ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4979/2010

Deliberând, în condițiile art. 256 C.

proc. civ., asupra recursului de față, constată următoarele:

Instanța de fond

Tribunalul

Sibiu prin sentința civilă nr. 451 din 18 mai 2009 a admis acțiunea formulat de

reclamanta C.T. prin mandatar C.O. și a obligat pe pârâta SC I. SA - Sibiu să

emită dispoziție de restituire în natură sau de despăgubire în echivalent

pentru imobilul situat în Sibiu, fără număr înscris în C.F. Șelimbăr, pentru

suprafața de 1016 mp.

Prin aceeași sentință s-a luat act de

renunțarea la judecata față de pârâta SC T. SA Sibiu, a fost respinsă acțiunea

împotriva pârâtului Statul Român prin Municipiul Sibiu și a fost obligată

pârâta SC I. SA la plata sumei de 1.500 lei cheltuieli de judecată către

reclamante.

În motivarea acestei soluții

Tribunalul a reținut în esență că imobilul înscris în C.F. Șelimbăr teren arabil

în suprafață de 3.484 mp, a fost proprietatea soților N.T. și M. iar din 1968 a

fost trecut în proprietatea C.A.P. Șelimbăr - prin expropriere (încheiere din 1968)

și apoi a fost dezmembrat în trei corpuri funciare: (rămas în proprietatea C.A.P.);

transformat în C.F. Șelimbăr, atribuit în administrarea SC I. SA (imobilul

revendicat în cauză) și respectiv 419 mp transformat în C.F. Șelimbăr, atribuit

în administrare operativă întreprinderii E. Sibiu.

S-a constatat din certificatele de

moștenitor din 2001 și din 1998 că proprietarii au fost moșteniți de B.M.

Pentru B.M., încadrată în grad de

handicap grav cu asistent personal, a fost instituită curatelă prin dispoziția

din 7 mai 2007 a Primarului Municipiului Sibiu și numită curator, fiica

acesteia, reclamanta C.T.M.

Urmare precizărilor de acțiune și

probelor administrate s-a constatat că imobilul a fost preluat abuziv, conform art.

2 din Legea nr. 10/2001 și a fost notificat în conformitate cu dispozițiile

acestei legi speciale, acțiunea fiind admisă în raport cu art. 2, 4 și 22 din Lege

și obligată SC I. SA să emită dispoziție de asistare în natură sau în

echivalent pentru imobilul - teren de 1.016 mp C.F. Șelimbăr.

Împotriva acestei sentințe a declarat

apel pârâta SC I. SA Sibiu, apel respins prin Decizia civilă nr. 6/ A din 14

ianuarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia.

A fost totodată respinsă excepția

lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC C.M.T.E.E.T. SA - Sucursala de

Transport Sibiu invocată de această pârâtă.

În motivarea soluției, Curtea de Apel

Alba Iulia a constatat că sunt neîntemeiate criticile formulate în apel având

în vedere că această pârâtă nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză,

constatările de fapt ale Tribunalului bazându-se pe raportul de expertiză

inițial (fila 196 din dosar) și pe suplimentul la acesta (fila 222) pârâta

neformulând nici în apel observații care să justifice o cerere de efectuare a

unei alte expertize. S-a mai constatat că împrejurarea că o parte din teren

este spațiu verde, este lipsită de importanță față de deținerea acestui teren

în proprietate de către pârâtă.

S-a apreciat că în cauză nu sunt

incidente dispozițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001 deoarece, la 14 februarie

2001, structura acționariatului nu evidenția o societate comercială integral

privatizată F.P.S. având o cotă de participare de 28,8936%, împrejurare

reținută din certificatul constatator din 7 ianuarie 2010 emis de O.R.C. de pe

lângă Tribunalul Sibiu.

Ca urmare s-a constatat că Tribunalul

a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor Legii nr. 10/2001.

Împotriva deciziei Curții de Apel Alba

Iulia a formulat recurs pârâta SC I. SRL.

În drept au fost invocate dispozițiile

art. 299 - 316 C. proc. civ.

În fapt recurenta, prezentând evoluția

cauzei, a arătat că în mod greșit expertul tehnic a concluzionat că terenul

arabil de 1.016 mp a fost conexat și face parte din C.F. Șelimbăr, având ca

proprietar pe SC I. SA.

S-a invocat împrejurarea că acest nr. topografic

nu face parte din numere top. comasate, lucru ce reiese din încheierea de

instanță din 27 iulie 1998 și că în realitate terenul în litigiu a rămas în

proprietatea Statului Român conform încheierii din 10 aprilie 1970 a

Notariatului de Stat Județean Sibiu, terenul de 1016 m2 fiind înscris în

dreptul de administrare al U.I. Sibiu, privatizate în 1998 când la stabilirea

patrimoniului noii societăți comerciale nu a fost avut în vedere și terenul în

litigiu.

A mai fost invocat art. 29 din Legea nr.

10/2001 potrivit căruia în situația în care imobilul se evidențiază în

patrimoniul unei societăți comerciale privatizate, măsurile reparatorii în

echivalent se propun de instituția publică care a efectuat privatizarea, A.V.A.S.

în cazul în speță.

S-a criticat sub acest din urmă

aspect, faptul că s-a apreciat că nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. 29

din Lege, instanța de apel deducând aceasta din conținutul certificatului emis

de O.R.C. Sibiu deși au fost depuse la dosar contractele de vânzare - cumpărare

de acțiuni din 12 aprilie 2000, din care rezultă că la acea dată F.P.S. a

vândut către acționari și S.I.F. Transilvania procentul de 28,9% din capitalul

deținut.

Criticile formulate sunt nefondate

pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 304 C. proc. civ.

modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de

nelegalitate în situațiile expres și limitativ prevăzute de la punctele 1 - 9

ale articolului menționat.

Prima critică referitoare la greșitele

concluzii ale raportului de expertiză a fost formulată și în apel iar instanța

de apel a înlăturat motivat această critică.

Cu privire la această motivare

recurenta nu a făcut discuții.

Critica în sine nu poate fi primită

nici în această cale de atac, ea nemaiputând forma motiv de recurs după

abrogarea pct. 10 și 11 ale art. 304 C. proc. civ. prin pct. 111 din O.U.G. nr.

138/2000 începând cu 17 iulie 2005 și respectiv, prin pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000

începând cu 2 mai 2001.

Cât privește critica referitoare la

greșita interpretare și prin urmare, neaplicare a art. 29 din Legea nr. 10/2001,

aceasta se poate încadra în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

Potrivit acestui motiv de recurs o

hotărâre poate fi modificată când aceasta este lipsită de temei legal ori a

fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, acest motiv de recurs

putând fi invocat numai în caz de nelegalitate.

Cum însă în cauză se constată că

această critică are la bază considerente legate de aprecierea probelor

administrate, nici această critică,pentru considerentele mai sus arătate, nu se

poate primi.

De altfel se constată, contrar celor

susținute în recurs, că certificatul emis de Oficiul Registrului Comerțului

Sibiu reținut de instanță nu este confirmat nici de recurentă care prin

acțiunea de răspuns din 28 octombrie 2008 afirmă că societatea este o societate

cu capital privat din care S.I.F. Transilvania deține 53,3%.

Față de împrejurarea că prin criticile

formulate nu s-au dovedit motive de nelegalitate care să determine modificarea

deciziei atacate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge

recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat

de pârâta SC I. SA împotriva Deciziei civile nr. 6/ A din 14 ianuarie 2010 a

Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

5 octombrie 2010.