ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3341/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel

București în Dosarul nr. 2314/2/2010, reclamantul H.J., cetățean chinez, a

solicitat anularea Deciziei de returnare nr. 2718962 din 3 martie 2010 emisă de

pârâtul O.R.I. și obligarea pârâtului să-i prelungească dreptul de ședere în

România în scop de muncă.

În cadrul acestui

litigiu, reclamantul a invocat excepția de neconstituționalitate a

dispozițiilor art. 82 alin. (3) lit. b) in O.U.G. nr. 194/2002, motivând că

acestea încalcă dispozițiile art. 21 alin. (3) din Constituția României și art.

6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces

echitabil, deoarece prevederile atacate sunt lipsite de precizie și claritate,

afectând însăși substanța dreptului dedus judecății.

Prin încheierea pronunțată

la 2 iunie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții

Constituționale, constatând că excepția invocată este contrară prevederilor art.

29 alin. (1) și alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicată.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a avut în vedere că soluționarea cauzei nu depinde de

prevederile art. 82 alin. (3) lit. b) din O.U.G. nr. 194/2002, care vizează o

etapă ulterioară judecării cauzei și anume, executarea actului administrativ,

iar în speță această executare a fost suspendată conform dispozițiilor art. 84 alin.

(3) din același act normativ.

Împotriva acestei

încheieri, a declarat recurs reclamantul, solicitând modificarea hotărârii

atacate, în sensul admiterii cererii de sesizare a Curții Constituționale.

Recurentul a criticat

soluția instanței de fond în baza dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

arătând că excepția de neconstituționalitate invocată îndeplinește condițiile

de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992

republicată, întrucât prevederile considerate neconstituționale au legătură cu

pricina dedusă judecății, constituind chiar temeiul juridic al deciziei de

returnare contestate, iar Curtea Constituțională nu s-a mai pronunțat în sensul

declarării lor ca neconstituționale pentru încălcarea art. 21 alin. (3) din

Constituție și art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a drepturilor omului.

Analizând actele și

lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304/1 C.

proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru

următoarele considerente:

Instanța de fond a aplicat

corect dispozițiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicată,

respingând ca inadmisibilă cererea recurentului-reclamant de sesizare a Curții

Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 82 alin.

(3) lit. b) din O.U.G. nr. 194/2002, republicată.

Astfel, s-a reținut întemeiat

că nu sunt îndeplinite în cauză cele două condiții cumulative prevăzute în reglementarea

susmenționată pentru admisibilitatea cererii de sesizare a Curții

Constituționale, dat fiind că, deși nu s-a constatat printr-o decizie anterioară

neconstituționalitatea prevederilor legale criticate de recurentul-reclamant,

acestea nu au legătură cu cauza și în consecință, soluționarea excepției de

neconstituționalitate nu este necesară pentru judecarea fondului litigiului.

Față de obiectul cererii

de chemare în judecată și de actul administrativ dedus judecății, instanța de

fond a constatat corect că dispozițiile art. 82 alin. (3) lit. b) din O.U.G. nr.

194/2002, republicată, nu au legătură cu cauza, vizând o etapă ulterioară

judecării acesteia și anume, executarea actului administrativ, deoarece

stabilește condițiile în care, conform art. 84 alin. (3) din același act

normativ, contestarea deciziei de returnare suspendă măsurile de îndepărtare până

la pronunțarea de către instanța de judecată a unei hotărâri irevocabile.

Pentru considerentele

expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a încheierii

atacate, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de H.J. împotriva încheierii de ședință din 2 iunie 2010 pronunțată de Curtea

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 iunie 2010.