ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5966/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 2226 din 22 martie

2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal a admis excepția perimării și a constatat perimată acțiunea formulată de

reclamantul M.Gh., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și

Internelor, N.D. - fost Ministru al Administrației și Internelor, Poliția

Sectorului 1 București, D.P. - comisar în cadrul Poliției Sectorului 1

București, Secția nr. X Poliție și D.E. - subcomisar secția nr. X Poliție.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut că din verificarea actelor de la dosar rezultă

că ultimul act de procedură a fost îndeplinit la data de 8 decembrie 2009, când

cauza a fost suspendată pentru că reclamantul nu și-a îndeplinit obligația stabilită

de instanță în cursul judecății, de a indica domiciliul pârâtului N.D.

A mai reținut curtea

de apel că, la termenul din 8 decembrie 2009, reclamantul a fost prezent,

solicitând emiterea unei adrese către Inspectoratul Național pentru Evidența

Persoanelor, pentru a se comunica domiciliul pârâtului N.D., iar instanța a

respins cererea acestuia, în raport de dispozițiile art. 112 pct. 1 C. proc.

civ., dispunând suspendarea judecății în temeiul art. 155

1

C. proc.

civ.

A mai constatat prima

instanță că încheierea de suspendare a judecății a fost comunicată

reclamantului la domiciliul indicat în acțiune, iar din acel moment, timp de 1

an de zile, acesta nu a mai efectuat niciun act de procedură în dosar, motiv

pentru care a aplicat dispozițiile art. 248 C. proc. civ., pronunțând perimarea

cauzei.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs reclamantul M.Gh., fără a atașa dovada achitării

taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, deși a fost citat cu această

mențiune.

Analizând cu

prioritate excepția de ordine publică a netimbrării recursului, care presupune

regularitatea învestirii instanței de recurs, Înalta Curte constată

următoarele:

În conformitate cu

prevederile art. 3 lit. m) și art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind

taxele judiciare de timbru și art. 3 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul

judiciar, aprobată prin Legea nr. 106/1995, cu modificările și completările

ulterioare, pentru calea de atac exercitată se plătesc taxă judiciară de timbru

și timbru judiciar, dovada achitării acestora atașându-se, potrivit art. 302

1

alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs.

Cum dovada timbrării

nu a fost atașată cererii de recurs, conform dispozițiilor legale

sus-menționate, iar recurentul-reclamant nu și-a îndeplinit această obligație

legală nici ulterior - deși a fost citat cu mențiunea timbrării - devin

aplicabile dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din

O.G. nr. 32/1995, în temeiul cărora recursul va fi anulat ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul

declarat de M.Gh., împotriva Sentinței civile nr. 2226 din 22 martie 2011 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca netimbrat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 decembrie 2011.

Procesat de GGC - LM