ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4734/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele : Prin Sentința nr. 284 din 18 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Iași, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul G.T. în contradictoriu cu pârâtul Primarul Comunei Focuri și s-a dispus anularea Dispoziției nr. 145 din 03 aprilie 2008 și acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent reclamantului, pentru suprafața de 2.800 mp teren, situat în Comuna Focuri, județul Iași și pentru imobilele construite, respectiv "clădire moară" și "clădire presă ulei". A fost respinsă cererea de restituire în natură a imobilelor menționate anterior. A fost respinsă cererea privind acordarea de măsuri reparatorii pentru utilajul "presă de ulei". A fost admisă excepția lipsei calității procesuale a comunei Focuri și, în consecință, a fost respinsă cererea formulată de reclamant în contradictoriu cu această pârâtă.

Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut următoarele: Prin Dispoziția nr. 145 din 03 aprilie 2008 a Primarului comunei Focuri s-au respins cererile formulate de reclamant motivat de faptul că acesta nu a făcut dovada proprietății, a amplasamentului și a preluării abuzive a bunurilor.

Tribunalul a constatat că dispoziția contestată se impune a fi anulată întrucât prin înscrisurile depuse reclamantul și-a legitimat calitatea de persoană îndreptățită la restituire în baza Legii nr. 10/2001, iar în ceea ce privește dreptul de proprietate al autorilor reclamantului, instanța a reținut că aceștia figurau în Tabelul nominal de chiaburi de pe raza comunei Focuri cu suprafața de 5,5 ha pământ, iar "până la naționalizare au fost proprietari de moară și presă de ulei". Instanța a mai constatat că prin procesele-verbale nr. 1 și nr. 2 din 27 iunie 1948, în baza Legii nr. 119/1948 privind naționalizarea întreprinderilor industriale, din proprietatea autorului reclamantului au fost preluate prin naționalizare, moara de cereale, presa de ulei, cu toate anexele, utilajele, clădirile și terenul aferent în suprafață de 2800 mp, teren identificat prin raportul de expertiză ing.

N.C. Din cuprinsul raportului de expertiză, tribunalul a reținut că imobilele construite, utilajele și echipamentele morii nu mai există, iar terenul este ocupat în prezent de construcții, astfel încât nu este posibilă restituirea în natură a imobilelor, ci doar acordarea de despăgubiri în temeiul art. 6 alin. (2) și art. 11 din Legea nr. 10/2001. Pentru a dispune în acest sens, tribunalul a reținut și prevederile art. 6.2 din H.G. nr. 250/2007 care prevăd că beneficiul Legii nr. 10/2001 privește bunurile, utilajele, instalațiile preluate odată cu imobilul doar în ipoteza în care acestea existau în fizic la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001. În ceea ce privește cererea formulată de reclamant în contradictoriu cu comuna Focuri, aceasta a fost respinsă pentru lipsa calității procesuale pasive, având în vedere faptul că emitentul dispoziției contestate este Primarul comunei Focuri și nu unitatea administrativ-teritorială.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Comuna Focuri și Primarul comunei Focuri. În faza de judecată a apelului s-a formulat și cerere de intervenție în interesul reclamantului de către G.M. și S.M., prin care s-a arătat că bunurile naționalizate au aparținut în indiviziune fraților F. și A.G. și, în consecință, fiind moștenitoare ale defunctului G.F., au vocație la acordarea de despăgubiri, având un drept personal. Apelanții au formulat precizări prin care și-au exprimat poziția de a fi de acord cu cererea de intervenție în interes alăturat. Prin Decizia nr. 149 din 16 octombrie 2009, Curtea de Apel Iași a respins apelul formulat de Comuna Focuri și Primarul comunei Focuri, precum și cererea de intervenție formulată de G.M.

și S.M. În considerente s-au reținut următoarele: Instanța a considerat că apelul Comunei Focuri se impune a fi respins ca lipsit de interes din moment ce prima instanță a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu aceasta, situație în care interesul de a nu fi primită în cauza pendinte s-a realizat. În ceea ce privește apelul declarat de Primarul Comunei Focuri, s-a reținut că reclamantul are îndreptățirea legală de a pretinde bunurile preluate abuziv de la autorul său, situație de fapt probată cu actele depuse la dosar care dovedesc calitatea de moștenitor al autorilor săi, din a căror patrimoniu au fost preluate bunurile supuse restituirii.

În consecință, în mod corect instanța de fond a reținut îndreptățirea reclamantului la restituirea bunurilor aparținând autorilor săi și a dispus în consecință, în raport de faptul că imobilele clădiri au fost demolate, iar terenul este stăpânit de o altă persoană, aplicând corect dispozițiile Legii nr. 10/2001 cu privire la aplicarea măsurilor reparatorii prin echivalent. Cererea de intervenție în interes alăturat a fost respinsă cu motivarea că intervenienții invocă un drept propriu al lor, situație în care sunt aplicabile dispozițiile art. 50 alin. (2) C. proc. civ., aceștia trebuind să-și valorifice drepturile în condițiile Legii nr. 10/2001, nu prin intermediul cererii de intervenție formulată în apel.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții Comuna Focuri, Primarul comunei Focuri și intervenientele G.M. și S.M. În recursul formulat de Comuna Focuri și Primarul comunei Focuri, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., se solicită admiterea căii de atac, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe. Susțin recurenții că Primăria comunei Focuri nu a fost citată în cauză niciodată, deși în acțiunea introductivă a fost indicată ca pârâtă, iar anterior datei de 27 octombrie 2008, când reclamantul a solicitat introducerea în cauză ca pârâți și a Primarului comunei Focuri și Comunei Focuri, primarul a fost citat fără ca să se fi formulat vreo cerere în acest sens împotriva sa.

Se mai arată că raportul de expertiză conține informații și date eronate, nesusținute de nicio dovadă, stabilindu-se valoarea bunurilor revendicate fără a se fi avut în vedere dovada proprietății, amplasamentul, structura, anul construirii și alte date necesare. Recurenții mai susțin și că reclamantul nu a făcut dovada calității de moștenitor după autorul său și nici dovada proprietății bunurilor revendicate. De asemenea, nu s-a făcut dovada beneficierii de către vreunul dintre moștenitori de despăgubiri, și nici dovada amplasamentului bunurilor revendicate care de altfel nici nu se află în patrimoniul niciunei persoane fizice sau juridice pe raza comunei Focuri, județul Iași. Cu privire la cererea de intervenție formulată în cauză, recurenții-pârâți susțin că aceasta respectă întocmai dispozițiile legale și că în mod nejustificat a fost respinsă.

Prin recursul declarat de intervenientele G.M. și S.M., se susține că în mod greșit instanța de apel a respins cererea de intervenție, făcând o greșită aplicare a Legii nr. 10/2001 atunci când a reținut că reclamantul are un drept exclusiv asupra bunurilor supuse retrocedării. Intimatul-reclamant G.T. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursurilor ca nefondate. Analizând recursurile prin prisma criticilor formulate, se constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente: Cu privire la recursul declarat de Comuna Focuri, se constată că acesta este nefondat întrucât, așa cum corect a reținut instanța de fond, nu are calitate procesuală pasivă, motiv pentru care a și fost respinsă cererea formulată de reclamant în contradictoriu cu această pârâtă, iar instanța de apel a respins ca lipsit de interes apelul declarat de aceasta.

De altfel, prin încheierea de ședință din 3 decembrie 2008, Tribunalul Iași a dispus rectificarea citativului, în sensul că va figura în calitate de pârât doar Primarul comunei Focuri, așa cum a precizat reclamantul la termenul din 11 iunie 2008, reținând că din eroare a fost conceptată Comuna Focuri în citativ în calitate de pârâtă. În ce privește citarea Primarului comunei Focuri, instanța a avut în vedere faptul că acesta este emitentul dispoziției atacate. De altfel, raporturile de reprezentare deduse atât din Legea nr. 10/2001 cât și din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală sunt clare în sensul că primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție.

Neîntemeiate sunt și criticile care privesc fondul cauzei, în sensul că reclamantul a făcut dovada calității de moștenitor al autorilor săi G.A. și G.P., din al căror patrimoniu au fost preluate bunurile supuse restituirii, cu actele de stare civilă și certificatele de calitate de moștenitor, precum și al dreptului de proprietate al acestora, cu înscrisurile depuse la dosar. Astfel, din certificatul eliberat de Direcția Generală a Arhivelor Statului rezultă că autorul reclamantului figura în tabelul nominal de chiaburi pe raza Comunei Focuri cu 5,5 ha teren primit și cu o moară și presă de ulei, iar din procesele-verbale nr. 1 și 2 din anul 1998 rezultă preluarea prin naționalizare, în baza Legii nr. 119/1948, a următoarelor bunuri: moară de cereale, presă de ulei cu toate anexele, utilajele, clădirile și terenul în suprafață de 2.800 mp.

Prin urmare, instanța de fond a pronunțat o soluție temeinică și legală, confirmată în apel, constatând că reclamantul are calitatea de persoană îndreptățită să beneficieze de măsurile reparatorii prevăzute de dispozițiile Legii nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată. În ce privește critica formulată de intervenientele G.M. și S.M., prin care acestea susțin că în mod greșit instanța de apel a respins cererea de intervenție, sunt, de asemenea, neîntemeiate. Față de conținutul cererii de intervenție, prin care G.M. și S.M. au invocat un drept ce le aparține, în mod corect instanța de apel a calificat-o ca intervenție în interes propriu (art. 49 alin. (2) C. proc. civ.). Potrivit art. 50 alin. (2) C. proc.

civ., cererea de intervenție în interes propriu se poate face numai în fața primei instanțe și înainte de închiderea dezbaterilor. Cum în speță cererea de intervenție a fost făcută în apel, corect Curtea de Apel Iași a respins-o prin decizia recurată. Având în vedere considerentele expuse și dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții Comuna Focuri, Primarul Comunei Focuri și intervenientele G.M., S.M. În raport de dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., recurenții vor fi obligați la plata sumei de 2500 lei cheltuieli de judecată față de intimatul-reclamant G.T.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții Comuna Focuri, Primarul Comunei Focuri și intervenientele G.M., S.M. împotriva Deciziei civile nr. 149 din 16 octombrie 2009 a Curții de Apel Iași, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă pe recurenți la plata sumei de 2500 lei cheltuieli de judecată față de intimatul-reclamant G.T. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 septembrie 2010. Procesat de GGC - NN