ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 690/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 690/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. 9969/2/2009,

reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (denumit

în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, C.N.S.A.S.) a solicitat

instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să constate existența calității

de colaborator al Securității în ceea ce o privește pe pârâta Puie Iulia/Iulie.

instanțe

Prin Sentința civilă nr.

3081 din 23 iunie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamant și a constatat

că pârâta a avut calitatea de colaborator al Securității.

exercitată împotriva hotărârii primei instanțe

Împotriva Sentinței

civile nr. 3081 din 23 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta P.I.

instanței de recurs

Prin Decizia nr. 2924

din 20 mai 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ

și fiscal, a admis recursul declarat de pârâta P.I., a casat sentința atacată

și a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

instanței de rejudecare

Cauza a fost

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII - a contencios

administrativ și fiscal, sub nr. 9969/2/2009*.

Prin Sentința civilă nr.

7221 din 30 noiembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a hotărât următoarele:

- a respins excepția

tardivității, ca neîntemeiată,

reținând că acțiunea introdusă de C.N.S.A.S. a avut la

bază procedura verificării din oficiu a persoanelor care ocupă demnitățile sau

funcțiile prevăzute de art. 3 lit. b) - h

1

) din O.U.G. nr. 24/2008,

pentru care legea nu a prevăzut un termen de decădere în interiorul căruia să

fie formulate acțiunile;

- a admis acțiunea

formulată de

reclamantul

C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâta P.I.;

- a constatat

calitatea de colaborator al Securității în privința pârâtei.

Pentru a pronunța

această soluție, cu privire la fondul cauzei, Curtea de apel a reținut

următoarele:

Prevederile

art. 2 lit. b) teza finală din O.U.G. nr. 24/2008, stabilesc calitatea de

colaborator al Securității și în privința acelor persoane care în mod voluntar

au pus la dispoziția organelor Securității, locuința sau un alt spațiu pe care

îl dețineau cu scopul înlesnirii activității de culegere de informații de la

rețeaua informativă, fără fi condiționată constatarea acestei calități de

culegerea de informații de însăși persoana care a pus la dispoziție locuința

sau spațiul și nici de faptul producerii vreunor consecințe asupra persoanelor

vizate de aceste informații.

În cauză,

din conținutul raportului cu propunerea de recrutare în calitate de gazdă casă

de întâlniri întocmit la data de 17 decembrie 1981, a angajamentului semnat de

pârâtă la 25 ianuarie 1982 și a raportului asupra modului cum a decurs

recrutarea în calitate de gazdă casă de întâlniri întocmit la data de 22

decembrie 1981, reiese că pârâta și-a dat acceptul în ceea ce privește punerea

la dispoziția organelor Securității

a unei încăperi din incinta grădiniței în

care își desfășura activitatea.

Astfel,

în angajamentul întocmit și semnat olograf de pârâtă, aceasta a arătat: „… mă

angajez să pun la dispoziția organelor de securitate o cameră din instituția în

care lucrez - grădinița nr. 6, str. M. Sadoveanu, nr. 23”

De

asemenea, în raportul asupra modului cum a decurs recrutarea în calitate de

gazdă casă de întâlniri din 22 decembrie 1981, s-au consemnat de către ofițerul

de securitate următoarele: „După ce a acceptat să pună la dispoziția organelor

noastre o încăpere din incinta grădiniței în cea mai deplină conspirativitate,

a fost instruită asupra modului cum să motiveze prezenta ofițerului C.I. și a

altor persoane în incinta grădiniței în cazul în care ar fi întrebată.”

În cauză,

din înscrisurile menționate, reiese că, în mod voluntar, pârâta a pus la

dispoziția organelor de securitate o încăpere din incinta instituției în care

își desfășura activitatea.

Prin

urmare, condiția legală prevăzută de dispozițiile legale enunțate referitoare

la punerea voluntară la dispoziția Securității a locuinței sau a altui spațiu

este îndeplinită în cauză, Curtea urmând a analiza dacă prin oferirea acestui

spațiu s-a înlesnit activitatea de culegere de informații.

Din

materialul probator administrat în cauză de către reclamant rezultă că pe

parcursul perioadei în care pârâta a colaborat cu organele Securității, în

încăperea pusă la dispoziție de către pârâtă s-au desfășurat activități din

cele menționate anterior.

Astfel,

în nota de analiză

întocmită

la data de 15 decembrie 1982 de către ofițerul de securitate, s-a consemnat:

„Nu rezultă să se fi deconspirat casa de întâlniri sau gazda casei de

întâlniri. Casa de întâlniri Maria a fost folosită în bune condiții.”

Prin

urmare, instanța constată că este îndeplinită atât condiția privind înlesnirea

activității de culegere de informații de la alte persoane, cât și cea privind

punerea spațiului la dispoziția Securității, în mod voluntar.

Apărările

pârâtei în sensul că angajamentul pe care l-a semnat nu a fost urmat de nicio

acțiune de informare și că nu a participat la vreo întâlnire în încăperea

respectivă, nu pot fi reținute, având în vedere că pentru reținerea

calității de gazdă a

unei case de întâlniri nu este necesară culegerea unor informații de o anumită

natură și nici participarea gazdei la întâlnirile organizate în spațiul pus la

dispoziția organelor de securitate.

exercitată împotriva hotărârii instanței de rejudecare

Împotriva Sentinței

civile nr. 7221 din 30 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta P.I., în

temeiul art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

Printr-o primă

critică din recurs, recurenta-pârâtă susține că în mod greșit a fost respinsă

excepția tardivității acțiunii, având în vedere prevederile art. 37 alin. (1)

din Regulamentul de organizare și funcționare a C.N.S.A.S., întrucât Nota de

constatare nr. S/DI/2349 este adoptată la data de 30 iulie 2009, iar acțiunea a

fost depusă la data de 22 octombrie 2009.

Printr-o a doua

critică din recurs, recurenta-pârâtă susține că prima instanță în mod greșit a

reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr.

24/2008. În acest sens, recurenta arată că, din actele dosarului, nu rezultă că

ar fi furnizat informații despre opiniile politice, religioase sau de altă

natură ale altor persoane, care să conducă la îngrădirea dreptului la liberă

exprimare, iar faptul că a semnat un angajament nu poate conduce la o asemenea

concluzie. Sub acest aspect, recurenta expune argumente în sensul că ofițerul

G.I. nu i-a creat niciodată impresia că este ofițer de securitate, invocă

vârsta de 19-20 de ani pe care o avea în perioada respectivă, instruirea medie

și faptul că instanța a reținut în mod greșit că a fost instruită asupra

modului cum să motiveze prezența ofițerului sau a altor persoane în incinta

grădiniței. Totodată, arată că angajamentul a fost semnat la data de 25

ianuarie 1982, recrutarea s-ar fi finalizat, conform raportului, la data de 22

decembrie 1981, când nu i s-ar fi luat angajament scris. Recurenta invocă

existența unor inadvertențe în succesiunea „rapoartelor”, care nu au fost

analizate de instanța de fond.

II. Considerentele

Înaltei Curți

Examinând cauza, prin

prisma criticilor din recurs, în raport cu prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., precum și cu normele incidente litigiului dedus judecății,

Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele arătate

în continuare.

Cu referire la

critica din recurs privind soluția dată excepției tardivității acțiunii, Înalta

Curte constată că susținerile recurentei nu pot fi primite.

Este adevărat că,

potrivit art. 37 alin. (1) din Regulamentul de organizare și funcționare a C.N.S.A.S.,

adoptat prin Hotărârea Colegiului C.N.S.A.S. nr. 2/2008: „Pentru categoriile de persoane precizate la art. 3 lit. b)-z)

din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008,

acțiunea în constatare a calității de lucrător al Securității sau de

colaborator al acesteia se introduce la Secția de contencios administrativ și

fiscal a Curții de Apel București, în termen de 30 de zile lucrătoare de la

data adoptării notei de constatare, fiind scutită de taxa de timbru. Hotărârea

Curții de Apel București poate fi atacată cu recurs, în condițiile legii.”

Se observă faptul că

Nota de constatare a fost adoptată de Colegiul C.N.S.A.S. la data de 10

septembrie 2009, iar acțiunea a fost introdusă la data de 22 octombrie 2009, cu

respectarea termenului de 30 de zile lucrătoare prevăzut de dispozițiile

citate.

Totodată, însă,

Înalta Curte reține că este corectă argumentația oferită de judecătorul

fondului în sensul că O.U.G. nr. 24/2008 nu prevede un termen de decădere

pentru introducerea de către CNSAS a acțiunii în urma procedurii de verificare

din oficiu a persoanelor care ocupă demnitățile sau funcțiile prevăzute de art.

3 lit. b) - h

1

) din O.U.G. nr. 24/2008.

Cu privire la fondul

cauzei, Înalta Curte reține că hotărârea recurată este temeinică și legală, iar

susținerile recurentei vor fi înlăturate pentru considerentele arătate în

continuare.

În sensul celor

reținute și de instanța de rejudecare, conform art. 2 lit. b) teza finală din

O.U.G. nr. 24/2008: „Art. 2. - În

înțelesul prezentei ordonanțe de urgență, termenii și expresiile de mai jos au

următoarea semnificație: b)

colaborator al Securității - […] Colaborator al Securității este și persoana

care a înlesnit culegerea de informații de la alte persoane, prin punerea

voluntară la dispoziția Securității a locuinței sau a altui spațiu pe care îl

deținea, precum și cei care, având calitatea de rezidenți ai Securității,

coordonau activitatea informatorilor”.

Se observă că

prevederile citate nu impun condiția dovedirii unei îngrădiri a drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului, cerință prevăzută numai pentru prima

ipoteză a textului de lege referitoare la „persoana care a furnizat informații,

indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale

consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau

atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist”.

Or, în cauză,

constatarea calității de colaborator al Securității este justificată de

existența angajamentului olograf, atașat în copie, la fila 35 a dosarului de

fond, necontestat de recurentă, prin care pârâta se angajează să pună la

dispoziția organelor de securitate o cameră din instituția în care lucrează,

Grădinița nr. 6, Str. M. Sadoveanu nr. 23.

În deplin

acord cu cele reținute de instanța de rejudecare, Înalta Curte observă că legiuitorul

nu a prevăzut că ipoteza prevăzută de art. 2 lit. b) teza finală din O.U.G. nr.

24/2008 este condiționată de culegerea informațiilor de către persoana care a

pus la dispoziție spațiul respectiv ori de producerea unor consecințe asupra

unor alte persoane.

Din

probatoriul administrat, se reține, pe de o parte, că recurenta-pârâtă și-a

asumat voluntar, în deplină cunoștință de cauză, aspectele menționate în

angajament, așa cum rezultă din conținutul înscrisurilor avute în vedere și de

instanța de rejudecare, respectiv din raportul asupra modului cum a decurs

recrutarea în calitate de gazdă casă de întâlniri din 22 decembrie 1981, iar,

pe de altă parte, că, pe parcursul perioadei de colaborare a pârâtei, încăperea

pusă la dispoziție a fost utilizată în vederea desfășurării de activități informative.

În raport

cu probatoriul administrat, nu pot fi primite apărările recurentei referitoare

la vârsta pe care o avea în perioada respectivă, la nivelul de instruire ori la

faptul că acțiunile sale nu au avut ca efect îngrădirea drepturilor fundamentale

ale altor persoane.

Pentru

considerentele arătate, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004

coroborat cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca

nefondat, recursul declarat de pârâta P.I.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Puie împotriva Sentinței civile nr. 7221 din 30 noiembrie 2011 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 12 februarie 2013.