Decizia nr. 2127/2015 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Circumstanțele cauzei 1.1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată sub nr. 457/32/2013 la data de 03 iunie 2013 pe rolul Curții de Apel Bacău, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Instituția Prefectului - Județului Bacău și Prefectul Județului Bacău: - obligarea acestora la executarea Sentinței civile nr. 95 din 09 iunie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. x/32/2011, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 3880 din 3 octombrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în ceea ce privește "plata salariilor de la data eliberării din funcție a reclamantei și până la data reintegrării efective, mai puțin perioada în care reclamanta a fost încadrată în muncă, pentru care este îndreptățită doar la diferența dintre drepturile încasat și cele pe care le-ar fi încasat dacă ar fi funcționat în postul din care a fost eliberată, respectiv suma de 13.478 lei, care nu i-a fost achitată; - anularea Ordinului Prefectului Județului Bacău nr. 403 din 04 octombrie 2012, cu privire la aprobarea cuantumului veniturilor brute; - aplicarea unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, începând cu data de 05 noiembrie 2012, conducătorului unității până la achitarea sumelor datorate, precum și penalități de întârziere în cuantum de 100 lei pe zi de întârziere, de la aceeași dată și până la achitarea integrală a sumei datorate, ca urmare a refuzului de executare a hotărârii judecătorești, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, conform art. 24 și art. 25 din Legea nr. 554/2004. 1.

Prin întâmpinare, Instituția Prefectului - județul Bacău și Prefectul Județului Bacău au invocat excepția necompetenței materiale și cea a lipsei de obiect, excepții soluționate prin încheierile anterioare. 1.

Pentru primul termen de judecată, reclamanta a depus cererea de completare și modificare a acțiunii introductive, prin care a solicitat anularea în parte și a Ordinului nr. 165 din 03 iunie 2013 al Prefectului județului Bacău, emis în timpul procesului, doar în ceea ce privește stabilirea plății eșalonate a sumei nete de 13.748 lei, pe o durată de cinci ani, perioada 2012 - 2016, astfel cum s-a prevăzut în Anexa la acest ordin și obligarea pârâților la plata integrală a sumei nete datorate de 13.748 lei, în baza Sentinței civile nr. 95 din 09 iunie 2011 a Curții de Apel Bacău. 1.

Soluția primei instanțe Curtea de Apel Bacău prin Sentința nr. 144 din 6 septembrie 2013 a admis acțiunea astfel cum a fost modificată de reclamantă și a dispus anularea parțială a Ordinului nr. 165 din 3 iunie 2013 emis de Prefectul județului Bacău, în ceea ce privește anexa la ordin, referitor la eșalonarea plăților drepturilor salariale cuvenite reclamantei. 1.

Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Instituția Prefectului - județul Bacău, invocând dispozițiile art. 488 pct. 3 și 8 C. proc. civ. În ceea ce privește primul motiv de recurs se arată că acțiunea de față vizează anularea actului administrativ și nu efectele în urma cărora a fost emis, reclamanta contestând atât prin acțiune cât și prin cererea completatoare, acte administrative, respectiv ordine emise de prefect, ceea ce atrage competența Tribunalului Bacău. Pe fondul cauzei, recurenta susține că hotărârea atacată este nelegală, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 71/2009, prin care plata drepturilor salariale provenite din hotărâri judecătorești a fost eșalonată pentru perioada 2012 - 2016. 1.

Procedura de examinare a recursului Raportul întocmit potrivit art. 493 alin. (2) și (3) din Noul C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților, potrivit Încheierii din data de 28 octombrie 2014, conform art. 493 alin. (4) din Noul C. proc. civ.. Prin Încheierea din 3 decembrie 2014, recursul a fost admis în principiu, fiind fixat termen pentru judecarea acestuia la data de 7 mai 2015, cu citarea părților în ședință publică, potrivit art. 493 alin. (7) din Noul C. proc. civ.. 2. Soluția și considerentele Înaltei Curți, potrivit art. 498 și art. 499 din Noul C. proc. civ. 2.1. Recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare. 2.2. În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 3 din Noul C. proc. civ., instanța de recurs constată că este neîntemeiat. Într-adevăr, prin Încheierea din data de 6 august 2013, cât și prin Încheierea din data de 6 septembrie 2013, Curtea de apel a respins excepția necompetenței, constatând că potrivit art. 24 și 25 din Legea nr. 554/2004, în raport cu obiectul cauzei, este competentă material să soluționeze litigiul cu care a fost investită. Susținerea recurentei-pârâte, potrivit căreia competența materială aparține tribunalului, actul atacat fiind emis de o autoritate locală, este neîntemeiată. Astfel, în cauză, este necontestat că obiectul principal al acțiunii îl constituie constatarea refuzului autorităților pârâte de a pune în executare Sentința civilă nr. 95/2011 a Curții de Apel Bacău, irevocabilă prin Decizia nr. 3880/2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și aplicarea unei amenzi potrivit art. 24 și 25 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, ceea ce atrage competența Curții de apel. Este adevărat că prin cererea introductivă și prin cererea completatoare, reclamanta a solicitat anularea instrumentelor juridice prin care autoritățile pârâte au realizat neexecutarea întocmai și în termen a Sentinței nr. 95/2011, dar aceste cereri au caracter auxiliar, nefiind în măsură să atragă competența altei instanțe. 2.3. În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 din Noul C. proc. civ., instanța de recurs constată că este neîntemeiat. În esență, autoritatea recurentă a susținut că eșalonarea sumelor cuvenite în conformitate cu Sentința nr. 95/2011 este legală, în raport cu prevederile O.U.G. nr. 71/2009. Într-adevăr, potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 71/2009: "(1) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel: a) în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu; b) în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu; c) în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu; d) în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu; e) în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu". Deci, textul legal citat mai sus, se referă la drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, prin hotărâri judecătorești devenite executorii până la 31 decembrie 2011. Or, în cauză, prin Sentința nr. 95/2011 a fost admisă acțiunea reclamantei, au fost anulate Ordinul nr. 274/2010, Ordinul nr. 267/2010 și Ordinul nr. 12/2011 emise de Prefectul județului Bacău și s-a dispus reintegrarea acesteia în funcția de consilier juridic superior treapta I de salarizare, precum și plata diferențelor de venit, ca despăgubiri pentru prejudiciul suferit. Oricum, Sentința nr. 95/2011 a rămas irevocabilă prin Decizia nr. 3880/3 octombrie 2012, devenind executorie, potrivit art. 24 și 25 din Legea nr. 554/2004, ulterior datei de 31 decembrie 2011 avută în vedere de dispozițiile art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 71/2009. Astfel fiind, rezultă că instanța de fond a reținut în mod legal și temeinic inaplicabilitatea prevederilor O.U.G. nr. 71/2009 și, pe cale de consecință, refuzul nejustificat/nelegal al autorităților de a se conforma executării Sentinței nr. 95/2011 și prevederilor art. 24 și 25 din Legea nr. 554/2004.