ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4239/2010

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4239/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de

față:

Din actele și

lucrările cauzei, constată următoarele:

Reclamanta SC M.P.P.D. SA București, în

contradictoriu cu pârâta SC V.P. SRL București, a solicitat instanței învestite

conform art. 365 alin. (1) C. proc. civ. ca, prin hotărârea ce o va pronunța,

să dispună anularea sentinței arbitrale nr. 225 din 13 octombrie 2009 pronunțată

de Tribunalul arbitral din cadrul Curții de Arbitraj Comercial Internațional de

pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României.

Motivele invocate în

susținerea acțiunii în anulare au fost următoarele:

- argumentele

reținute de către tribunalul arbitral pentru a respinge apărările petentei cu

privire la achitarea, în avans către proprietarul inițial încalcă dispozițiile

imperative ale legii;

- hotărârea arbitrală

este criticabilă, potrivit celor susținute de către reclamante, sub aspectul

administrării, aprecierii și interpretării probelor administrate în cauză,

precum și sub aspectul interpretării textelor de lege incidente în cauză și a

naturii juridice a obligațiilor părților, a raporturilor juridice existente

între părți;

- reclamanta a

criticat hotărârea arbitrală și sub aspectul temeiniciei acesteia, tribunalul

arbitral stabilind în mod nelegal faptul că în cauză au fost dovedite

condițiile răspunderii contractuale și antrenată culpa debitorului

Reclamanta a invocat

ca temeiuri de drept art. 358, art. 364 pct. i C. proc .civ.

Prin sentința nr. 5 din 21 iunie 2010

Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a respins acțiunea în

anulare, reținând în considerentele hotărârii următoarele argumente:

- potrivit dispozițiilor articolului

364 lit. i) C. proc. civ., hotărârea arbitrală este nulă dacă încalcă ordinea

publică, bunele moravuri ori dispoziții imperative ale legii, cu condiția ca să

se facă dovada încălcării acestora de către hotărârea arbitrală atacată;

- din motivele

invocate nu rezultă că tribunalul arbitral ar fi încălcat dispozițiile

imperative ale legii atunci când a dat valoarea probatorie anumitor probe în

detrimentul altor probe, neexistând o încălcare a principiilor

contradictorialității și egalității de tratament, sau a dreptului la apărare,

atâta timp cât aprecierea probelor, cât și aprecierea susținerilor făcute de

către părți, este atributul instanței arbitrale, iar din actele dosarului nu

rezultă vreo încălcare a dispozițiilor procedurale legale cu privire la

modalitatea de propunere, încuviințare și administrare a acestora sau a

modalității de desfășurare a arbitrajului și a principiilor care guvernează

procesul civil.

Împotriva acestei sentințe a declarat

recurs reclamanta SC M.P.P.D. SA București solicitând admiterea recursului,

anularea în tot a sentinței atacate iar în subsidiar, pe fond, respingerea în

tot a acțiunii arbitrale.

Recurenta -

reclamantă își subsumează criticile motivului de modificare reglementat de art.

304 punctul 9 C. proc. civ. și vizează următoarele aspecte:

- instanța învestită

cu soluționarea acțiunii în anulare a pronunțat o hotărâre lipsită de temei

legal considerând că motivele invocate de reclamantă în temeiul art. 304 lit. i)

C. proc. civ. nu reprezintă încălcări flagrante ale legii sub următoarele

aspecte:

- în ceea ce

privește înlăturarea înscrisurilor depuse de reclamantă în dovedirea achitării

sumelor în litigiu, tribunalul a încălcat dispozițiile art. 1169 - 1170 C. civ.

în condițiile în care potrivit acestor texte de lege dovada cu înscrisuri este

neîncuviințată în vreun fel față de natura împrejurării care se vrea a fi

dovedită.

- instanța arbitrală

nu a pus niciodată în discuția părților chestiunea ineficacității acestor

înscrisuri ca dovadă a plății anticipate, încălcând astfel dispozițiile

imperative ale art. 129 alin. (4) C. proc. civ. Pentru aceste motive - arată

recurenta - instanța de anulare a pronunțat o hotărâre nelegală apreciind că

din actele dosarului nu rezultă vreo încălcare a dispozițiilor legale cu

privire la modalitatea de propunere, încuviințare și administrare a probelor;

- instanța a

pronunțat o hotărâre nelegală întrucât a reținut în mod eronat că tribunalul

arbitral a încălcat principiul contradictorialității, egalității de tratament

sau principiul dreptului la apărare, dat fiind faptul că tribunalul arbitral a

încălcat dispozițiile art. 1441 C. civ. cu privire la obligația scriptae in

rem.

- instanța a reținut

în mod eronat temeinicia hotărârii arbitrale față de faptul că în speță nu sunt

întrunite cumulativ condițiile răspunderii civile contractuale, dată fiind

inexistența vreunei obligații de plată a pârâtei din acțiunea arbitrală.

Înalta Curte,

examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, constată că

recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta.

Acțiunea în anulare,

astfel cum este reglementată în art. 364 - 366

1

C. proc. civ.

constituie o cale de control judecătoresc asupra hotărârii arbitrale cu două

obiective bine determinate și anume: conformitatea hotărârii arbitrale cu

convenția arbitrală precum și nerespectarea principiilor fundamentale ale

procesului civil astfel cum sunt enunțate de art. 358 C. proc. civ.

Niciunul dintre

motivele prevăzute de art. 364 C. proc. civ. nu privește controlul legalității

și temeiniciei hotărârii arbitrale sub aspectul soluționării fondului

litigiului arbitral.

Recurenta -

reclamantă și-a întemeiat acțiunea în anulare pe dispozițiile art. 364 lit. i) C.

proc. civ. reclamând încălcarea dispozițiilor art. 1169 - 1170 C. civ., ale art.

1441 C. civ. și ale art. 129 alin. (4) C. proc. civ. din perspectiva

probatoriului administrat în cauză.

Cum prin acțiunea în

anulare nu pot fi supuse controlului judiciar aspecte legate de aprecierea

probelor, criticile aduse sentinței recurate care vizează încălcarea evocatelor

texte legale repun în discuție netemeinicia sentinței arbitrale nu pot face

obiectul examenului de nelegalitate, urmând a fi respinse ca atare.

Nefondate sunt și

criticile recurentei cu privire la pretinsa încălcare a principiilor dreptului

la apărare, contradictorialității și egalității de tratament întrucât și

acestea se sprijină pe considerente ce țin de interpretarea materialului

probatoriu.

Așa fiind, Înalta

Curte constatând legalitatea deciziei recurate sub aspectul criticilor

formulate în temeiul art. 312 C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat iar

în aplicarea art. 274 C. proc. civ. va obliga recurenta să plătească intimatei

9.300 lei cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I DE

Respinge ca nefondat

recursul

declarat

de

recurenta

- reclamantă

SC

M.P.P.D. SRL București împotriva sentinței nr. 75 din 21 iunie 2010 pronunțată

de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială.

Obligă recurenta să

plătească intimatei 9.300 lei cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 decembrie 2010.