ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3341/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București în Dosarul nr. 2314/2/2010, reclamantul H.J., cetățean chinez, a solicitat anularea Deciziei de returnare nr. 2718962 din 3 martie 2010 emisă de pârâtul O.R.I. și obligarea pârâtului să-i prelungească dreptul de ședere în România în scop de muncă. În cadrul acestui litigiu, reclamantul a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 82 alin. (3) lit. b) in O.U.G. nr. 194/2002, motivând că acestea încalcă dispozițiile art. 21 alin. (3) din Constituția României și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil, deoarece prevederile atacate sunt lipsite de precizie și claritate, afectând însăși substanța dreptului dedus judecății.

Prin încheierea pronunțată la 2 iunie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale, constatând că excepția invocată este contrară prevederilor art. 29 alin. (1) și alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicată. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a avut în vedere că soluționarea cauzei nu depinde de prevederile art. 82 alin. (3) lit. b) din O.U.G. nr. 194/2002, care vizează o etapă ulterioară judecării cauzei și anume, executarea actului administrativ, iar în speță această executare a fost suspendată conform dispozițiilor art. 84 alin. (3) din același act normativ. Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs reclamantul, solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii de sesizare a Curții Constituționale.

Recurentul a criticat soluția instanței de fond în baza dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătând că excepția de neconstituționalitate invocată îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 republicată, întrucât prevederile considerate neconstituționale au legătură cu pricina dedusă judecății, constituind chiar temeiul juridic al deciziei de returnare contestate, iar Curtea Constituțională nu s-a mai pronunțat în sensul declarării lor ca neconstituționale pentru încălcarea art. 21 alin. (3) din Constituție și art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a drepturilor omului. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304/1 C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente: Instanța de fond a aplicat corect dispozițiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, respingând ca inadmisibilă cererea recurentului-reclamant de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 82 alin. (3) lit. b) din O.U.G. nr. 194/2002, republicată. Astfel, s-a reținut întemeiat că nu sunt îndeplinite în cauză cele două condiții cumulative prevăzute în reglementarea susmenționată pentru admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale, dat fiind că, deși nu s-a constatat printr-o decizie anterioară neconstituționalitatea prevederilor legale criticate de recurentul-reclamant, acestea nu au legătură cu cauza și în consecință, soluționarea excepției de neconstituționalitate nu este necesară pentru judecarea fondului litigiului.

Față de obiectul cererii de chemare în judecată și de actul administrativ dedus judecății, instanța de fond a constatat corect că dispozițiile art. 82 alin. (3) lit. b) din O.U.G. nr. 194/2002, republicată, nu au legătură cu cauza, vizând o etapă ulterioară judecării acesteia și anume, executarea actului administrativ, deoarece stabilește condițiile în care, conform art. 84 alin. (3) din același act normativ, contestarea deciziei de returnare suspendă măsurile de îndepărtare până la pronunțarea de către instanța de judecată a unei hotărâri irevocabile. Pentru considerentele expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a încheierii atacate, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de H.J. împotriva încheierii de ședință din 2 iunie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 iunie 2010.