ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1815/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la data de 24 august 2009, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat ca, în temeiul dispozițiilor art. 2 lit. b) teza a IV-a din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008, aprobată prin Legea nr. 293/2008, să se constate calitatea pârâtei A. de colaborator al securității, motivând că aceasta a fost recrutată în calitate de gazdă a casei de întâlniri la data de 17 martie 1986, cu numele conspirativ "B.".

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea și a constatat calitatea pârâtei de colaborator al securității prin Sentința civilă nr. 1215 din 9 martie 2010, dar această hotărâre a fost casată prin Decizia nr. 5812 din 19 iunie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca urmare a admiterii recursului declarat de pârâtă și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Instanța de control judiciar a constatat că pârâta nu a fost legal citată pentru judecarea litigiului, fiind încălcate prevederile art. 85 și 107 C. proc. civ. din 1865.

În fond după casare, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a pronunțat Sentința civilă nr. 2.252 din 2 septembrie 2014, prin care a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității.

Hotărând astfel, instanța de fond a apreciat că un element esențial în stabilirea calității de colaborator al securității pentru persoana care și-a pus locuința la dispoziția securității în vederea înlesnirii culegerii de informații este reprezentarea mentală a scopului pentru care locuința este pusă la dispoziție, ceea ce nu se poate reține în cauză, în condițiile în care pârâta a avut convingerea că locuința sa va fi utilizată în vederea desfășurării activității specifice luptei antiteroriste.

Pe baza probelor administrate s-a reținut că pârâta a avut reprezentarea că își pune imobilul proprietate personală la dispoziția unei unități militare specializate în lipsa antiteroristă, activitatea acesteia având ca obiect prevenirea și combaterea acțiunilor teroriste pe teritoriul național, în contextul amplificării fenomenului terorist la nivel mondial, având sarcina de a organiza și executa activități de prevenire, descoperire, neutralizare sau lichidare a actelor teroriste pe teritoriul României, iar nu urmărirea eventualelor activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, solicitând modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii și pe cale de consecință, să se constate existența calității de colaborator al securității în privința pârâtei A.

Recurentul a susținut că instanța de fond a respins în mod nejustificat acțiunea, deși a fost dovedită punerea voluntară de către intimată la dispoziția securității a spațiului deținut de aceasta, situație în care este îndeplinită condiția prevăzută de art. 2 lit. b) teza ultimă din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008, aprobată prin Legea nr. 293/2008, fără să fie necesară îndeplinirea unor alte condiții pentru constatarea calității de colaborator al securității.

În opinia recurentului, în cazul colaborării prin punerea voluntară la dispoziția securității a unui imobil, legiuitorul nu a mai considerat necesară întrunirea altor condiții pentru constatarea calității de colaborator al securității și această soluție legislativă se justifică prin faptul că gazdele caselor conspirative aveau, în angrenajul securității, un rol mult mai important decât cel al informatorilor și în plus, categoria gazdelor nu permite subclasificări pe criterii morale, ca în cazul informatorilor (a căror activitate este analizată în funcție de conținutul delațiunilor furnizate securității).

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând actele și lucrările dosarului, în raport și cu dispozițiile art. 304 și art. 3041 C. proc. civ. din 1865, Înalta Curte va admite prezentul recurs, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 2 lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea securității, aprobată prin Legea nr. 293/008, colaborator al securității este și persoana care a înlesnit culegerea de informații de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziția securității a locuinței sau a altui spațiu pe care îl deținea.

Aceste prevederi legale, care au constituit temeiul juridic al acțiunii în constatare formulate de recurentul-reclamant au fost greșit interpretate de instanța de fond în raport cu situația de fapt în cauză, din care rezultă că intimata-pârâtă a semnat la data de 17 martie 1986 un angajament prin care a pus la dispoziția organelor de securitate locuința proprietate personală pentru rezolvarea unor probleme specifice muncii acestora, angajându-se totodată să nu discute cu nicio persoană despre ajutorul acordat.

Conținutul acestui angajament, precum și cel al documentelor în baza cărora s-a întocmit Nota de constatare nr. S/D1/1/3104 din 29 octombrie 2008 aprobată de Colegiul C.N.S.A.S, infirmă concluzia instanței de fond privind intenția intimatei - pârâte de utilizare a locuinței sale în scopul luptei antiteroriste, iar nu pentru supravegherea activităților și acțiunilor potrivnice regimului totalitar comunist, care să fi fost avut ca efect îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Apărarea astfel formulată de către intimata-pârâtă nu a fost dovedită prin probele administrate și în consecință, a fost greșit însușită de instanța de fond și reținută ca argument determinant pentru soluția de respingere a acțiunii formulate de C.N.S.A.S.

În consecință, față de angajamentul olograf prin care intimata-pârâtă a pus locuința sa la dispoziția organelor de securitate, cu intenția de a sprijini activitatea acestora, asigurând totodată confidențialitatea faptului respectiv, se constată că este îndeplinită ipoteza normei prevăzute de art. 2 lit. b) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 24/2008 pentru constatarea calității de colaborator al securității.

Pentru considerentele care au fost expuse, Înalta Curte va admite prezentul recurs și va modifica hotărârea atacată, în sensul că, va admite acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității și va constata calitatea pârâtei de colaborator al securității.

În baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. din 1865 și art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite prezentul recurs și pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. din 1865, va modifica hotărârea atacată, în sensul că, va admite acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității și va constata calitatea pârâtei A. de colaborator al securității.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva Sentinței civile nr. 2252 din 2 septembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată în sensul că admite acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității și constată calitatea pârâtei A. de colaborator al Securității.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 mai 2015.

Procesat de GGC - NN