța de

apel a reținut că pârâtul nu a formulat critici în acest sens.

Pe parcursul celor

trei cicluri procesuale pârâtul nu a formulat niciun moment apărări în sensul

că nu mai poate fi pusă în discuție chestiunea restituirii în natură, atâta

timp cât deja s-a constatat prin prima dispoziție că această măsură nu este

posibilă. De asemenea, în căile de atac promovate, pârâtul nu a criticat

soluția de principiu a restituirii în natură, ci aspecte punctuale, legate de

restituirea anumitor suprafețe, cu un anumit regim juridic.

Prin urmare, instanța

de apel în mod corect și respectând limitele învestirii sale, s-a limitat la

analizarea posibilității de restituire în natură a terenului, răspunzând doar

criticilor formulate de pârât.

Mai mult decât atât,

în apelul declarat de primar, soluționat prin hotărârea atacată, nu se regăsesc

aspectele menționate în cererea de recurs referitoare la eventuala aplicare a

dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 10/2001 și la afectațiunea specială a

terenului, ci doar cele referitoare la întinderea suprafeței de teren ce a

aparținut autorului reclamanților și a suprafeței de teren ce aparține

intervenientei.

Prin urmare, aceste

critici nu pot fi analizate pentru prima oară în recurs, fiind formulate omisso

medio.

Și recursul declarat

de reclamanți este nefondat.

Aceștia susțin că

cererea de intervenție formulată de S.L. a fost greșit admisă, deoarece inițial

a fost formulată în interesul pârâtului și a fost modificată în cerere de

intervenție principală abia la rejudecare.

Susținerea nu poate

fi primită, deoarece participarea numitei S.L. în proces în calitate de

intervenient a avut loc ca urmare a Deciziei nr. 157A din 12 mai 2009, prin

care Curtea de Apel Galați a desființat Sentința civilă nr. 1254 din 13

octombrie 2008 a Tribunalului Galați tocmai datorită faptului că S.L. nu a fost

citată în cauză pentru a-și putea formula apărări, deși titlul său de

proprietate a fost desființat.

Este adevărat că

inițial, în apel, intervenienta a formulat o cerere de intervenție accesorie,

iar ulterior, după desființarea sentinței și retrimiterea cauzei spre

rejudecare, la data de 9 februarie 2010, a arătat că cererea sa are caracterul

unei cereri de intervenție principale.

Tribunalul a

calificat cererea intervenientei ca o cerere de intervenție principală și a încuviințat-o

în principiu la același termen de 9 februarie 2010, iar reclamanții nu au

atacat această soluție în apel, deși s-au opus încuviințării în principiu.

Prin urmare, critica

lor privind greșita transformare a cererii de intervenție accesorie în cerere

principală, fiind făcută pentru prima dată în recurs este o critică omisso

medio.

Nefondată este și

critica vizând faptul că cererea de intervenție nu trebuia primită pentru că

Legea nr. 10/2001 nu permite intervenția unor terțe persoane, din moment ce,

așa cum s-a arătat, necitarea intervenientei în proces a fost sancționată de

instanța de control judiciar.

Cât privește faptul

că titlul de proprietate al intervenientei nu trebuia luat în considerare

pentru că a fost emis în mod nelegal, se constată că reclamanții nu au formulat

o cerere - prin care să solicite constatarea nulității titlului de proprietate

al reclamantei.

În această situație,

titlul valid de proprietate al intervenientei înlătură aplicarea dispozițiilor

Legii nr. 10/2001, deoarece primarul nu poate dispune asupra unui bun pentru

care nu este "unitate deținătoare" și care reprezintă proprietatea

unei alte persoane.

Recurenții au mai

susținut și faptul că art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 nu este

aplicabil, dar această critică este străină de cauză, în condițiile în care

instanța de apel nu a făcut aplicarea acestui text de lege.

Dimpotrivă, instanța

de apel a dispus tocmai restituirea suprafeței cu destinație de teren de sport,

constatând că este neîntreținută și neamenajată și a exceptat de la restituire

doar suprafața de teren care, potrivit constatărilor expertului, reprezintă

proprietatea intervenientei și terenul aferent Căminului Cultural edificat după

preluarea imobilului de către stat.

Față de cele arătate,

ambele recursuri sunt nefondate și, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., vor fi respinse ca atare.

Cât privește cererea

formulată de intervenientă pentru acordarea cheltuielilor de judecată, aceasta

va fi respinsă, având în vedere că partea nu a depus dovezi în acest sens.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de reclamanții T.M. (în prezent decedată),

T.G., T.P., G.M., U.G. și U.M. și de pârâta Primăria comunei Slobozia -

Conachi, prin primar împotriva Deciziei nr. 187/A din 6 octombrie 2011 a Curții

de Apel Galați, secția I civilă.

Respinge cererea

formulată de intimata-intervenientă S.L. de acordare a cheltuielilor de

judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 octombrie 2012.

Procesat

de GGC - NN