ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4723/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința nr. 1860 din 5 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost admisă acțiunea reclamantului Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (C.N.S.A.S.) în contradictoriu cu pârâta B.M., și în consecință, a fost constatată calitatea acesteia de colaborator al securității. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța învestită cu soluționarea acțiunii introductive a reținut că, în cauza dedusă judecății, a fost identificat dosarul de rețea a cărui titulară este pârâta, iar analiza materialelor informative relevă faptul că pârâta a pus la dispoziția organelor fostei securități, în mod voluntar, locuința sa, unde a fost introdusă rețeaua informativă formată din cadrele unității.

Instanța a concluzionat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru ca pârâta să fie considerată colaborator al securității, înlăturând apărările formulate cu privire la faptul că nu a semnat niciun angajament. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta B.M., criticând sentința pronunțată ca netemeinică și nelegală. Prin Decizia nr. 1019 din februarie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ, a admis recursul formulat de pârâta B.M., a casat Sentința nr. 1860 din 5 mai 2009 a Curții de Apel București și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. În motivarea acestei hotărâri, instanța de control judiciar, analizând actele dosarului, a constatat că, pe întreg parcursul desfășurării cauzei la instanța de fond, recurenta-pârâtă a contestat calitatea de colaborator al securității ce i s-a atribuit de către intimată.

În aceste condiții, a apreciat Înalta Curte, probarea autenticității înscrisului ce se contestă, respectiv a angajamentului de colaborare, este necesară, utilă și pertinentă, în cauză impunându-se ca probatoriul administrat să fie completat în sensul stabilirii fără nicio putință de tăgadă a faptului incriminat sau nu de reclamant, pentru pronunțarea unei hotărâri temeinice și legale. S-a arătat că în cauza dedusă judecății recurenta-pârâtă a declarat expres că nu recunoaște angajamentul prezentat de intimatul-reclamant, a tăgăduit permanent acest lucru, iar instanța de judecată are obligația de a proceda la efectuarea verificărilor necesare, nefiind acceptată teoria instanței de fond cu privire la boala actuală a recurentei, întrucât verificarea înscrisului respectiv poate fi efectuată pe calea unei expertize grafice.

În rejudecare, prin Sentința civilă nr. 5186 din 19 septembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată cererea reclamantului Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității. S-a apreciat, în esență, că reclamantul nu făcut, prin administrarea de probe în condițiile legii, dovada celor învederate în cererea introductivă. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, deși au fost făcute demersuri în acest sens, administrarea probei cu expertiza grafoscopică este imposibilă, având în vedere că înscrisul a cărui autenticitate se contestă, respectiv angajamentul de colaborare cu securitatea, nu mai există în materialitatea sa, întrucât Dosarul nr. 8467/Sibiu cu R 278050 (cota C.N.S.A.S.) a fost preluat doar pe suport microfilm.

Curtea a arătat că dispozițiile art. 139 alin. (1) C. proc. civ., aplicabile în cauză, au un caracter imperativ sub aspectul obligației care este impusă părților, or, în prezenta cauză reclamanta nu a certificat cu originalul niciunul din înscrisurile aflate la dosarul cauzei și nici nu a avut în ședință asupra sa originalul acestor înscrisuri, drept care nu se va ține seama de niciunul din înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către reclamantă. Prin Sentința civilă nr. 7525 din 12 decembrie 2011, Curtea de Apel București a admis în parte cererea de completare a dispozitivului Sentinței civile nr. 5186 din 19 septembrie 2011 și a dispus completarea dispozitivului în sensul obligării reclamantului C.N.S.A.S.

la plata, către pârâta B.M., a sumei de 200 de RON cheltuieli de judecată, acordate cu aplicarea art. 274(3) C. proc. civ., apreciind că, față de obiectul cauzei și munca prestată de avocat, valoarea onorariului de 3000 de RON, solicitat, este disproporționat de mare. Împotriva Sentinței civile nr. 5186 din 19 septembrie 2011 a declarat recurs, în termenul legal, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, iar împotriva Sentinței civile nr. 7525 din 12 decembrie 2011 a declarat recurs pârâta B.M. Cererea de recurs a C.N.S.A.S. a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., iar în motivarea ei s-a arătat, în esență că, în pofida îndrumărilor date de Înalta Curte prin decizia de casare, prima instanță nu a stăruit în aflarea adevărului cu privire la angajamentul din 26 ianuarie 1978 contestat de intimata-reclamantă.

În acest sens s-a apreciat că răspunsul dat de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice, prin adresa din 18 aprilie 2011, nu ar exclude total posibilitatea realizării unei expertize, ci doar învederează instanței că rezultatul acesteia nu ar beneficia de un grad foarte mare de certitudine, întrucât examinările efectuate cu privire la fotocopii "sunt incomplete", iar semnătura aflată la finalul angajamentului ar putea fi rezultatul unui colaj. Chiar dacă răspunsul ar fi dat sub rezerva celor două probleme semnalate, deci nu s-ar fi bucurat de un grad prea mare de certitudine, ar fi putut să se pronunțe cu privire la formele și dimensiunile caracterelor din angajament, raportat la formele și dimensiunile caracterelor scriptelor de comparație, răspunsul ar fi putut fi coroborat cu alte probe apte să creeze convingere instanței referitoare la chestiunea în litigiu.

Mai mult, consideră recurentul, răspunsul Laboratorului Interjudețean nu este de natură a înlătura prezumția de veridicitate a angajamentului și a celorlalte înscrisuri depuse de C.N.S.A.S. Prin Decizia nr. 1019/2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, nu s-a negat posibilitatea folosirii ca probe a microfilmelor și a fotocopiilor acestora. Totodată, O.U.G. nr. 24/2008 (art. 2 lit. e), art. 31) prevede expres folosirea materialelor arhivistice "sub orice formă", inclusiv "înregistrări foto". Recursul formulat de pârâta B.M.

a vizat modul în care i-au fost acordate cheltuielile de judecată suportate în proces ca urmare a respingerii acțiunii C.N.S.A.S., apreciindu-se că soluția de reducere a onorariului de avocat este neadecvată, minimalizându-se munca avocatului, ignorându-se și faptul că pentru suma percepută ca onorariu se plătesc taxe și impozite obligatorii către stat, CAS, Barou și Uniunea Națională a Barourilor din România, suma netă încasată fiind de aproximativ 40% din cuantumul perceput. Prin întâmpinare, B.M.

a răspuns motivelor de recurs formulate de C.N.S.A.S., reiterând că nu a scris și semnat vreun angajament cu Securitatea, că nu a pus la dispoziția organelor de Securitate locuința sa și nu a fost recrutată în calitate de "gazdă casă de întâlniri" de către Securitate; în plus solicitarea sa de a se efectua o expertiză a fost tocmai în sensul apărărilor sale constante privind necolaborarea sub nicio formă cu organele de Securitate, iar imposibilitatea efectuării expertizei grafoscopice nu-i este imputabilă, fiind explicată cât se poate de clar de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice București. În recurs, s-a depus la dosar și Decizia nr. 460 din 8 mai 2012 a Curții Constituționale, pronunțată în urma sesizării acesteia cu excepția de neconstituționalitate a art. 31(1) și (5) din O.U.G.

nr. 24/2008, invocată din oficiu de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul de față (a se vedea Încheierea de dezbateri din 19 septembrie 2011). Excepția de neconstituționalitate a fost respinsă ca inadmisibilă deoarece problemele de interpretare și aplicare a legii nu intră în atribuțiile instanței de contencios constituțional, acestea fiind atributul instanțelor judecătorești conform practicii constante a Curții Constituționale a României (în acest sens și Decizia nr. 1391 din 20 octombrie 2011). În concret, Curtea Constituțională a stabilit că faptul că angajamentul de colaborare cu Securitatea nu mai există în materialitatea sa, ci doar pe suport de microfilm, ceea ce împiedică efectuarea unei expertize grafoscopice nu reprezintă o problemă de constituționalitate.

Examinând cauza prin prisma obiectului ei, a normelor legale incidente și a criticilor ambilor recurenți, Înalta Curte reține că recursul C.N.S.A.S. împotriva soluției asupra fondului este nefondat și îl va respinge ca atare, iar recursul declarat de B.M. împotriva Sentinței nr. 7525/2011, în completarea Sentinței nr. 5186/2011, este fondat și îl va admite, pentru cele ce vor fi punctate în continuare: Așa cum rezultă din materialul probator existent la dosar, în rejudecare, Curtea de Apel București și-a exercitat rolul activ în conformitate cu dispozițiile art. 129(5) C. proc.

civ., ca urmare a Deciziei de casare nr. 1019 din 24 februarie 2010 în considerentele cărora s-a reținut că în condițiile necunoașterii de către pârâtă a înscrisului reprezentat de presupusul angajament dat în vederea colaborării cu Securitatea se impune completarea probatoriului folosit de reclamant sub acest aspect al autenticității înscrisului amintit, numai astfel putându-se asigura respectarea dreptului la un proces echitabil în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În acest context, instanța de fond a încuviințat, la cererea reclamantului, administrarea probei cu expertiza grafoscopică, obiectivul acesteia fiind acela de a se stabili dacă semnătura existentă pe angajamentul de colaborare cu Securitatea aparține sau nu pârâtei, care a contestat permanent veridicitatea înscrisului (scris și semnătură) aflat la dosar.

În vederea efectuării expertizei pârâta s-a conformat obligației fixate de instanță prin încheierea din 21 februarie 2011 și a depus la dosar scripte de comparație. S-a constatat însă că este imposibil de administrat proba cu expertiza grafoscopică, Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice restituind toate materialele remise în vederea efectuării expertizei cu argumentarea că este absolut necesar ca examinarea de pe angajamentul de colaborare să se facă asupra exemplarului original. Pretinsul angajament în forma sa originală se regăsește însă doar pe suport microfilm, fiind astfel preluat de către C.N.S.A.S. de la Serviciul Român de Informații, conform precizării făcute de reclamant cu adresa din 14 septembrie 2011. Constatând că dispozițiile art. 139(1) C. proc.

civ. au un caracter imperativ și că în cauză reclamantul nu a certificat cu originalul niciunul din înscrisurile depuse în sprijinul solicitării sale de a constata calitatea de colaborator a pârâtei B.M., în mod judicios judecătorul fondului a reținut că acțiunea formulată în temeiul art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008 modificată, nu este dovedită/întemeiată. Adițional, instanța de control judiciar reține că sarcina probei revine reclamantului, neexistând norme derogatorii de la această regulă a probațiunii consacrată de art. 1169 din vechiul C. civ. în cuprinsul O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității. Prezumția de veridicitate a înscrisului intitulat "angajament" și a oricăror înscrisuri depuse în condițiile necertificării acestora, invocată de intimatul-reclamant, nu este susținută legal și nu poate constitui un argument pentru reformarea sentinței atacate.

Înscrisul contestat de pârâtă nu a putut fi coroborat cu niciun alt document depus de reclamant, pentru a se face dovada indubitabilă că sunt îndeplinite cerințele art. 11(1) coroborat cu art. 2(1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 modificată. În lipsa unor dovezi care să susțină solicitarea C.N.S.A.S., nici pârâta nu și-a putut face apărări, ceea ce este de neconceput în exercitarea dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În privința aplicării art. 274(3) C. proc. civ., în acordarea cheltuielilor de judecată suportate de pârâtă care a beneficiat de asistență juridică, de principiu instanța are posibilitatea să modifice onorariile avocațiale, textul legal stabilind și criterii minimale pentru o astfel de soluție.

În cauză, însă, aprecierile instanței asupra modului în care avocatul și-a desfășurat activitatea, considerându-se că onorariul acestuia este "disproporționat" de mare față de împrejurarea că avocatul nu a fost prezent la niciun termen de judecată, rezumându-se la depunerea de cereri este cel puțin neadecvată, fiind practic imposibil a se cuantifica munca unui avocat din perspectiva cauzei în care s-a implicat și de a se justifica reducerea onorariului de la 3000 RON la 200 RON. Așadar, se va modifica sentința de completare a dispozitivului sentinței pronunțate asupra fondului, urmând a se obliga reclamantul la plata către pârâtă a întregii sume solicitate și dovedite în fața instanței de fond, neexistând rațiuni solide pentru reducerea cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat.

Având în vedere cele expuse, precum și dispozițiile art. 312(1) C. proc. civ. cu referire la art. 20(1) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată raportat la art. 11(2) din O.U.G. nr. 24/2008 modificată, precum și art. 274(1) C. proc. civ. în ce privește cheltuielile de judecată suportate în această fază procesuală de B.M. și solicitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva Sentinței civile nr. 5186 din 19 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Admite recursul declarat de B.M. împotriva Sentinței civile nr. 7525 din 12 decembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că admite în întregime cererea pârâtei B.M. Completează dispozitivul Sentinței civile nr. 5186 din 19 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, și obligă reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității la plata în favoarea pârâtei B.M.

a sumei de 3000 de RON cu titlul de cheltuieli de judecată. Obligă Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității la plata în favoarea intimatei B.M. a sumei de 1000 de RON cu titlul de cheltuieli de judecată în recurs. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 28 martie 2013. Procesat de GGC - NN