ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4734/2010

Asupra cauzei de

față, constată următoarele :

Prin Sentința nr. 284 din 18 februarie 2009,

pronunțată de Tribunalul Iași, s-a admis în parte acțiunea formulată de

reclamantul G.T. în contradictoriu cu pârâtul Primarul Comunei Focuri și s-a

dispus anularea Dispoziției nr. 145 din 03 aprilie 2008 și acordarea de măsuri

reparatorii prin echivalent reclamantului, pentru suprafața de 2.800 mp teren,

situat în Comuna Focuri, județul Iași și pentru imobilele construite, respectiv

"clădire moară" și "clădire presă ulei".

A fost respinsă

cererea de restituire în natură a imobilelor menționate anterior.

A fost respinsă

cererea privind acordarea de măsuri reparatorii pentru utilajul "presă de

ulei".

A fost admisă

excepția lipsei calității procesuale a comunei Focuri și, în consecință, a fost

respinsă cererea formulată de reclamant în contradictoriu cu această pârâtă.

Pentru a se pronunța

astfel instanța a reținut următoarele:

Prin Dispoziția nr.

145 din 03 aprilie 2008 a Primarului comunei Focuri s-au respins cererile

formulate de reclamant motivat de faptul că acesta nu a făcut dovada proprietății,

a amplasamentului și a preluării abuzive a bunurilor.

Tribunalul a

constatat că dispoziția contestată se impune a fi anulată întrucât prin

înscrisurile depuse reclamantul și-a legitimat calitatea de persoană

îndreptățită la restituire în baza Legii nr. 10/2001, iar în ceea ce privește

dreptul de proprietate al autorilor reclamantului, instanța a reținut că

aceștia figurau în Tabelul nominal de chiaburi de pe raza comunei Focuri cu

suprafața de 5,5 ha pământ, iar "până la naționalizare au fost proprietari

de moară și presă de ulei".

Instanța a mai

constatat că prin procesele-verbale nr. 1 și nr. 2 din 27 iunie 1948, în baza

Legii nr. 119/1948 privind naționalizarea întreprinderilor industriale, din

proprietatea autorului reclamantului au fost preluate prin naționalizare, moara

de cereale, presa de ulei, cu toate anexele, utilajele, clădirile și terenul

aferent în suprafață de 2800 mp, teren identificat prin raportul de expertiză

ing. N.C.

Din cuprinsul

raportului de expertiză, tribunalul a reținut că imobilele construite,

utilajele și echipamentele morii nu mai există, iar terenul este ocupat în

prezent de construcții, astfel încât nu este posibilă restituirea în natură a

imobilelor, ci doar acordarea de despăgubiri în temeiul art. 6 alin. (2) și art.

11 din Legea nr. 10/2001.

Pentru a dispune în

acest sens, tribunalul a reținut și prevederile art. 6.2 din H.G. nr. 250/2007

care prevăd că beneficiul Legii nr. 10/2001 privește bunurile, utilajele,

instalațiile preluate odată cu imobilul doar în ipoteza în care acestea existau

în fizic la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001.

În ceea ce privește

cererea formulată de reclamant în contradictoriu cu comuna Focuri, aceasta a

fost respinsă pentru lipsa calității procesuale pasive, având în vedere faptul

că emitentul dispoziției contestate este Primarul comunei Focuri și nu unitatea

administrativ-teritorială.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat apel Comuna Focuri și Primarul comunei Focuri.

În faza de judecată a

apelului s-a formulat și cerere de intervenție în interesul reclamantului de

către G.M. și S.M., prin care s-a arătat că bunurile naționalizate au aparținut

în indiviziune fraților F. și A.G. și, în consecință, fiind moștenitoare ale

defunctului G.F., au vocație la acordarea de despăgubiri, având un drept

personal.

Apelanții au formulat

precizări prin care și-au exprimat poziția de a fi de acord cu cererea de

intervenție în interes alăturat.

Prin Decizia nr. 149

din 16 octombrie 2009, Curtea de Apel Iași a respins apelul formulat de Comuna

Focuri și Primarul comunei Focuri, precum și cererea de intervenție formulată

de G.M. și S.M.

În considerente s-au

reținut următoarele:

Instanța a considerat

că apelul Comunei Focuri se impune a fi respins ca lipsit de interes din moment

ce prima instanță a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu aceasta,

situație în care interesul de a nu fi primită în cauza pendinte s-a realizat.

În ceea ce privește

apelul declarat de Primarul Comunei Focuri, s-a reținut că reclamantul are

îndreptățirea legală de a pretinde bunurile preluate abuziv de la autorul său,

situație de fapt probată cu actele depuse la dosar care dovedesc calitatea de

moștenitor al autorilor săi, din a căror patrimoniu au fost preluate bunurile

supuse restituirii. În consecință, în mod corect instanța de fond a reținut

îndreptățirea reclamantului la restituirea bunurilor aparținând autorilor săi

și a dispus în consecință, în raport de faptul că imobilele clădiri au fost

demolate, iar terenul este stăpânit de o altă persoană, aplicând corect dispozițiile

Legii nr. 10/2001 cu privire la aplicarea măsurilor reparatorii prin

echivalent.

Cererea de

intervenție în interes alăturat a fost respinsă cu motivarea că intervenienții

invocă un drept propriu al lor, situație în care sunt aplicabile dispozițiile

art. 50 alin. (2) C. proc. civ., aceștia trebuind să-și valorifice drepturile

în condițiile Legii nr. 10/2001, nu prin intermediul cererii de intervenție

formulată în apel.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat recurs pârâții Comuna Focuri, Primarul comunei Focuri și

intervenientele G.M. și S.M.

În recursul formulat

de Comuna Focuri și Primarul comunei Focuri, întemeiat în drept pe dispozițiile

art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., se solicită admiterea căii de atac,

casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.

Susțin recurenții că

Primăria comunei Focuri nu a fost citată în cauză niciodată, deși în acțiunea

introductivă a fost indicată ca pârâtă, iar anterior datei de 27 octombrie

2008, când reclamantul a solicitat introducerea în cauză ca pârâți și a

Primarului comunei Focuri și Comunei Focuri, primarul a fost citat fără ca să

se fi formulat vreo cerere în acest sens împotriva sa.

Se mai arată că

raportul de expertiză conține informații și date eronate, nesusținute de nicio

dovadă, stabilindu-se valoarea bunurilor revendicate fără a se fi avut în

vedere dovada proprietății, amplasamentul, structura, anul construirii și alte

date necesare.

Recurenții mai susțin

și că reclamantul nu a făcut dovada calității de moștenitor după autorul său și

nici dovada proprietății bunurilor revendicate.

De asemenea, nu s-a

făcut dovada beneficierii de către vreunul dintre moștenitori de despăgubiri,

și nici dovada amplasamentului bunurilor revendicate care de altfel nici nu se

află în patrimoniul niciunei persoane fizice sau juridice pe raza comunei

Focuri, județul Iași.

Cu privire la cererea

de intervenție formulată în cauză, recurenții-pârâți susțin că aceasta respectă

întocmai dispozițiile legale și că în mod nejustificat a fost respinsă.

Prin recursul

declarat de intervenientele G.M. și S.M., se susține că în mod greșit instanța

de apel a respins cererea de intervenție, făcând o greșită aplicare a Legii nr.

10/2001 atunci când a reținut că reclamantul are un drept exclusiv asupra bunurilor

supuse retrocedării.

Intimatul-reclamant

G.T. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursurilor ca nefondate.

Analizând recursurile

prin prisma criticilor formulate, se constată că acestea sunt nefondate pentru

următoarele considerente:

Cu privire la

recursul declarat de Comuna Focuri, se constată că acesta este nefondat

întrucât, așa cum corect a reținut instanța de fond, nu are calitate procesuală

pasivă, motiv pentru care a și fost respinsă cererea formulată de reclamant în

contradictoriu cu această pârâtă, iar instanța de apel a respins ca lipsit de

interes apelul declarat de aceasta.

De altfel, prin

încheierea de ședință din 3 decembrie 2008, Tribunalul Iași a dispus

rectificarea citativului, în sensul că va figura în calitate de pârât doar

Primarul comunei Focuri, așa cum a precizat reclamantul la termenul din 11

iunie 2008, reținând că din eroare a fost conceptată Comuna Focuri în citativ

în calitate de pârâtă.

În ce privește

citarea Primarului comunei Focuri, instanța a avut în vedere faptul că acesta

este emitentul dispoziției atacate.

De altfel,

raporturile de reprezentare deduse atât din Legea nr. 10/2001 cât și din Legea

nr. 215/2001 privind administrația publică locală sunt clare în sensul că

primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte

autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine,

precum și în justiție.

Neîntemeiate sunt și

criticile care privesc fondul cauzei, în sensul că reclamantul a făcut dovada

calității de moștenitor al autorilor săi G.A. și G.P., din al căror patrimoniu

au fost preluate bunurile supuse restituirii, cu actele de stare civilă și

certificatele de calitate de moștenitor, precum și al dreptului de proprietate

al acestora, cu înscrisurile depuse la dosar.

Astfel, din

certificatul eliberat de Direcția Generală a Arhivelor Statului rezultă că

autorul reclamantului figura în tabelul nominal de chiaburi pe raza Comunei

Focuri cu 5,5 ha teren primit și cu o moară și presă de ulei, iar din

procesele-verbale nr. 1 și 2 din anul 1998 rezultă preluarea prin

naționalizare, în baza Legii nr. 119/1948, a următoarelor bunuri: moară de

cereale, presă de ulei cu toate anexele, utilajele, clădirile și terenul în

suprafață de 2.800 mp.

Prin urmare, instanța

de fond a pronunțat o soluție temeinică și legală, confirmată în apel,

constatând că reclamantul are calitatea de persoană îndreptățită să beneficieze

de măsurile reparatorii prevăzute de dispozițiile Legii nr. 10/2001, astfel cum

a fost modificată.

În ce privește

critica formulată de intervenientele G.M. și S.M., prin care acestea susțin că

în mod greșit instanța de apel a respins cererea de intervenție, sunt, de

asemenea, neîntemeiate.

Față de conținutul

cererii de intervenție, prin care G.M. și S.M. au invocat un drept ce le

aparține, în mod corect instanța de apel a calificat-o ca intervenție în

interes propriu (art. 49 alin. (2) C. proc. civ.).

Potrivit art. 50

alin. (2) C. proc. civ., cererea de intervenție în interes propriu se poate

face numai în fața primei instanțe și înainte de închiderea dezbaterilor.

Cum în speță cererea

de intervenție a fost făcută în apel, corect Curtea de Apel Iași a respins-o

prin decizia recurată.

Având în vedere

considerentele expuse și dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se vor respinge

ca nefondate recursurile declarate de pârâții Comuna Focuri, Primarul Comunei

Focuri și intervenientele G.M., S.M.

În raport de

dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., recurenții vor fi obligați la

plata sumei de 2500 lei cheltuieli de judecată față de intimatul-reclamant G.T.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate

recursurile declarate de pârâții Comuna Focuri, Primarul Comunei Focuri și

intervenientele G.M., S.M. împotriva Deciziei civile nr. 149 din 16 octombrie

2009 a Curții de Apel Iași, secția civilă și pentru cauze cu minori și de

familie.

Obligă pe recurenți

la plata sumei de 2500 lei cheltuieli de judecată față de intimatul-reclamant

G.T.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 septembrie 2010.

Procesat

de GGC - NN