Decizia nr. 5966/2011 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 2226/2011 a Curții de Apel București

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 2226 din 22 martie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția perimării și a constatat perimată acțiunea formulată de reclamantul M.Gh., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor, N.D. - fost Ministru al Administrației și Internelor, Poliția Sectorului 1 București, D.P. - comisar în cadrul Poliției Sectorului 1 București, Secția nr. X Poliție și D.E. - subcomisar secția nr. X Poliție. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că din verificarea actelor de la dosar rezultă că ultimul act de procedură a fost îndeplinit la data de 8 decembrie 2009, când cauza a fost suspendată pentru că reclamantul nu și-a îndeplinit obligația stabilită de instanță în cursul judecății, de a indica domiciliul pârâtului N.D.

A mai reținut curtea de apel că, la termenul din 8 decembrie 2009, reclamantul a fost prezent, solicitând emiterea unei adrese către Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor, pentru a se comunica domiciliul pârâtului N.D., iar instanța a respins cererea acestuia, în raport de dispozițiile art. 112 pct. 1 C. proc. civ., dispunând suspendarea judecății în temeiul art. 155 1 C. proc. civ. A mai constatat prima instanță că încheierea de suspendare a judecății a fost comunicată reclamantului la domiciliul indicat în acțiune, iar din acel moment, timp de 1 an de zile, acesta nu a mai efectuat niciun act de procedură în dosar, motiv pentru care a aplicat dispozițiile art. 248 C. proc. civ., pronunțând perimarea cauzei.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul M.Gh., fără a atașa dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, deși a fost citat cu această mențiune. Analizând cu prioritate excepția de ordine publică a netimbrării recursului, care presupune regularitatea învestirii instanței de recurs, Înalta Curte constată următoarele: În conformitate cu prevederile art. 3 lit. m) și art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 3 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, aprobată prin Legea nr. 106/1995, cu modificările și completările ulterioare, pentru calea de atac exercitată se plătesc taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, dovada achitării acestora atașându-se, potrivit art. 302 1 alin. (2) C. proc.

civ., la cererea de recurs. Cum dovada timbrării nu a fost atașată cererii de recurs, conform dispozițiilor legale sus-menționate, iar recurentul-reclamant nu și-a îndeplinit această obligație legală nici ulterior - deși a fost citat cu mențiunea timbrării - devin aplicabile dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.G. nr. 32/1995, în temeiul cărora recursul va fi anulat ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Anulează recursul declarat de M.Gh., împotriva Sentinței civile nr. 2226 din 22 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 decembrie 2011. Procesat de GGC - LM