ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 690/2013

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. 9969/2/2009, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (denumit în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, C.N.S.A.S.) a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să constate existența calității de colaborator al Securității în ceea ce o privește pe pârâta Puie Iulia/Iulie.

Hotărârea primei instanțe Prin Sentința civilă nr. 3081 din 23 iunie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamant și a constatat că pârâta a avut calitatea de colaborator al Securității.

Calea de atac exercitată împotriva hotărârii primei instanțe Împotriva Sentinței civile nr. 3081 din 23 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta P.I.

Hotărârea instanței de recurs Prin Decizia nr. 2924 din 20 mai 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de pârâta P.I., a casat sentința atacată și a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Hotărârea instanței de rejudecare Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal, sub nr. 9969/2/2009*. Prin Sentința civilă nr. 7221 din 30 noiembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a hotărât următoarele: - a respins excepția tardivității, ca neîntemeiată, reținând că acțiunea introdusă de C.N.S.A.S. a avut la bază procedura verificării din oficiu a persoanelor care ocupă demnitățile sau funcțiile prevăzute de art. 3 lit. b) - h 1 ) din O.U.G. nr. 24/2008, pentru care legea nu a prevăzut un termen de decădere în interiorul căruia să fie formulate acțiunile; - a admis acțiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâta P.I.; - a constatat calitatea de colaborator al Securității în privința pârâtei. Pentru a pronunța această soluție, cu privire la fondul cauzei, Curtea de apel a reținut următoarele: Prevederile art. 2 lit. b) teza finală din O.U.G. nr. 24/2008, stabilesc calitatea de colaborator al Securității și în privința acelor persoane care în mod voluntar au pus la dispoziția organelor Securității, locuința sau un alt spațiu pe care îl dețineau cu scopul înlesnirii activității de culegere de informații de la rețeaua informativă, fără fi condiționată constatarea acestei calități de culegerea de informații de însăși persoana care a pus la dispoziție locuința sau spațiul și nici de faptul producerii vreunor consecințe asupra persoanelor vizate de aceste informații. În cauză, din conținutul raportului cu propunerea de recrutare în calitate de gazdă casă de întâlniri întocmit la data de 17 decembrie 1981, a angajamentului semnat de pârâtă la 25 ianuarie 1982 și a raportului asupra modului cum a decurs recrutarea în calitate de gazdă casă de întâlniri întocmit la data de 22 decembrie 1981, reiese că pârâta și-a dat acceptul în ceea ce privește punerea la dispoziția organelor Securității a unei încăperi din incinta grădiniței în care își desfășura activitatea. Astfel, în angajamentul întocmit și semnat olograf de pârâtă, aceasta a arătat: „… mă angajez să pun la dispoziția organelor de securitate o cameră din instituția în care lucrez - grădinița nr. 6, str. M. Sadoveanu, nr. 23” De asemenea, în raportul asupra modului cum a decurs recrutarea în calitate de gazdă casă de întâlniri din 22 decembrie 1981, s-au consemnat de către ofițerul de securitate următoarele: „După ce a acceptat să pună la dispoziția organelor noastre o încăpere din incinta grădiniței în cea mai deplină conspirativitate, a fost instruită asupra modului cum să motiveze prezenta ofițerului C.I. și a altor persoane în incinta grădiniței în cazul în care ar fi întrebată.” În cauză, din înscrisurile menționate, reiese că, în mod voluntar, pârâta a pus la dispoziția organelor de securitate o încăpere din incinta instituției în care își desfășura activitatea. Prin urmare, condiția legală prevăzută de dispozițiile legale enunțate referitoare la punerea voluntară la dispoziția Securității a locuinței sau a altui spațiu este îndeplinită în cauză, Curtea urmând a analiza dacă prin oferirea acestui spațiu s-a înlesnit activitatea de culegere de informații. Din materialul probator administrat în cauză de către reclamant rezultă că pe parcursul perioadei în care pârâta a colaborat cu organele Securității, în încăperea pusă la dispoziție de către pârâtă s-au desfășurat activități din cele menționate anterior. Astfel, în nota de analiză întocmită la data de 15 decembrie 1982 de către ofițerul de securitate, s-a consemnat: „Nu rezultă să se fi deconspirat casa de întâlniri sau gazda casei de întâlniri. Casa de întâlniri Maria a fost folosită în bune condiții.” Prin urmare, instanța constată că este îndeplinită atât condiția privind înlesnirea activității de culegere de informații de la alte persoane, cât și cea privind punerea spațiului la dispoziția Securității, în mod voluntar. Apărările pârâtei în sensul că angajamentul pe care l-a semnat nu a fost urmat de nicio acțiune de informare și că nu a participat la vreo întâlnire în încăperea respectivă, nu pot fi reținute, având în vedere că pentru reținerea calității de gazdă a unei case de întâlniri nu este necesară culegerea unor informații de o anumită natură și nici participarea gazdei la întâlnirile organizate în spațiul pus la dispoziția organelor de securitate.

Calea de atac exercitată împotriva hotărârii instanței de rejudecare Împotriva Sentinței civile nr. 7221 din 30 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta P.I., în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. Printr-o primă critică din recurs, recurenta-pârâtă susține că în mod greșit a fost respinsă excepția tardivității acțiunii, având în vedere prevederile art. 37 alin. (1) din Regulamentul de organizare și funcționare a C.N.S.A.S., întrucât Nota de constatare nr. S/DI/2349 este adoptată la data de 30 iulie 2009, iar acțiunea a fost depusă la data de 22 octombrie 2009. Printr-o a doua critică din recurs, recurenta-pârâtă susține că prima instanță în mod greșit a reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. În acest sens, recurenta arată că, din actele dosarului, nu rezultă că ar fi furnizat informații despre opiniile politice, religioase sau de altă natură ale altor persoane, care să conducă la îngrădirea dreptului la liberă exprimare, iar faptul că a semnat un angajament nu poate conduce la o asemenea concluzie. Sub acest aspect, recurenta expune argumente în sensul că ofițerul G.I. nu i-a creat niciodată impresia că este ofițer de securitate, invocă vârsta de 19-20 de ani pe care o avea în perioada respectivă, instruirea medie și faptul că instanța a reținut în mod greșit că a fost instruită asupra modului cum să motiveze prezența ofițerului sau a altor persoane în incinta grădiniței. Totodată, arată că angajamentul a fost semnat la data de 25 ianuarie 1982, recrutarea s-ar fi finalizat, conform raportului, la data de 22 decembrie 1981, când nu i s-ar fi luat angajament scris. Recurenta invocă existența unor inadvertențe în succesiunea „rapoartelor”, care nu au fost analizate de instanța de fond. II. Considerentele Înaltei Curți Examinând cauza, prin prisma criticilor din recurs, în raport cu prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ., precum și cu normele incidente litigiului dedus judecății, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare. Cu referire la critica din recurs privind soluția dată excepției tardivității acțiunii, Înalta Curte constată că susținerile recurentei nu pot fi primite. Este adevărat că, potrivit art. 37 alin. (1) din Regulamentul de organizare și funcționare a C.N.S.A.S., adoptat prin Hotărârea Colegiului C.N.S.A.S. nr. 2/2008: „Pentru categoriile de persoane precizate la art. 3 lit. b)-z) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, acțiunea în constatare a calității de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia se introduce la Secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, în termen de 30 de zile lucrătoare de la data adoptării notei de constatare, fiind scutită de taxa de timbru. Hotărârea Curții de Apel București poate fi atacată cu recurs, în condițiile legii.” Se observă faptul că Nota de constatare a fost adoptată de Colegiul C.N.S.A.S. la data de 10 septembrie 2009, iar acțiunea a fost introdusă la data de 22 octombrie 2009, cu respectarea termenului de 30 de zile lucrătoare prevăzut de dispozițiile citate. Totodată, însă, Înalta Curte reține că este corectă argumentația oferită de judecătorul fondului în sensul că O.U.G. nr. 24/2008 nu prevede un termen de decădere pentru introducerea de către CNSAS a acțiunii în urma procedurii de verificare din oficiu a persoanelor care ocupă demnitățile sau funcțiile prevăzute de art. 3 lit. b) - h 1 ) din O.U.G. nr. 24/2008. Cu privire la fondul cauzei, Înalta Curte reține că hotărârea recurată este temeinică și legală, iar susținerile recurentei vor fi înlăturate pentru considerentele arătate în continuare. În sensul celor reținute și de instanța de rejudecare, conform art. 2 lit. b) teza finală din O.U.G. nr. 24/2008: „Art. 2. - În înțelesul prezentei ordonanțe de urgență, termenii și expresiile de mai jos au următoarea semnificație: b) colaborator al Securității - […] Colaborator al Securității este și persoana care a înlesnit culegerea de informații de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziția Securității a locuinței sau a altui spațiu pe care îl deținea, precum și cei care, având calitatea de rezidenți ai Securității, coordonau activitatea informatorilor”. Se observă că prevederile citate nu impun condiția dovedirii unei îngrădiri a drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, cerință prevăzută numai pentru prima ipoteză a textului de lege referitoare la „persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist”. Or, în cauză, constatarea calității de colaborator al Securității este justificată de existența angajamentului olograf, atașat în copie, la fila 35 a dosarului de fond, necontestat de recurentă, prin care pârâta se angajează să pună la dispoziția organelor de securitate o cameră din instituția în care lucrează, Grădinița nr. 6, Str. M. Sadoveanu nr. 23. În deplin acord cu cele reținute de instanța de rejudecare, Înalta Curte observă că legiuitorul nu a prevăzut că ipoteza prevăzută de art. 2 lit. b) teza finală din O.U.G. nr. 24/2008 este condiționată de culegerea informațiilor de către persoana care a pus la dispoziție spațiul respectiv ori de producerea unor consecințe asupra unor alte persoane. Din probatoriul administrat, se reține, pe de o parte, că recurenta-pârâtă și-a asumat voluntar, în deplină cunoștință de cauză, aspectele menționate în angajament, așa cum rezultă din conținutul înscrisurilor avute în vedere și de instanța de rejudecare, respectiv din raportul asupra modului cum a decurs recrutarea în calitate de gazdă casă de întâlniri din 22 decembrie 1981, iar, pe de altă parte, că, pe parcursul perioadei de colaborare a pârâtei, încăperea pusă la dispoziție a fost utilizată în vederea desfășurării de activități informative. În raport cu probatoriul administrat, nu pot fi primite apărările recurentei referitoare la vârsta pe care o avea în perioada respectivă, la nivelul de instruire ori la faptul că acțiunile sale nu au avut ca efect îngrădirea drepturilor fundamentale ale altor persoane. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta P.I.