ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3138/2010
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3138/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de
față;
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 12 din 19 martie
2010 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și
de familie, pronunțată în Dosarul nr. 1153/323/2009 a fost respinsă, ca
nefondată, plângerea formulată de petentul Ministerul Finanțelor Publice,
reprezentat de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a
Finanțelor Publice Mureș împotriva rezoluției procurorului din 31 iulie 2009
emisă în Dosarul nr. 136/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu
Mureș, rezoluție conformată prin Rezoluția cu nr. 307/II/2/28 august 2009 a
procurorului ierarhic superior, rezoluții ce au fost menținute.
A fost obligat
petentul, prin reprezentantul său teritorial Direcția Generală a Finanțelor
Publice Mureș, să plătească statului cu titlu de cheltuieli judiciare suma de
200 RON.
Pentru a pronunța
această sentință, prima instanță a reținut că prin Sentința penală nr. 121 de
la 4 noiembrie 2009 a Judecătoriei Târnăveni s-a dispus declinarea competenței
acestei instanțe, în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș, în contradictoriu cu
intimatul P.l.V.D., cauza fiind astfel înregistrată pe rolul acestei instanțe
la data de 10 decembrie 2009.
S-a reținut că prin
plângerea inițial formulată, petenta Direcția Generală a Finanțelor Publice
Mureș, în temeiul art. 278
1
C. proc. pen. a solicitat infirmarea
rezoluției procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu
Mureș din 28 august 2009 emisă în Dosarul nr. 136/P/2009 al Parchetului de pe
lângă Curtea de Apel Târgu Mureș, învederând că, în mod greșit s-a dispus
neînceperea urmăririi penale împotriva numitului P.l.V.D., pentru fapta
reclamată, conform disp. art. 10 lit. d) C. proc. pen.
S-a arătat că, prin
rezoluția emisă, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel
Târgu Mureș a apreciat ca neîntemeiată plângerea acestei instituții, temeiul
neînceperii urmăririi penale constituindu-l art. 10 lit. d) C. proc. pen.,
respectiv lipsa unui element constitutiv al infracțiunii.
În adoptarea soluției
date s-a avut în vedere că sumele calculate au fost reținute în dosar scriptic,
neexistând în numerar, întrucât societatea a înregistrat pierderi, precum și
solicitarea de amânare a plății sumelor datorate, conform Ordonanței nr.
92/2009 pentru amânarea la plată a obligațiilor fiscale neachitate la termen ca
urmare a efectelor crizei economico-financiare. Prin urmare, s-a reținut, în
mod greșit, că lipsește intenția administratorului în săvârșirea infracțiunii
reclamate.
A fost criticată și
această soluție, învederându-se instanței învestite că, așa cum s-a arătat și
în plângerea administrativă, în fapt, în urma sesizării penale din 30 aprilie
2009, formulată de Administrația Finanțelor Publice Târnăveni din cadrul
Direcției Generale a Finanțelor Publice Mureș, prin care s-a semnalat faptul că
SC I.T. SRL din Târnăveni a reținut și nu a virat pe destinațiile legale, în
cel mult 30 de zile de la scadență, obligații fiscale în sumă de 11.918 RON,
reprezentând impozite și contribuții speciale datorate bugetului general
consolidat al statului, organul judiciar a dispus neînceperea urmăririi penale
față de numitul P.I.V.D., având calitate de administrator și unic societar al
societății.
Pornind de la latura
obiectivă a infracțiunii, elementul material s-ar prezenta sub forma unei
inacțiuni (nedepunerea sumelor), precedată însă de o acțiune (reținerea
sumelor) așadar, elementul material presupune cumulativ o acțiune cu o
inacțiune.
Analiza laturii
subiective a cauzei a relevat împrejurarea că forma de vinovăție în cazul
infracțiunii de stopaj la sursă este intenția, directă sau indirectă, după cum
făptuitorul a urmărit neplata sumelor respective la bugetul statului sau doar a
acceptat acest rezultat.
S-a susținut că nu se
poate vorbi de lipsa vinovăției în condițiile în care făptuitorul cel puțin a
acceptat producerea acestui rezultat, atâta timp cât, în cursul anilor, a
stăruit la comiterea faptei în discuție, conduita sa omisivă rezultând, fie
prin ignorarea faptei în discuție, conduita sa omisivă rezultând, fie prin
ignorarea obligației legale, nefăcând tot ce trebuie pentru cunoașterea
caracterului ilicit al actului comis care să ducă la respectarea legii, fie
prin neglijență, în condițiile în care avea datoria de a proceda cu toată
atenția și diligență pentru a prevedea rezultatul socialmente periculos al
faptelor sale în calitatea pe care o avea în societate și, totodată, avea
posibilitatea să-l prevadă.
În calitatea pe care
o avea la societate, avea obligația generală de a cunoaște și respecta
îndatoririle ce derivă din normele juridice speciale în materie, în speță Legea
nr. 571/2003 privind C. fisc., O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., precum
și celelalte acte normative speciale sancționatorii în materie, pentru că, în
conformitate cu prevederile Legii nr. 82/1991, a contabilității, această obligație
intra direct în sfera atribuțiilor sale.
Mai mult, conform
adresei Administrației Finanțelor Publice Târnăveni din 10 septembrie 2009
anexată prezentei, SC I.T. SRL a depus cerere pentru amânarea la plată a
obligațiilor fiscale neachitate la termen ca urmare a efectelor crizei
economico-financiare, în acest sens emițându-se Decizia de acordare nr. 10617
din 21 august 2009, însă în data de 25 august 2009 s-a constatat nerespectarea
dispozițiilor pct. 4 alin. (1) din ordonanță potrivit cărora, „Pe perioada
amânării la plată contribuabilii sunt obligați să își achite, conform legii,
obligațiile fiscale cu termen de plată, începând cu data emiterii deciziei de
amânare la plată."
Prin urmare, față de
acela arătate s-a apreciat că intimatul este în deplină cunoștință de cauză și,
persistând în încălcarea legii, nu se poate susține o eventuală lipsă de
intenție, în exercitarea acțiunilor/inacțiunilor sale.
Având în vedere că
prejudiciul cauzat bugetului de stat nu a fost acoperit s-a susținut că se
impune acordarea de despăgubiri, constând în apropierea integrală a
prejudiciului cauzat, prin aplicarea principiului reparării integrale a pagubei
pricinuite, respectiv a dispunerii spre executare a obligației datorate pentru
o bază de impunere de 11.918 RON, la care să se adauge și accesoriile până la
achitarea efectivă a debitelor, conform art. 119 și 120 din O.G. nr. 92/2003.
Avându-se în vedere
prevederile alineatului al VII-lea din art. 278
1
C. proc. pen. și
pășindu-se la analizarea aspectelor reținute, atât în rezoluțiile criticate,
cât și în plângerea formulată s-a constatat că plângerea promovată are caracter
nefondat, deoarece:
Prin Rezoluția procurorului din 31 iulie 2009 emisă
în Dosarul nr. 136/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș
s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitul P.l.V.D. relativ la
fapta prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005.
Procurorul ce a emis
această rezoluție a reținut următoarele motive:
La data de 21 mai
2009 Administrația Finanțelor Publice Târnăveni a sesizat Parchetul local
referitor la activitatea SC I.T. SRL Târnăveni ce a reținut, însă nu a virat pe
destinațiile legale, în termenul de 30 de zile de la scadență, obligațiile
fiscale în sumă de 11.918 RON, reprezentând impozite pe salarii și contribuții
de asigurări sociale, sănătate și șomaj aferente perioadei 25 octombrie 2008 -
25 martie 2009.
Din procesul-verbal
de constatare încheiat de executorul fiscal, cât și din actul de sesizare și
din documentele fiscale (bilanțuri și balanțe analitice) a reieșit că
administrator și asociat unic al societății în cauză este avocatul P.I.V.D.
În funcție de
calitatea persoanei cercetate, dosarul cauzei a fost declinat Parchetului de pe
lângă Curtea de Apel Târgu Mureș.
Administratorul
societății a motivat aspectul cercetat prin aceea că societatea a înregistrat
la sfârșitul exercițiului anului financiar 2008 pierderi mai mari decât
obligațiile fiscale neonorate, iar sumele reținute scriptic pe statele de plată
ale angajaților nu au existat în numerar, nefiind lichide, ci doar scriptice.
Legea contabilității impune modul de întocmire a întregii documentații
contabile în cadrul căruia trebuie evidențiate reținerile salariale, chiar dacă
în mod efectiv nu există sumele ce se vehiculează pe statul de plată. Astfel,
sumele cu titlu de rețineri salariale, nu au putut fi virate efective la
bugetul de stat.
Balanțele analitice
în lunile ianuarie - aprilie 2009 au atestat de asemenea că nu existau solduri
la finele acestor luni.
Întrucât s-au
semnalat, în mod regulat, deficite financiare ale societăților comerciale, ce
nu își puteau onora obligațiile fiscale datorate, statul a luat o măsură de
protecție și, totodată, de ajutor a acestor societăți, fiind promulgată O.U.G.
nr. 92/2009 pentru amânarea la plată a obligațiilor fiscale neachitate la
termen ca efect al crizei economico-financiare.
Societatea reclamată
în cauză, întrunind condițiile - criteriile prevăzute în această ordonanță a
solicitat să intre sub protecția acestor dispoziții.
S-a constatat,
așadar, că la nivel național s-au resimțit efectele crizei
economico-financiare, fapt ce a determinat luarea unor măsuri în sensul,
amânării plăților obligațiilor fiscale neachitate la termen.
Apreciindu-se că
lipsește latura subiectivă și, totodată că statul chiar a prorogat termenul de
plată, extinzând termenul de la 30 de zile la 3 luni, astfel fiind afectat
însuși obiectul juridic al infracțiunii, respectiv al valorilor ocrotite prin
textul incriminator.
Reținându-se aceste
aspecte, procurorul a emis rezoluția anterior amintită, ce a fost supusă
controlului procurorului ierarhic superior, dată fiind plângerea formulată de
petentă. Prin Rezoluția procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea
de Apel Târgu Mureș cu nr. 307/11/2 din 28 august 2009 a fost menținută soluția
procurorului inițial contestată prin plângerea formulată de petentă. În această
rezoluție din august 2009 au fost expuse următoarele considerente:
S-a reținut că la
data de 21 mai 2009 Administrația Finanțelor Publice Târnăveni a depus o
sesizare din care a rezultat că SC I.T. SRL Târnăveni nu a virat pe
destinațiile legale în termenul de 30 de zile de la scadență, obligații fiscale
în sumă de 11.918 RON, reprezentând impozite pe salarii și contribuții de
asigurări sociale, sănătate și șomaj, aferente perioadei 25 octombrie 2008 - 25
martie 2009.
Administratorul
societății, P.I.V.D. a motivat nevirarea sumei de mai sus prin aceea că
societatea a înregistrat la sfârșitul exercițiului anului financiar 2008
pierderi mai mari decât obligațiile fiscale neonorate, iar sumele reținute
scriptic pe statele de plată ale angajaților nu au existat în numerar, nefiind
lichide și doar scriptice.
Evidențierea
reținerilor salariale s-a făcut conform Legii contabilității, chiar dacă sumele
vehiculate pe statele de plată nu au existat, astfel neexistând aceste sume
efectiv, nu au putut fi virate la bugetul de stat.
Balanțele analitice
din lunile ianuarie - aprilie 2009 au atestat de asemenea că nu existau solduri
la finele acestor luni.
Întrucât s-au
semnalat deficiențele de ordin financiar ale societăților comerciale ce nu-și
puteau onora obligațiile fiscale datorate statului ca o măsură de ajutor a fost
elaborată cu titlu vremelnic O.U.G. nr. 92/2009, pentru amânarea la plată a
obligațiilor fiscale neachitate la termen.
Societatea reclamată
întrunind condițiile și criteriile prevăzute în această ordonanță a solicitat
în scris să intre sub protecția acestor dispoziții.
S-a apreciat că în
aceste condiții lipsește latura subiectivă a infracțiunii și prin prorogarea
termenului de plată de la 30 de zile la 3 luni a fost afectat însăși obiectul
juridic al infracțiunii.
Drept urmare s-a
dispus neînceperea urmăririi penale în cauză.
Împotriva soluției,
Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția
Generală a Finanțelor Publice Mureș, a formulat plângere.
În motivarea
plângerii s-a arătat că, fapta reclamată intră în categoria infracțiunilor
economice care sunt infracțiuni de pericol, legea sancționând doar punerea în
pericol a valorilor sociale protejate, nefiind necesară producerea unui
rezultat, care astfel s-a și materializat.
Sub alt aspect s-a
arătat în plângere că, în cauză, nu sunt incidente dispozițiile O.U.G. nr.
92/2009, deoarece societatea în cauză nu a solicitat să intre sub protecția
acestor dispoziții, legea neoperând din oficiu, în această ordine de idei s-a
mai arătat în plângere că organul fiscal trebuia să soluționeze cererea
printr-o decizie, fapt ce nu s-a materializat în cauză, după care
contribuabilul trebuia să solicite eliberarea certificatului de atestare
fiscală. În continuare contribuabilul trebuia să constituie garanții.
În final s-a mai
menționat că, prejudiciul cauzat bugetului de stat, nu a fost în întregime
recuperat și că organul de urmărire penală trebuia să aibă în vedere acest fapt
și trebuia să acorde despăgubiri.
Plângerea formulată
în cauză s-a apreciat a fi neîntemeiată.
După cum s-a arătat
temeiul neînceperii urmăririi penale l-a constituit art. 10 lit. d) C. proc.
pen., lipsa unui element constitutiv al infracțiunii. În cauză nu s-a pus în
discuție gradul de pericol social pe care-l prezintă fapta comisă, împrejurarea
că societatea în cauză nu a solicitat să intre sub protecția dispozițiilor
O.U.G. nr. 92/2009 s-a reținut a fi nereală, deoarece prin adresa din 28 iulie
2009, SC I.T. SRL Târnăveni a solicitat Administrației Finanțelor Publice
Târnăveni, amânarea la plată a obligațiilor fiscale neachitate la termen
conform O.U.G. nr. 92/2009, solicitare care a și fost înregistrată sub nr. 9250
din 28 iulie 2009.
Celelalte măsuri
invocate în plângere s-au constatat a fi subsecvente acestei solicitări.
Având în vedere că
sumele calculate au fost reținute doar scriptic, neexistând în numerar,
întrucât societatea a înregistrat pierderi, precum și solicitarea de amânare a
plății sumelor datorate conform ordonanței amintită anterior, așa cum s-a
reținut în rezoluție lipsește intenția administratorului în săvârșirea
infracțiunii reclamate.
Pe baza acestei
motivări s-a confirmat rezoluția inițial emisă în cauză și cum petenta a
apreciat ca nelegală această soluție, a promovat plângere la instanța
competentă materiale și teritorial, să soluționeze astfel de cauze.
Verificând
legalitatea și temeinicia soluției adoptate în cauză s-a constatat că aceasta
este la adăpost de orice critică, în contextul în care, respectând disciplina
contabilă, intimatul, ca reprezentant legal a unui agent economic, a întocmit
toată documentația necesară perioadei vizate. Virarea către bugetul statului a
sumelor de bani precizate, în plângerile formulate de petentă, nu s-a datorat
relei-voințe a intimatului, ci unor factori obiectiv - criza
economico-financiară -, incidența, impactul acesteia în plan economic,
urmărindu-se a fi redusă, în societatea românească, de actele normative
adoptate în această direcție de Guvernul României (se are aici în vedere O.U.G.
nr. 92/2009). Faptic, societatea comercială, administrată de intimat, nu a
rulat sumele de bani pentru care trebuiau vărsate la bugetul statului cu titlu
de contribuții, sumele de bani pretinse de petentă, dar cum, de altfel, corect
s-a și reținut în rezoluțiile criticate, scriptic intimatul era obligat să
întocmească evidențele contabile imperativ prevăzute de lege. Dificultatea
economico-financiară în care se afla societatea comercială administrată de
intimat, l-a determinat pe intimat să inițieze toate demersurile necesare, la
organele fiscale, pentru a beneficia de facilitățile acordate, de către
legiuitorul român, în domeniul vărsămintelor către bugetul de stat.
Pe cale de
consecință, în conformitate cu prevederile art. 278
1
alin. (8) lit.
a) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul
Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat prin Agenția Națională de
Administrare Fiscală, Direcția Generală a Finanțelor Publice Mureș împotriva
Rezoluției procurorului din 31 iulie 2009 emisă în Dosarul nr. 136/P/2009 al
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș, rezoluție confirmată prin
Rezoluția cu nr. 307/II/2 din 28 august 2009 a procurorului ierarhic superior,
rezoluții ce au fost menținute.
Potrivit
dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. intimata a fost obligată să
plătească statului cu titlu de cheltuieli judiciare suma de 200 RON.
Împotriva acestei
sentințe a declarat, în termenul legal, recurs petiționara Direcția Generală a
Finanțelor Publice Mureș și Statul Român prin Agenția Națională de Administrare
Fiscală București criticând-o, solicitând admiterea recursului, casarea în
parte a hotărârii atacate, rejudecarea cauzei, în condițiile art. 385
15
pct. 2 lit. d) raportat la art. 385
6
alin. (3) C. proc. pen. în
sensul reparării integrale a pagubei materiale cauzată bugetului general
consolidat al statului, prin admiterea acțiunii civile a Statului Român, prin
Agenția Națională de Administrare Fiscală și prin Direcția Generală a
Finanțelor Publice Mureș și în consecință, obligarea intimatului P.l.D.V., în
calitate de administrator al SC I.T. SRL, la plata sumei de 11.918 RON,
reprezentând impozite și contribuții speciale reținute prin stopaj la sursă și
datorate bugetului general consolidat al statului, la care să se adauge și
accesoriile până la achitare efectivă a debitelor, conform art. 119 și 120 din
O.G. nr. 92/2003, privind C. proc. fisc., astfel cum a precizat și în
plângerile promovate, atât pe cale administrativă la Parchetul de pe lângă
Curtea de Apel Târgu Mureș, cât și la prima instanță de judecată.
La termenul de
judecată de la 31 mai 2010, în recurs, magistratul asistent a învederat Înaltei
Curți că recurenta petiționară a depus la dosarul cauzei un memoriu, că
intimatul P.l.D.V. a depus la dosarul cauzei o cerere prin care a învederat
imposibilitatea de prezentare și a solicitat acordarea unui nou termen, în
vederea angajării unui apărător, că intimatul, în cererea sa a precizat
actualul domiciliu, fiind consemnate și concluziile reprezentantului
parchetului.
Înalta Curte, după
deliberare, conform art. 302 alin. (2) raportat la art. 6 alin. (1), (3) și (4)
C. proc. pen., constatând întemeiată cererea formulată de intimatul P.l.D.V.,
pentru a-i da posibilitatea să-și angajeze apărător, cauza fiind la primul
termen, precum și că în prezenta cauză, calitatea de recurent petent are
Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor
Publice Mureș și nu cele două instituții publice separat, astfel cum, din
eroare au fost citate pentru acest termen de judecată și a amânat cauza la 13
septembrie 2010 pentru când se va repeta procedura de citare cu recurenta
petentă Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a
Finanțelor Publice Mureș, Târgu Mureș la adresa indicată și se va cita
intimatul P.l.D.V. ca în precedent, precum și la adresa precizată de acesta,
așa cum rezultă din încheierea de ședință de la termenul mai sus menționat.
În memoriul depus la
dosar, aflat în dublu exemplar, recurenta petiționară a arătat în scris că în
urma sesizării penale din 30 aprilie 2009 formulată de Administrația Finanțelor
Publice Târnăveni din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice Mureș,
prin care s-a semnalat faptul că SC I.T. SRL din Târnăveni a reținut și nu a
virat pe destinațiile legale, în cel mult 30 de zile de la scadență, obligații
fiscale în sumă de 11.918 RON, reprezentând impozite și contribuții speciale
datorate bugetului general consolidat al statului, prin rezoluția Parchetului
de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș din 31 iulie 2009, din Dosar nr.
136/P/2009 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitul P.l.D.V.
(avocat în Baroul Mureș), sub aspectul faptei prevăzută de art. 6 din Legea nr.
241/2005, apreciindu-se că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 10 lit.
d) C. proc. pen.
Relativ la această
soluție a promovat plângere la procurorul ierarhic superior, care prin
Rezoluția din 28 august 2009, din Dosarul nr. 307/II/2/2009 a respins plângerea
petiționarei, motivată de aceeași lipsă a unui element constitutiv al
infracțiunii (latura subiectivă).
Față de această
soluție a promovat plângere la prima instanță, arătând faptul că, pornind de la
latura obiectivă a infracțiunii, elementul material s-ar prezenta sub forma
unei inacțiuni (nedepunerea sumelor), precedată însă de o acțiune cu o
inacțiune. În analiza laturii subiective a relevat împrejurarea că forma de
vinovăție în cazul infracțiunii de stopaj la sursă este intenția, directă sau indirectă,
după cum făptuitorul a urmărit neplata sumelor respective la bugetul statului
sau doar a acceptat acest rezultat. A susținut că nu se poate vorbi de lipsa
vinovăției în condițiile în care făptuitorul, cel puțin a acceptat, producerea
acestui rezultat, atâta timp cât, în cursul anilor, a stăruit în comiterea
faptei în discuție, conduita sa omisivă rezultând, fie prin ignorarea
obligației legale, nefăcând tot ce trebuie pentru cunoașterea caracterului
ilicit al actului comis care să ducă la respectarea legii, fie prin neglijență,
în condițiile în care avea datoria de a proceda cu toată atenția și diligența
pentru a prevedea rezultatul socialmente periculos al faptelor sale în
calitatea pe care o avea în societate și, totodată, avea posibilitatea să-l prevadă.
În calitatea pe care
o avea la societate, avea obligația generală de a cunoaște și respecta
îndatoririle ce derivă din normele juridice speciale în materie, în speță Legea
nr. 571/2003, privind C. fisc., O.G. nr. 92/2003, privind C. proc. fisc., precum
și celelalte acte normative speciale sancționatorii în materie, deoarece, în
conformitate cu prevederile Legii nr. 82/1991 a contabilității, această
obligație intra direct în sfera atribuțiilor sale.
Mai mult, conform
adresei Administrației Finanțelor Publice Târnăveni din 10 septembrie 2009, SC
I.T. SRL a depus cerere pentru amânarea la plată a obligațiilor fiscale
neachitate la termen ca urmare a efectelor crizei economice-financiare, în
acest sens s-a emis o Decizie de acordare a facilităților prevăzute de O.U.G.
nr. 92/2009 nr. 10617 din 21 august 2009, în data de 25 august 2009 s-a
constatat însă, nerespectarea dispozițiilor pct. 4 alin. (1) din ordonanță,
potrivit cărora, „Pe perioada amânării la plată, contribuabilii sunt obligați
să își achite, conform legii, obligațiile fiscale cu termene de plată, începând
cu data emiterii deciziei de amânare la plată" și ca urmare, în data de 03
septembrie 2009, s-a emis Decizia de comunicare a pierderii valabilității
amânării la plată nr. 11255.
În consecință a
apreciat că intimatul este în deplină cunoștință de cauză și, persistând în
încălcarea legii, nu se poate susține o eventuală lipsă de intenție, în
exercitare acțiunilor/inacțiunilor sale.
Având în vedere că
prejudiciul cauzat bugetului de stat nu a fost acoperit a susținut că se impune
acordarea de despăgubiri, constând în acoperirea integrală a prejudiciului
cauzat, prin aplicarea principiului reparării integrale a pagubei pricinuite,
respectiv prin dispunerea spre executare a achitării obligației datorate pentru
o bază de impunere de 11.918 RON, la care să se adauge și accesoriile, până la
achitarea efectivă a debitelor, conform art. 119 și 120 din O.G. nr. 92/2003.
Prin Sentința penală
nr. 12 din 19 martie 2010, prima instanță a respins plângerea formulată,
motivându-se că aceasta este la adăpost de orice critică, în contextul în care,
respectând disciplina contabilă, intimatul, ca reprezentant legal a unui agent
economic, a întocmit toată documentația necesară perioadei vizate. Nevirarea
sumelor datorate către bugetul de stat nu s-ar fi datorat relei-voințe a
intimatului, ci unor factori obiectivi, criza economico-financiară, incidența,
impactul acesteia în plan economic, urmărindu-se a fi redusă, în societatea
românească, de actele normative adoptate în această direcție de Guvernul
Românei (și aici s-a avut în vedere O.U.G. nr. 92/2009). S-a argumentat că,
faptic, societatea comercială administrată de intimat, nu a rulat sumele de
bani ce trebuiau vărsate la bugetul statului cu titlu de contribuții, acestea
figurând doar scriptic, întrucât intimatul era obligat să întocmească
evidențele contabile imperativ prevăzute de lege. Dificultatea
economico-financiară în care se afla societatea comercială administrată de
intimat l-a determinat pe acesta să inițieze toate demersurile necesare, la
organele fiscale, pentru a beneficia de facilitățile acordate de legiuitor, în
domeniul vărsămintelor către bugetul de stat.
Recurenta petiționară
a criticat sentința atacată, arătând, în primul rând că hotărârea nu cuprinde
motivele pe care se întemeiază soluția, privind latura civilă a cauzei.
De asemenea a
reiterat că, sub aspectul elementului material al laturii obiective nu există
nelămuriri în speță, având în vedere că organele fiscale au stabilit că
administratorul SC I.T. SRL a reținut și nu a virat pe destinațiile legale, în
cel mult 30 de zile de la scadență, obligațiile fiscale cu stopaj la sursă, în
sumă de 11.918 RON (la care se adaugă accesorii până la achitarea efectivă).
Chestiunea ce trebuie analizată este aceea, dacă fapta a fost săvârșită în
câmpul de aplicare al intenției directe, ca formă de vinovăție și totodată,
element esențial al laturii subiective. În situația dată, nu s-a stabilit dacă
într-adevăr intimatul, nu a avut posibilitatea achitării contribuțiilor la
bugetul de stat, datorită intervenirii unor cauze care să înlăture caracterul
penal al faptei, cum ar fi de ex. ivirea unui caz fortuit, ținând cont că toți
contribuabilii au fost atinși de criza financiară. Dincolo de aceste aspecte,
relevantă este și analiza elementelor ce țin de latura subiectivă a
infracțiunii, respectiv de modalitatea în care partea a înțeles să îi
gestioneze afacerile și disponibilitățile financiare. Prin această soluție,
practic subscrisa este lipsită de posibilitatea de recuperare a prejudiciului
creat prin fapta intimatului, iar pe de altă parte, soluția este de natură a
încuraja activitatea infracțională.
Recurenta petiționară
a învederat că problema nevirării sau nevirării la termen, la bugetul de stat a
impozitelor și contribuțiilor reținute prin stopaj la sursă reprezintă o
abatere tipică perioadei din 1990 încoace. Ea constituie sursa unui grav impact
asupra echilibrului balanței venituri/cheltuieli a bugetului de stat, cu
importante repercusiuni asupra posibilității statului de acoperire a
necesității de investiții și a programelor sociale și, ca atare, potrivit
aprecierii sale, astfel de probleme trebuie analizate cu toată atenția și
seriozitatea pe care le impun asemenea situații.
Din considerentele
mai sus expuse, recurenta a apreciat că prima instanță nu s-a aplecat îndeajuns
la problema supusă judecății, procedând în mod greșit, atunci când a respins
plângerea, sens în care în baza art. 385
6
alin. (2) coroborat cu
art. 385
9
alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. (conform Deciziei Curții
Constituționale nr. 783 din 12 mai 2009) a solicitat instanței de control
admiterea recursului declarat în data de 26 martie 2010, a se dispune casarea
hotărârii atacate în ceea ce privește latura civilă a cauzei, iar prin
rejudecare a se dispune admitere acțiunii civile și acordarea despăgubirilor
civile Statului Român, corespunzător prejudiciului cauzat bugetului general
consolidat al statului, aflat în administrarea Direcției Generale a Finanțelor
Publice Mureș, în cuantum total de 11.918 RON, la care să se adauge și
accesoriile aferente, calculate până la data plății efective, conform art. 119
și art. 120 din O.G. nr. 92/2003, privind C. proc. fisc.
La termenul de
astăzi, au lipsit recurenta petiționară Agenția Națională de Administrare
Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Mureș și intimatul
P.l.D.V., procedura de citare fiind legal îndeplinită.
Reprezentantul
parchetului, în concluziile orale, în dezbateri asupra recursului declarat de
recurenta petiționară a solicitat, în temeiul art. 385
15
pct. 1 lit.
b) C. proc. pen., respingerea, ca nefondat, a recursului declarat de recurenta
petiționară Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a
Finanțelor Publice Mureș, arătând că hotărârea pronunțată în cauză este legală
și temeinică, din actele dosarului nerezultând indicii de săvârșire de către
intimat a vreunei infracțiuni.
Examinând recursul
declarat de recurenta petiționară Agenția Națională de Administrare Fiscală
prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Mureș împotriva sentinței
pronunțată de prima instanță, conform art. 278
1
alin. (10) cu
referire la art. 385
1
alin. (1) lit. c) C. proc. pen., atât în
raport cu motivele de recurs formulate în scris, cât și din oficiu, potrivit
art. 385
6
alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată recursul
petiționarei ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Din analiza cauzei
rezultă că în mod judicios și motivat prima instanță, în temeiul art. 278
1
alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins, ca nefondată, plângerea formulată de
petentă.
Înalta Curte
consideră că au fost evaluate corect actele premergătoare efectuate și
menținute în cauză, ce au condus la soluția de neîncepere a urmăririi penale
față de numitul P.I.V.D. relativ la fapta prevăzută de art. 6 din Legea nr.
241/2005.
Așa cum a rezultat
din actele și lucrările dosarului, criticile formulate de petiționară au fost
examinate, în raport cu persoana și fapta pretinsă ca fiind comisă de către
aceasta, procurorul constatând că la data de 21 mai 2009 Administrația
Finanțelor Publice Târnăveni a sesizat parchetul local referitor la SC I.T. SRL
Târnăveni ce a reținut însă că nu a virat pe destinațiile legale în termenul de
30 de zile de la scadență obligații fiscale în sumă de 11.918 RON, reprezentând
impozite pe salarii și contribuții de asigurări sociale, sănătate și șomaj
aferente perioadei 25 octombrie 2008 - 25 martie 2009.
Din procesul-verbal
de constatare încheiat de executorul fiscal, cât și din actul de sesizare și
din documentele fiscale (bilanțuri și balanțe analitice) a rezultat că
administrator și asociat unic al societății în cauză este avocatul P.I.V.D.
În funcție de
calitatea persoanei cercetate, dosarul cauzei a fost declinat Parchetului de pe
lângă Curtea de Apel Târgu Mureș.
Administratorul
societății a motivat aspectul cercetat prin aceea că societatea a înregistrat
la sfârșitul exercițiului anului financiar 2008 pierderi mai mari decât
obligațiile fiscale neonorate, iar sumele reținute scriptic pe statele de plată
ale angajaților nu au existat în numerar, nefiind lichide, ci doar scriptice.
Legea contabilității a impus modul de întocmire a întregii documentații
contabile în cadrul căreia trebuie evidențiate reținerile salariale, chiar dacă
în mod efectiv nu există sumele ce se vehiculează pe statul de plată. Astfel
sumele cu titlu de rețineri salariale nu au putut fi virate efectiv la bugetul
de stat.
Balanțele analitice
în lunile ianuarie - aprilie 2009 au atestat de asemenea că nu existau solduri
la finele acestor luni.
Întrucât s-au
semnalat în mod regulat deficite financiare ale societăților comerciale ce nu
își puteau onora obligațiile fiscale datorate, statul a luat o măsură de
protecție și totodată de ajutor a acestor societăți, fiind promulgată O.U.G.
nr. 92/2009 pentru amânarea la plată a obligațiilor fiscale neachitate la
termen ca efect al crizei economico-financiare.
Societatea reclamată
în cauză, întrunind condițiile, criteriile prevăzute în această ordonanță a
solicitat să intre sub protecția acestor dispozițiile
S-a constatat, așadar
că la nivel național s-au resimțit efectele crizei economico-financiare, fapt
ce a determinat luarea unor măsuri în sensul amânării plăților obligațiilor
fiscale neachitate la termen.
Situația de fapt mai
sus menționată se susține prin actele premergătoare existente în cauză și
anume: procesul-verbal încheiat de către executorul fiscal în vederea
recuperării creanțelor către bugetul general consolidat al statului, prin
măsuri de executare silită, ale debitorului SC I.T. SRL și fișele sintetice
totale; fotocopiile actelor societății SC I.T. SRL, respectiv bilanțul
prescurtat la data de 31 decembrie 2007, raportul de gestiune.
Procurorul în
prezentul caz a apreciat că lipsește latura subiectivă și, totodată statul
chiar a prorogat termenul de plată, existând termenul de la 30 de zile, la 3
luni, astfel fiind afectat însuși obiectul juridic al infracțiunii, respectiv
valorile ocrotite prin textul incriminator.
Soluția dată de
procuror a fost menținută de procurorul general al Parchetului de pe lângă
Curtea de Apel Târgu Mureș, care prin Rezoluția din 28 august 2009 în lucrarea
cu nr. 307/II/2/2009, a respins plângerea formulată de Agenția Națională de
Administrare Fiscală, Direcția Generală a Finanțelor Publice Mureș împotriva
rezoluției de neîncepere a urmăririi dată în Dosarul nr. 136/P/2009 al
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș.
Înalta Curte
consideră că, prima instanță a făcut o corectă evaluare asupra actelor
premergătoare efectuate în cauză, analizând, criticile formulate de petiționară,
în raport cu soluția dispusă de procuror, motivând, în mod judicios că
intimatul a respectat disciplina contabilă, ca reprezentant legal a unui agent
economic, a întocmit toată documentația necesară perioadei vizate, virarea
către bugetul de stat a sumelor de bani menționate, nedatorându-se relei-voințe
a intimatului, ci a unor factori obiectiv, respectiv criza
economico-financiară, intimatul nu a rulat sumele de bani pentru care trebuiau
vărsate la bugetul statului cu titlu de contribuții, sumele de bani pretinse de
petiționară, scriptic intimatul fiind obligat să întocmească evidențele
contabile imperativ prevăzute de lege, iar dificultatea economico-financiară în
care se afla societatea comercială administrată de acesta, l-a determinat pe
acesta să inițieze toate demersurile necesare la organele fiscale pentru a
beneficia de facilitățile acordate, de către legiuitorul român, în domeniul
vărsămintelor către bugetul de stat, așa încât își însușește argumentele primei
instanțe.
Totodată, Înalta Curte,
la rândul său, în baza propriului examen, în contextul cauzei, asupra actelor
și lucrărilor existente la dosarul parchetului, precum și a memoriului depus,
aflat la dosarul instanței de recurs, așa cum s-a arătat, a constatat că în
cauză au fost efectuate, în mod complet actele premergătoare și corect
menținute, în urma cărora s-a stabilit, legal și temeinic, că aspectele
invocate de petiționara Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția
Generală a Finanțelor Publice Mureș, nu sunt fondate.
Înalta Curte
apreciază că rezoluțiile date de procurori au fost motivate în fapt și în
drept, fiind corect analizate de către prima instanță, așa încât criticile
formulate de recurentă nu sunt întemeiate.
Astfel, Înalta Curte,
constată că, pe de o parte, în mod corect și motivat, s-a dispus, de către
procuror, în temeiul art. 228 raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., iar,
pe de altă parte, în mod legal și motivat, prima instanță a respins, ca
nefondată, plângerea formulată de către petentă împotriva Rezoluției din 31
iulie 2009 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș în Dosarul
nr. 136/P/2009, rezoluție confirmată prin Rezoluția nr. 307/II/2 din 28 august
2009 a procurorului ierarhic superior, rezoluții ce au fost menținute.
În raport cu cele
menționate, Înalta Curte consideră că sentința pronunțată de prima instanță
este legală și temeinică sub toate aspectele, iar toate criticile formulate de
către recurentul petiționară, atât cu privire la rezoluțiile dispuse de
procurori, cât și la hotărârea pronunțată nu sunt fondate.
Față de aceste
considerente, Înalta Curte, în baza art. 385
15
pct. 1 lit. b) C.
proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta
petiționară Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a
Finanțelor Publice Mureș împotriva Sentinței penale nr. 12 din 19 martie 2010 a
Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de
familie.
În conformitate cu
art. 192 alin. (2) C. proc. pen. se va obliga recurenta petiționară la plata
cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de recurenta petiționară Agenția Națională de
Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Mureș
împotriva Sentinței penale nr. 12 din 19 martie 2010 a Curții de Apel Târgu
Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Obligă recurenta
petiționară la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către
stat.
Definitivă.
Pronunțată, în
ședință publică, azi 13 septembrie 2010.