ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4714/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4714/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de
Apel Bacău, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul
I.D.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții V.E., D.V. și B.T., anularea
Hotărârii CNCD nr. 271 din 4 iulie 2011.
Prin Sentința civilă
nr. 8/2012 din 19 ianuarie 2012, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de
contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei calității
procesuale pasive a pârâților V.E., D.V. și B.T., și, în consecință, a respins
acțiunea reclamantului I.D.M. ca îndreptată împotriva unor persoane fără
calitate procesuală pasivă.
În motivarea acestei
hotărâri, prima instanță a arătat, în esență, că reclamantul a formulat
contestație împotriva unei hotărâri a CNCD, care se impunea a fi parte în
cauză, în calitate de emitent al actului atacat.
Împotriva Sentinței
nr. 8/2012 a declarat recurs reclamantul I.D.M., susținând că hotărârea este
lipsită de temei legal, că a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a
legii, că nu cuprinde motivele pe care trebuia să se sprijine și că instanța a
depășit atribuțiile puterii judecătorești.
Motivele de recurs nu
a fost dezvoltate de către recurent.
Examinând cu
prioritate excepția nulității recursului, invocată de această instanță din
oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele
considerente.
Potrivit art. 302
1
C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității,
motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau
mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, principiu reluat
de art. 306 alin. (1) din același cod, care prevede că recursul este nul dacă
nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care ar exista
motive de recurs de ordine publică, ce pot fi invocate și de către instanță,
din oficiu.
Analizând cererea
recurentului, Înalta Curte constată că, deși acesta a susținut, în cererea
inițială, vicii ale sentinței de fond, nici cererea de recurs și nici
înscrisurile depuse ulterior de acesta nu conțin elemente sau argumente care să
poată fi circumscrise vreunuia dintre motivele de recurs expres prevăzute de
dispozițiile art. 304 C. proc. civ., neputând fi stabilită nici incidența unor
motive de recurs de ordine publică.
În aceste condiții,
recursul declarat este nul.
Astfel fiind, față de
considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 306 alin. (1) și
ale art. 302
1
alin. (1) lit. c) C. proc. civ., în raport cu faptul
că cererea de recurs formulată nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se
sprijină și nici dezvoltarea acestora, se va constata nulitatea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul
declarat de I.D.M. împotriva Sentinței civile nr. 8/2012 din 19 ianuarie 2012 a
Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și
fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 28 martie 2013.
Procesat de GGC - CL