ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1290/2015

Decizia nr. 1290/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 12 iulie 2013, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat constatarea calității de colaborator al Securității în privința pârâtei A.

Prin Sentința nr. 3330 din 30 octombrie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității și a constatat calitatea de colaborator al Securității în privința pârâtei A.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta A., invocând motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., republicat solicitând desființarea sentinței atacate și, în urma rejudecării cauzei, respingerea acțiunii introductive.

În motivarea recursului s-a arătat că prima instanță a apreciat în mod eronat că, în speță, sunt întrunite cumulativ condițiile avute în vedere de dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G nr. 24/2008, în contextul în care pârâta era minoră la momentul furnizării notelor informative.

De altfel, instanța de fond nu a reținut această apărare, respectiv nu s-a pronunțat în niciun fel cu privire la acest aspect, ceea ce conduce la lipsa de temei legal a hotărârii atacate.

S-a mai susținut de recurentă că prin notele informative pe care le-a dat nu au fost evidențiate atitudini vădit potrivnice regimului comunist, informațiile oferite având un caracter public și general, fiind cunoscute deja organelor de stat din alte surse oficiale. Informațiile referitoare la săvârșirea unor infracțiuni puteau face obiectul unui denunț atât în perioada respectivă, cât și în prezent.

De asemenea, informațiile furnizate nu au îngrădit dreptul la viață privată, hotărârea instanței de fond neevidențiind nici măcar un singur caz în care, urmare a informațiilor date de recurentă, o persoană sau mai multe ar fi suferit o constrângere sau o încălcare a unui drept.

Prin întâmpinarea formulată, intimatul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Răspunzând la criticile recurentei, intimatul a arătat că notele informative reținute de curtea de apel au fost date după împlinirea vârstei de 16 ani. Cât privește faptele denunțate: atât intenția de forțare a frontierei, cât și apartenența unei persoane la o grupare religioasă, reprezintă atitudini contrare regimului comunist care vizau încălcarea unor drepturi fundamentale, fiind chiar depășită condiția legală prin încălcarea dreptului la viață privată și a libertății de conștiință.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 31 octombrie 2014, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din 23 ianuarie 2015, completul de filtru a constatat, în acord cu raportul întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a apreciat recursul declarat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, fixând termen de judecată pe fond a acestuia.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a apărărilor CNSAS, Înalta Curte constată că nu există motive pentru reformarea acesteia.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost învestită de către CNSAS, în condițiile art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, cu o acțiune având ca obiect constatarea calității de colaborator al securității în privința recurentei-pârâte A., care a fost supusă verificărilor în virtutea calității sale de consilier local, în baza art. 3 lit. g) coroborat cu art. 5 alin. (1) teza a II-a din aceeași ordonanță de urgență.

Verificând încadrarea informațiilor furnizate de pârâtă, elevă de liceu în perioada de referință, în dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, prima instanță a ajuns la concluzia că ipoteza normativă este îndeplinită și chiar depășită, întrucât autoritățile vremii au dispus măsuri concrete împotriva ambelor persoane vizate în delațiuni.

Soluția curții de apel este legală.

Răspunzând punctual la motivele de recurs, Înalta Curte remarcă, mai întâi, că întreaga construcție juridică referitoare la furnizarea informațiilor în perioada minoratului este nepertinentă, câtă vreme, potrivit definiției colaboratorului Securității de la art. 2 lit. b) din ordonanța de urgență, sunt avute în vedere persoanele care la data colaborării cu Securitatea împliniseră 16 ani, or, necontestat, recurenta, născută la data de 13 decembrie 1970, împlinise această vârstă în perioada 1987 - 1989, când a furnizat notele informative în discuție.

Contrar susținerilor recurentei, instanța de fond a analizat implicit această apărare prin redarea integrală a definiției legale, în raport de care orice comentariu este de prisos, mai ales că nu s-au invocat, pe lângă vârstă, și alte elemente care să-i fi putut altera discernământul.

Nici în ceea ce privește calitatea informațiilor furnizate ori aptitudinea acestora de a viza drepturi și libertăți fundamentale ale omului, criticile recurentei nu pot fi primite.

Astfel, prin mai multe note informative (de exemplu cele datate 26 mai 1987, 11 mai 1988, 16 mai 1988, 21 februarie 1989) recurenta a adus la cunoștința organelor de securitate intenția unor colegi de liceu de a trece frontiera de stat iar prin altele (de exemplu cele datate 26 mai 1987 și 23 octombrie 1987) preocupările religioase ale altor colegi, membri ai unor culte nerecunoscute oficial (neoprotestant și baptist).

Ca urmare, după cum bine a reținut și instanța de fond, organele de Securitate au luat măsuri, dispunând "încadrarea operativă și pe altă linie" (de ex. nota informativă din 23 noiembrie 1988) dar și "interceptarea corespondenței interne și externe" (de ex. nota informativă din 26 mai 1987).

În acest context factual este justă concluzia judecătorului fondului că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru constatarea calității de colaborator al Securității, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității făcând dovada că recurenta a furnizat note informative "prin care se denunțau activitățile și atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului", în sensul definiției legale.

În fine, nici teza potrivit căreia faptele denunțate erau incriminate ca infracțiuni și, deci, denunțul avea caracter obligatoriu, nu poate fi primită pentru că neagă însuși scopul O.U.G. nr. 24/2008 care, potrivit preambulului său, rezidă în "continuarea într-un mecanism nou a procesului de devoalare a activităților exercitate de regimul comunist" care a desfășurat, în special prin intermediul Securității, "o permanentă teroare împotriva cetățenilor țării, a drepturilor și libertăților lor fundamentale".

Pentru acest motive, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 C. proc. civ., se va respinge recursul de față, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinței nr. 3330 din 30 octombrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 martie 2015.

Procesat de GGC - GV