ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4723/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4723/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 1860 din 5 mai 2009 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a

fost admisă acțiunea reclamantului Consiliul Național pentru Studierea

Arhivelor Securității (C.N.S.A.S.) în contradictoriu cu pârâta B.M., și în

consecință, a fost constatată calitatea acesteia de colaborator al securității.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța învestită cu soluționarea acțiunii introductive a

reținut că, în cauza dedusă judecății, a fost identificat dosarul de rețea a

cărui titulară este pârâta, iar analiza materialelor informative relevă faptul

că pârâta a pus la dispoziția organelor fostei securități, în mod voluntar,

locuința sa, unde a fost introdusă rețeaua informativă formată din cadrele

unității.

Instanța a

concluzionat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru

ca pârâta să fie considerată colaborator al securității, înlăturând apărările

formulate cu privire la faptul că nu a semnat niciun angajament.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs pârâta B.M., criticând sentința pronunțată ca netemeinică și

nelegală.

Prin Decizia nr. 1019

din februarie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ, a admis recursul formulat de pârâta B.M., a casat Sentința nr.

1860 din 5 mai 2009 a Curții de Apel București și a trimis cauza spre

rejudecare aceleiași instanțe.

În motivarea acestei

hotărâri, instanța de control judiciar, analizând actele dosarului, a constatat

că, pe întreg parcursul desfășurării cauzei la instanța de fond,

recurenta-pârâtă a contestat calitatea de colaborator al securității ce i s-a

atribuit de către intimată.

În aceste condiții, a

apreciat Înalta Curte, probarea autenticității înscrisului ce se contestă,

respectiv a angajamentului de colaborare, este necesară, utilă și pertinentă,

în cauză impunându-se ca probatoriul administrat să fie completat în sensul

stabilirii fără nicio putință de tăgadă a faptului incriminat sau nu de

reclamant, pentru pronunțarea unei hotărâri temeinice și legale.

S-a arătat că în

cauza dedusă judecății recurenta-pârâtă a declarat expres că nu recunoaște

angajamentul prezentat de intimatul-reclamant, a tăgăduit permanent acest

lucru, iar instanța de judecată are obligația de a proceda la efectuarea

verificărilor necesare, nefiind acceptată teoria instanței de fond cu privire

la boala actuală a recurentei, întrucât verificarea înscrisului respectiv poate

fi efectuată pe calea unei expertize grafice.

În rejudecare, prin

Sentința civilă nr. 5186 din 19 septembrie 2011, Curtea de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată

cererea reclamantului Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor

Securității.

S-a apreciat, în

esență, că reclamantul nu făcut, prin administrarea de probe în condițiile

legii, dovada celor învederate în cererea introductivă.

Pentru a hotărî

astfel, instanța a reținut că, deși au fost făcute demersuri în acest sens,

administrarea probei cu expertiza grafoscopică este imposibilă, având în vedere

că înscrisul a cărui autenticitate se contestă, respectiv angajamentul de

colaborare cu securitatea, nu mai există în materialitatea sa, întrucât Dosarul

nr. 8467/Sibiu cu R 278050 (cota C.N.S.A.S.) a fost preluat doar pe suport

microfilm.

Curtea a arătat că

dispozițiile art. 139 alin. (1) C. proc. civ., aplicabile în cauză, au un

caracter imperativ sub aspectul obligației care este impusă părților, or, în

prezenta cauză reclamanta nu a certificat cu originalul niciunul din

înscrisurile aflate la dosarul cauzei și nici nu a avut în ședință asupra sa

originalul acestor înscrisuri, drept care nu se va ține seama de niciunul din

înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către reclamantă.

Prin Sentința civilă

nr. 7525 din 12 decembrie 2011, Curtea de Apel București a admis în parte

cererea de completare a dispozitivului Sentinței civile nr. 5186 din 19

septembrie 2011 și a dispus completarea dispozitivului în sensul obligării

reclamantului C.N.S.A.S. la plata, către pârâta B.M., a sumei de 200 de RON

cheltuieli de judecată, acordate cu aplicarea art. 274(3) C. proc. civ.,

apreciind că, față de obiectul cauzei și munca prestată de avocat, valoarea

onorariului de 3000 de RON, solicitat, este disproporționat de mare.

Împotriva Sentinței

civile nr. 5186 din 19 septembrie 2011 a declarat recurs, în termenul legal,

reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, iar

împotriva Sentinței civile nr. 7525 din 12 decembrie 2011 a declarat recurs

pârâta B.M.

Cererea de recurs a

C.N.S.A.S. a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304

1

C.

proc. civ., iar în motivarea ei s-a arătat, în esență că, în pofida

îndrumărilor date de Înalta Curte prin decizia de casare, prima instanță nu a

stăruit în aflarea adevărului cu privire la angajamentul din 26 ianuarie 1978

contestat de intimata-reclamantă.

În acest sens s-a

apreciat că răspunsul dat de Laboratorul Interjudețean de Expertize

Criminalistice, prin adresa din 18 aprilie 2011, nu ar exclude total

posibilitatea realizării unei expertize, ci doar învederează instanței că

rezultatul acesteia nu ar beneficia de un grad foarte mare de certitudine,

întrucât examinările efectuate cu privire la fotocopii "sunt

incomplete", iar semnătura aflată la finalul angajamentului ar putea fi

rezultatul unui colaj. Chiar dacă răspunsul ar fi dat sub rezerva celor două

probleme semnalate, deci nu s-ar fi bucurat de un grad prea mare de

certitudine, ar fi putut să se pronunțe cu privire la formele și dimensiunile

caracterelor din angajament, raportat la formele și dimensiunile caracterelor

scriptelor de comparație, răspunsul ar fi putut fi coroborat cu alte probe apte

să creeze convingere instanței referitoare la chestiunea în litigiu.

Mai mult, consideră

recurentul, răspunsul Laboratorului Interjudețean nu este de natură a înlătura

prezumția de veridicitate a angajamentului și a celorlalte înscrisuri depuse de

C.N.S.A.S.

Prin Decizia nr.

1019/2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios

administrativ și fiscal, nu s-a negat posibilitatea folosirii ca probe a microfilmelor

și a fotocopiilor acestora.

Totodată, O.U.G. nr.

24/2008 (art. 2 lit. e), art. 31) prevede expres folosirea materialelor

arhivistice "sub orice formă", inclusiv "înregistrări

foto".

Recursul formulat de

pârâta B.M. a vizat modul în care i-au fost acordate cheltuielile de judecată

suportate în proces ca urmare a respingerii acțiunii C.N.S.A.S., apreciindu-se

că soluția de reducere a onorariului de avocat este neadecvată,

minimalizându-se munca avocatului, ignorându-se și faptul că pentru suma percepută

ca onorariu se plătesc taxe și impozite obligatorii către stat, CAS, Barou și

Uniunea Națională a Barourilor din România, suma netă încasată fiind de

aproximativ 40% din cuantumul perceput.

Prin întâmpinare,

B.M. a răspuns motivelor de recurs formulate de C.N.S.A.S., reiterând că nu a

scris și semnat vreun angajament cu Securitatea, că nu a pus la dispoziția

organelor de Securitate locuința sa și nu a fost recrutată în calitate de

"gazdă casă de întâlniri" de către Securitate; în plus solicitarea sa

de a se efectua o expertiză a fost tocmai în sensul apărărilor sale constante

privind necolaborarea sub nicio formă cu organele de Securitate, iar

imposibilitatea efectuării expertizei grafoscopice nu-i este imputabilă, fiind

explicată cât se poate de clar de Laboratorul Interjudețean de Expertize

Criminalistice București.

În recurs, s-a depus

la dosar și Decizia nr. 460 din 8 mai 2012 a Curții Constituționale, pronunțată

în urma sesizării acesteia cu excepția de neconstituționalitate a art. 31(1) și

(5) din O.U.G. nr. 24/2008, invocată din oficiu de Curtea de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul de față (a se

vedea Încheierea de dezbateri din 19 septembrie 2011). Excepția de

neconstituționalitate a fost respinsă ca inadmisibilă deoarece problemele de

interpretare și aplicare a legii nu intră în atribuțiile instanței de

contencios constituțional, acestea fiind atributul instanțelor judecătorești

conform practicii constante a Curții Constituționale a României (în acest sens

și Decizia nr. 1391 din 20 octombrie 2011).

În concret, Curtea

Constituțională a stabilit că faptul că angajamentul de colaborare cu

Securitatea nu mai există în materialitatea sa, ci doar pe suport de microfilm,

ceea ce împiedică efectuarea unei expertize grafoscopice nu reprezintă o

problemă de constituționalitate.

Examinând cauza prin

prisma obiectului ei, a normelor legale incidente și a criticilor ambilor

recurenți, Înalta Curte reține că recursul C.N.S.A.S. împotriva soluției asupra

fondului este nefondat și îl va respinge ca atare, iar recursul declarat de

B.M. împotriva Sentinței nr. 7525/2011, în completarea Sentinței nr. 5186/2011,

este fondat și îl va admite, pentru cele ce vor fi punctate în continuare:

Așa cum rezultă din

materialul probator existent la dosar, în rejudecare, Curtea de Apel București

și-a exercitat rolul activ în conformitate cu dispozițiile art. 129(5) C. proc.

civ., ca urmare a Deciziei de casare nr. 1019 din 24 februarie 2010 în

considerentele cărora s-a reținut că în condițiile necunoașterii de către

pârâtă a înscrisului reprezentat de presupusul angajament dat în vederea

colaborării cu Securitatea se impune completarea probatoriului folosit de

reclamant sub acest aspect al autenticității înscrisului amintit, numai astfel

putându-se asigura respectarea dreptului la un proces echitabil în sensul art.

6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În acest context,

instanța de fond a încuviințat, la cererea reclamantului, administrarea probei

cu expertiza grafoscopică, obiectivul acesteia fiind acela de a se stabili dacă

semnătura existentă pe angajamentul de colaborare cu Securitatea aparține sau

nu pârâtei, care a contestat permanent veridicitatea înscrisului (scris și

semnătură) aflat la dosar.

În vederea efectuării

expertizei pârâta s-a conformat obligației fixate de instanță prin încheierea

din 21 februarie 2011 și a depus la dosar scripte de comparație.

S-a constatat însă că

este imposibil de administrat proba cu expertiza grafoscopică, Laboratorul

Interjudețean de Expertize Criminalistice restituind toate materialele remise

în vederea efectuării expertizei cu argumentarea că este absolut necesar ca

examinarea de pe angajamentul de colaborare să se facă asupra exemplarului

original.

Pretinsul angajament

în forma sa originală se regăsește însă doar pe suport microfilm, fiind astfel

preluat de către C.N.S.A.S. de la Serviciul Român de Informații, conform

precizării făcute de reclamant cu adresa din 14 septembrie 2011.

Constatând că

dispozițiile art. 139(1) C. proc. civ. au un caracter imperativ și că în cauză

reclamantul nu a certificat cu originalul niciunul din înscrisurile depuse în

sprijinul solicitării sale de a constata calitatea de colaborator a pârâtei

B.M., în mod judicios judecătorul fondului a reținut că acțiunea formulată în

temeiul art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008 modificată, nu este dovedită/întemeiată.

Adițional, instanța

de control judiciar reține că sarcina probei revine reclamantului, neexistând

norme derogatorii de la această regulă a probațiunii consacrată de art. 1169

din vechiul C. civ. în cuprinsul O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul

dosar și deconspirarea Securității.

Prezumția de

veridicitate a înscrisului intitulat "angajament" și a oricăror

înscrisuri depuse în condițiile necertificării acestora, invocată de

intimatul-reclamant, nu este susținută legal și nu poate constitui un argument

pentru reformarea sentinței atacate.

Înscrisul contestat

de pârâtă nu a putut fi coroborat cu niciun alt document depus de reclamant,

pentru a se face dovada indubitabilă că sunt îndeplinite cerințele art. 11(1)

coroborat cu art. 2(1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 modificată.

În lipsa unor dovezi

care să susțină solicitarea C.N.S.A.S., nici pârâta nu și-a putut face apărări,

ceea ce este de neconceput în exercitarea dreptului la un proces echitabil

consacrat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În privința aplicării

art. 274(3) C. proc. civ., în acordarea cheltuielilor de judecată suportate de

pârâtă care a beneficiat de asistență juridică, de principiu instanța are

posibilitatea să modifice onorariile avocațiale, textul legal stabilind și

criterii minimale pentru o astfel de soluție.

În cauză, însă,

aprecierile instanței asupra modului în care avocatul și-a desfășurat

activitatea, considerându-se că onorariul acestuia este

"disproporționat" de mare față de împrejurarea că avocatul nu a fost

prezent la niciun termen de judecată, rezumându-se la depunerea de cereri este

cel puțin neadecvată, fiind practic imposibil a se cuantifica munca unui avocat

din perspectiva cauzei în care s-a implicat și de a se justifica reducerea

onorariului de la 3000 RON la 200 RON.

Așadar, se va

modifica sentința de completare a dispozitivului sentinței pronunțate asupra

fondului, urmând a se obliga reclamantul la plata către pârâtă a întregii sume

solicitate și dovedite în fața instanței de fond, neexistând rațiuni solide

pentru reducerea cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat.

Având în vedere cele

expuse, precum și dispozițiile art. 312(1) C. proc. civ. cu referire la art.

20(1) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată raportat la art. 11(2)

din O.U.G. nr. 24/2008 modificată, precum și art. 274(1) C. proc. civ. în ce

privește cheltuielile de judecată suportate în această fază procesuală de B.M.

și solicitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva

Sentinței civile nr. 5186 din 19 septembrie 2011 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Admite recursul

declarat de B.M. împotriva Sentinței civile nr. 7525 din 12 decembrie 2011 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată în sensul că admite în întregime cererea pârâtei B.M.

Completează

dispozitivul Sentinței civile nr. 5186 din 19 septembrie 2011 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, și obligă

reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității la plata

în favoarea pârâtei B.M. a sumei de 3000 de RON cu titlul de cheltuieli de

judecată.

Obligă Consiliul

Național pentru Studierea Arhivelor Securității la plata în favoarea intimatei

B.M. a sumei de 1000 de RON cu titlul de cheltuieli de judecată în recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 28 martie 2013.

Procesat

de GGC - NN