ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3138/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3138/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 12 din 19 martie

2010 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și

de familie, pronunțată în Dosarul nr. 1153/323/2009 a fost respinsă, ca

nefondată, plângerea formulată de petentul Ministerul Finanțelor Publice,

reprezentat de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a

Finanțelor Publice Mureș împotriva rezoluției procurorului din 31 iulie 2009

emisă în Dosarul nr. 136/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu

Mureș, rezoluție conformată prin Rezoluția cu nr. 307/II/2/28 august 2009 a

procurorului ierarhic superior, rezoluții ce au fost menținute.

A fost obligat

petentul, prin reprezentantul său teritorial Direcția Generală a Finanțelor

Publice Mureș, să plătească statului cu titlu de cheltuieli judiciare suma de

200 RON.

Pentru a pronunța

această sentință, prima instanță a reținut că prin Sentința penală nr. 121 de

la 4 noiembrie 2009 a Judecătoriei Târnăveni s-a dispus declinarea competenței

acestei instanțe, în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș, în contradictoriu cu

intimatul P.l.V.D., cauza fiind astfel înregistrată pe rolul acestei instanțe

la data de 10 decembrie 2009.

S-a reținut că prin

plângerea inițial formulată, petenta Direcția Generală a Finanțelor Publice

Mureș, în temeiul art. 278

1

C. proc. pen. a solicitat infirmarea

rezoluției procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu

Mureș din 28 august 2009 emisă în Dosarul nr. 136/P/2009 al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Târgu Mureș, învederând că, în mod greșit s-a dispus

neînceperea urmăririi penale împotriva numitului P.l.V.D., pentru fapta

reclamată, conform disp. art. 10 lit. d) C. proc. pen.

S-a arătat că, prin

rezoluția emisă, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Târgu Mureș a apreciat ca neîntemeiată plângerea acestei instituții, temeiul

neînceperii urmăririi penale constituindu-l art. 10 lit. d) C. proc. pen.,

respectiv lipsa unui element constitutiv al infracțiunii.

În adoptarea soluției

date s-a avut în vedere că sumele calculate au fost reținute în dosar scriptic,

neexistând în numerar, întrucât societatea a înregistrat pierderi, precum și

solicitarea de amânare a plății sumelor datorate, conform Ordonanței nr.

92/2009 pentru amânarea la plată a obligațiilor fiscale neachitate la termen ca

urmare a efectelor crizei economico-financiare. Prin urmare, s-a reținut, în

mod greșit, că lipsește intenția administratorului în săvârșirea infracțiunii

reclamate.

A fost criticată și

această soluție, învederându-se instanței învestite că, așa cum s-a arătat și

în plângerea administrativă, în fapt, în urma sesizării penale din 30 aprilie

2009, formulată de Administrația Finanțelor Publice Târnăveni din cadrul

Direcției Generale a Finanțelor Publice Mureș, prin care s-a semnalat faptul că

SC I.T. SRL din Târnăveni a reținut și nu a virat pe destinațiile legale, în

cel mult 30 de zile de la scadență, obligații fiscale în sumă de 11.918 RON,

reprezentând impozite și contribuții speciale datorate bugetului general

consolidat al statului, organul judiciar a dispus neînceperea urmăririi penale

față de numitul P.I.V.D., având calitate de administrator și unic societar al

societății.

Pornind de la latura

obiectivă a infracțiunii, elementul material s-ar prezenta sub forma unei

inacțiuni (nedepunerea sumelor), precedată însă de o acțiune (reținerea

sumelor) așadar, elementul material presupune cumulativ o acțiune cu o

inacțiune.

Analiza laturii

subiective a cauzei a relevat împrejurarea că forma de vinovăție în cazul

infracțiunii de stopaj la sursă este intenția, directă sau indirectă, după cum

făptuitorul a urmărit neplata sumelor respective la bugetul statului sau doar a

acceptat acest rezultat.

S-a susținut că nu se

poate vorbi de lipsa vinovăției în condițiile în care făptuitorul cel puțin a

acceptat producerea acestui rezultat, atâta timp cât, în cursul anilor, a

stăruit la comiterea faptei în discuție, conduita sa omisivă rezultând, fie

prin ignorarea faptei în discuție, conduita sa omisivă rezultând, fie prin

ignorarea obligației legale, nefăcând tot ce trebuie pentru cunoașterea

caracterului ilicit al actului comis care să ducă la respectarea legii, fie

prin neglijență, în condițiile în care avea datoria de a proceda cu toată

atenția și diligență pentru a prevedea rezultatul socialmente periculos al

faptelor sale în calitatea pe care o avea în societate și, totodată, avea

posibilitatea să-l prevadă.

În calitatea pe care

o avea la societate, avea obligația generală de a cunoaște și respecta

îndatoririle ce derivă din normele juridice speciale în materie, în speță Legea

nr. 571/2003 privind C. fisc., O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., precum

și celelalte acte normative speciale sancționatorii în materie, pentru că, în

conformitate cu prevederile Legii nr. 82/1991, a contabilității, această obligație

intra direct în sfera atribuțiilor sale.

Mai mult, conform

adresei Administrației Finanțelor Publice Târnăveni din 10 septembrie 2009

anexată prezentei, SC I.T. SRL a depus cerere pentru amânarea la plată a

obligațiilor fiscale neachitate la termen ca urmare a efectelor crizei

economico-financiare, în acest sens emițându-se Decizia de acordare nr. 10617

din 21 august 2009, însă în data de 25 august 2009 s-a constatat nerespectarea

dispozițiilor pct. 4 alin. (1) din ordonanță potrivit cărora, „Pe perioada

amânării la plată contribuabilii sunt obligați să își achite, conform legii,

obligațiile fiscale cu termen de plată, începând cu data emiterii deciziei de

amânare la plată."

Prin urmare, față de

acela arătate s-a apreciat că intimatul este în deplină cunoștință de cauză și,

persistând în încălcarea legii, nu se poate susține o eventuală lipsă de

intenție, în exercitarea acțiunilor/inacțiunilor sale.

Având în vedere că

prejudiciul cauzat bugetului de stat nu a fost acoperit s-a susținut că se

impune acordarea de despăgubiri, constând în apropierea integrală a

prejudiciului cauzat, prin aplicarea principiului reparării integrale a pagubei

pricinuite, respectiv a dispunerii spre executare a obligației datorate pentru

o bază de impunere de 11.918 RON, la care să se adauge și accesoriile până la

achitarea efectivă a debitelor, conform art. 119 și 120 din O.G. nr. 92/2003.

Avându-se în vedere

prevederile alineatului al VII-lea din art. 278

1

C. proc. pen. și

pășindu-se la analizarea aspectelor reținute, atât în rezoluțiile criticate,

cât și în plângerea formulată s-a constatat că plângerea promovată are caracter

nefondat, deoarece:

Prin Rezoluția procurorului din 31 iulie 2009 emisă

în Dosarul nr. 136/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș

s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitul P.l.V.D. relativ la

fapta prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005.

Procurorul ce a emis

această rezoluție a reținut următoarele motive:

La data de 21 mai

2009 Administrația Finanțelor Publice Târnăveni a sesizat Parchetul local

referitor la activitatea SC I.T. SRL Târnăveni ce a reținut, însă nu a virat pe

destinațiile legale, în termenul de 30 de zile de la scadență, obligațiile

fiscale în sumă de 11.918 RON, reprezentând impozite pe salarii și contribuții

de asigurări sociale, sănătate și șomaj aferente perioadei 25 octombrie 2008 -

25 martie 2009.

Din procesul-verbal

de constatare încheiat de executorul fiscal, cât și din actul de sesizare și

din documentele fiscale (bilanțuri și balanțe analitice) a reieșit că

administrator și asociat unic al societății în cauză este avocatul P.I.V.D.

În funcție de

calitatea persoanei cercetate, dosarul cauzei a fost declinat Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Târgu Mureș.

Administratorul

societății a motivat aspectul cercetat prin aceea că societatea a înregistrat

la sfârșitul exercițiului anului financiar 2008 pierderi mai mari decât

obligațiile fiscale neonorate, iar sumele reținute scriptic pe statele de plată

ale angajaților nu au existat în numerar, nefiind lichide, ci doar scriptice.

Legea contabilității impune modul de întocmire a întregii documentații

contabile în cadrul căruia trebuie evidențiate reținerile salariale, chiar dacă

în mod efectiv nu există sumele ce se vehiculează pe statul de plată. Astfel,

sumele cu titlu de rețineri salariale, nu au putut fi virate efective la

bugetul de stat.

Balanțele analitice

în lunile ianuarie - aprilie 2009 au atestat de asemenea că nu existau solduri

la finele acestor luni.

Întrucât s-au

semnalat, în mod regulat, deficite financiare ale societăților comerciale, ce

nu își puteau onora obligațiile fiscale datorate, statul a luat o măsură de

protecție și, totodată, de ajutor a acestor societăți, fiind promulgată O.U.G.

nr. 92/2009 pentru amânarea la plată a obligațiilor fiscale neachitate la

termen ca efect al crizei economico-financiare.

Societatea reclamată

în cauză, întrunind condițiile - criteriile prevăzute în această ordonanță a

solicitat să intre sub protecția acestor dispoziții.

S-a constatat,

așadar, că la nivel național s-au resimțit efectele crizei

economico-financiare, fapt ce a determinat luarea unor măsuri în sensul,

amânării plăților obligațiilor fiscale neachitate la termen.

Apreciindu-se că

lipsește latura subiectivă și, totodată că statul chiar a prorogat termenul de

plată, extinzând termenul de la 30 de zile la 3 luni, astfel fiind afectat

însuși obiectul juridic al infracțiunii, respectiv al valorilor ocrotite prin

textul incriminator.

Reținându-se aceste

aspecte, procurorul a emis rezoluția anterior amintită, ce a fost supusă

controlului procurorului ierarhic superior, dată fiind plângerea formulată de

petentă. Prin Rezoluția procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Târgu Mureș cu nr. 307/11/2 din 28 august 2009 a fost menținută soluția

procurorului inițial contestată prin plângerea formulată de petentă. În această

rezoluție din august 2009 au fost expuse următoarele considerente:

S-a reținut că la

data de 21 mai 2009 Administrația Finanțelor Publice Târnăveni a depus o

sesizare din care a rezultat că SC I.T. SRL Târnăveni nu a virat pe

destinațiile legale în termenul de 30 de zile de la scadență, obligații fiscale

în sumă de 11.918 RON, reprezentând impozite pe salarii și contribuții de

asigurări sociale, sănătate și șomaj, aferente perioadei 25 octombrie 2008 - 25

martie 2009.

Administratorul

societății, P.I.V.D. a motivat nevirarea sumei de mai sus prin aceea că

societatea a înregistrat la sfârșitul exercițiului anului financiar 2008

pierderi mai mari decât obligațiile fiscale neonorate, iar sumele reținute

scriptic pe statele de plată ale angajaților nu au existat în numerar, nefiind

lichide și doar scriptice.

Evidențierea

reținerilor salariale s-a făcut conform Legii contabilității, chiar dacă sumele

vehiculate pe statele de plată nu au existat, astfel neexistând aceste sume

efectiv, nu au putut fi virate la bugetul de stat.

Balanțele analitice

din lunile ianuarie - aprilie 2009 au atestat de asemenea că nu existau solduri

la finele acestor luni.

Întrucât s-au

semnalat deficiențele de ordin financiar ale societăților comerciale ce nu-și

puteau onora obligațiile fiscale datorate statului ca o măsură de ajutor a fost

elaborată cu titlu vremelnic O.U.G. nr. 92/2009, pentru amânarea la plată a

obligațiilor fiscale neachitate la termen.

Societatea reclamată

întrunind condițiile și criteriile prevăzute în această ordonanță a solicitat

în scris să intre sub protecția acestor dispoziții.

S-a apreciat că în

aceste condiții lipsește latura subiectivă a infracțiunii și prin prorogarea

termenului de plată de la 30 de zile la 3 luni a fost afectat însăși obiectul

juridic al infracțiunii.

Drept urmare s-a

dispus neînceperea urmăririi penale în cauză.

Împotriva soluției,

Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția

Generală a Finanțelor Publice Mureș, a formulat plângere.

În motivarea

plângerii s-a arătat că, fapta reclamată intră în categoria infracțiunilor

economice care sunt infracțiuni de pericol, legea sancționând doar punerea în

pericol a valorilor sociale protejate, nefiind necesară producerea unui

rezultat, care astfel s-a și materializat.

Sub alt aspect s-a

arătat în plângere că, în cauză, nu sunt incidente dispozițiile O.U.G. nr.

92/2009, deoarece societatea în cauză nu a solicitat să intre sub protecția

acestor dispoziții, legea neoperând din oficiu, în această ordine de idei s-a

mai arătat în plângere că organul fiscal trebuia să soluționeze cererea

printr-o decizie, fapt ce nu s-a materializat în cauză, după care

contribuabilul trebuia să solicite eliberarea certificatului de atestare

fiscală. În continuare contribuabilul trebuia să constituie garanții.

În final s-a mai

menționat că, prejudiciul cauzat bugetului de stat, nu a fost în întregime

recuperat și că organul de urmărire penală trebuia să aibă în vedere acest fapt

și trebuia să acorde despăgubiri.

Plângerea formulată

în cauză s-a apreciat a fi neîntemeiată.

După cum s-a arătat

temeiul neînceperii urmăririi penale l-a constituit art. 10 lit. d) C. proc.

pen., lipsa unui element constitutiv al infracțiunii. În cauză nu s-a pus în

discuție gradul de pericol social pe care-l prezintă fapta comisă, împrejurarea

că societatea în cauză nu a solicitat să intre sub protecția dispozițiilor

O.U.G. nr. 92/2009 s-a reținut a fi nereală, deoarece prin adresa din 28 iulie

2009, SC I.T. SRL Târnăveni a solicitat Administrației Finanțelor Publice

Târnăveni, amânarea la plată a obligațiilor fiscale neachitate la termen

conform O.U.G. nr. 92/2009, solicitare care a și fost înregistrată sub nr. 9250

din 28 iulie 2009.

Celelalte măsuri

invocate în plângere s-au constatat a fi subsecvente acestei solicitări.

Având în vedere că

sumele calculate au fost reținute doar scriptic, neexistând în numerar,

întrucât societatea a înregistrat pierderi, precum și solicitarea de amânare a

plății sumelor datorate conform ordonanței amintită anterior, așa cum s-a

reținut în rezoluție lipsește intenția administratorului în săvârșirea

infracțiunii reclamate.

Pe baza acestei

motivări s-a confirmat rezoluția inițial emisă în cauză și cum petenta a

apreciat ca nelegală această soluție, a promovat plângere la instanța

competentă materiale și teritorial, să soluționeze astfel de cauze.

Verificând

legalitatea și temeinicia soluției adoptate în cauză s-a constatat că aceasta

este la adăpost de orice critică, în contextul în care, respectând disciplina

contabilă, intimatul, ca reprezentant legal a unui agent economic, a întocmit

toată documentația necesară perioadei vizate. Virarea către bugetul statului a

sumelor de bani precizate, în plângerile formulate de petentă, nu s-a datorat

relei-voințe a intimatului, ci unor factori obiectiv - criza

economico-financiară -, incidența, impactul acesteia în plan economic,

urmărindu-se a fi redusă, în societatea românească, de actele normative

adoptate în această direcție de Guvernul României (se are aici în vedere O.U.G.

nr. 92/2009). Faptic, societatea comercială, administrată de intimat, nu a

rulat sumele de bani pentru care trebuiau vărsate la bugetul statului cu titlu

de contribuții, sumele de bani pretinse de petentă, dar cum, de altfel, corect

s-a și reținut în rezoluțiile criticate, scriptic intimatul era obligat să

întocmească evidențele contabile imperativ prevăzute de lege. Dificultatea

economico-financiară în care se afla societatea comercială administrată de

intimat, l-a determinat pe intimat să inițieze toate demersurile necesare, la

organele fiscale, pentru a beneficia de facilitățile acordate, de către

legiuitorul român, în domeniul vărsămintelor către bugetul de stat.

Pe cale de

consecință, în conformitate cu prevederile art. 278

1

alin. (8) lit.

a) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul

Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat prin Agenția Națională de

Administrare Fiscală, Direcția Generală a Finanțelor Publice Mureș împotriva

Rezoluției procurorului din 31 iulie 2009 emisă în Dosarul nr. 136/P/2009 al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș, rezoluție confirmată prin

Rezoluția cu nr. 307/II/2 din 28 august 2009 a procurorului ierarhic superior,

rezoluții ce au fost menținute.

Potrivit

dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. intimata a fost obligată să

plătească statului cu titlu de cheltuieli judiciare suma de 200 RON.

Împotriva acestei

sentințe a declarat, în termenul legal, recurs petiționara Direcția Generală a

Finanțelor Publice Mureș și Statul Român prin Agenția Națională de Administrare

Fiscală București criticând-o, solicitând admiterea recursului, casarea în

parte a hotărârii atacate, rejudecarea cauzei, în condițiile art. 385

15

pct. 2 lit. d) raportat la art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen. în

sensul reparării integrale a pagubei materiale cauzată bugetului general

consolidat al statului, prin admiterea acțiunii civile a Statului Român, prin

Agenția Națională de Administrare Fiscală și prin Direcția Generală a

Finanțelor Publice Mureș și în consecință, obligarea intimatului P.l.D.V., în

calitate de administrator al SC I.T. SRL, la plata sumei de 11.918 RON,

reprezentând impozite și contribuții speciale reținute prin stopaj la sursă și

datorate bugetului general consolidat al statului, la care să se adauge și

accesoriile până la achitare efectivă a debitelor, conform art. 119 și 120 din

O.G. nr. 92/2003, privind C. proc. fisc., astfel cum a precizat și în

plângerile promovate, atât pe cale administrativă la Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Târgu Mureș, cât și la prima instanță de judecată.

La termenul de

judecată de la 31 mai 2010, în recurs, magistratul asistent a învederat Înaltei

Curți că recurenta petiționară a depus la dosarul cauzei un memoriu, că

intimatul P.l.D.V. a depus la dosarul cauzei o cerere prin care a învederat

imposibilitatea de prezentare și a solicitat acordarea unui nou termen, în

vederea angajării unui apărător, că intimatul, în cererea sa a precizat

actualul domiciliu, fiind consemnate și concluziile reprezentantului

parchetului.

Înalta Curte, după

deliberare, conform art. 302 alin. (2) raportat la art. 6 alin. (1), (3) și (4)

C. proc. pen., constatând întemeiată cererea formulată de intimatul P.l.D.V.,

pentru a-i da posibilitatea să-și angajeze apărător, cauza fiind la primul

termen, precum și că în prezenta cauză, calitatea de recurent petent are

Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor

Publice Mureș și nu cele două instituții publice separat, astfel cum, din

eroare au fost citate pentru acest termen de judecată și a amânat cauza la 13

septembrie 2010 pentru când se va repeta procedura de citare cu recurenta

petentă Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a

Finanțelor Publice Mureș, Târgu Mureș la adresa indicată și se va cita

intimatul P.l.D.V. ca în precedent, precum și la adresa precizată de acesta,

așa cum rezultă din încheierea de ședință de la termenul mai sus menționat.

În memoriul depus la

dosar, aflat în dublu exemplar, recurenta petiționară a arătat în scris că în

urma sesizării penale din 30 aprilie 2009 formulată de Administrația Finanțelor

Publice Târnăveni din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice Mureș,

prin care s-a semnalat faptul că SC I.T. SRL din Târnăveni a reținut și nu a

virat pe destinațiile legale, în cel mult 30 de zile de la scadență, obligații

fiscale în sumă de 11.918 RON, reprezentând impozite și contribuții speciale

datorate bugetului general consolidat al statului, prin rezoluția Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș din 31 iulie 2009, din Dosar nr.

136/P/2009 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitul P.l.D.V.

(avocat în Baroul Mureș), sub aspectul faptei prevăzută de art. 6 din Legea nr.

241/2005, apreciindu-se că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 10 lit.

d) C. proc. pen.

Relativ la această

soluție a promovat plângere la procurorul ierarhic superior, care prin

Rezoluția din 28 august 2009, din Dosarul nr. 307/II/2/2009 a respins plângerea

petiționarei, motivată de aceeași lipsă a unui element constitutiv al

infracțiunii (latura subiectivă).

Față de această

soluție a promovat plângere la prima instanță, arătând faptul că, pornind de la

latura obiectivă a infracțiunii, elementul material s-ar prezenta sub forma

unei inacțiuni (nedepunerea sumelor), precedată însă de o acțiune cu o

inacțiune. În analiza laturii subiective a relevat împrejurarea că forma de

vinovăție în cazul infracțiunii de stopaj la sursă este intenția, directă sau indirectă,

după cum făptuitorul a urmărit neplata sumelor respective la bugetul statului

sau doar a acceptat acest rezultat. A susținut că nu se poate vorbi de lipsa

vinovăției în condițiile în care făptuitorul, cel puțin a acceptat, producerea

acestui rezultat, atâta timp cât, în cursul anilor, a stăruit în comiterea

faptei în discuție, conduita sa omisivă rezultând, fie prin ignorarea

obligației legale, nefăcând tot ce trebuie pentru cunoașterea caracterului

ilicit al actului comis care să ducă la respectarea legii, fie prin neglijență,

în condițiile în care avea datoria de a proceda cu toată atenția și diligența

pentru a prevedea rezultatul socialmente periculos al faptelor sale în

calitatea pe care o avea în societate și, totodată, avea posibilitatea să-l prevadă.

În calitatea pe care

o avea la societate, avea obligația generală de a cunoaște și respecta

îndatoririle ce derivă din normele juridice speciale în materie, în speță Legea

nr. 571/2003, privind C. fisc., O.G. nr. 92/2003, privind C. proc. fisc., precum

și celelalte acte normative speciale sancționatorii în materie, deoarece, în

conformitate cu prevederile Legii nr. 82/1991 a contabilității, această

obligație intra direct în sfera atribuțiilor sale.

Mai mult, conform

adresei Administrației Finanțelor Publice Târnăveni din 10 septembrie 2009, SC

I.T. SRL a depus cerere pentru amânarea la plată a obligațiilor fiscale

neachitate la termen ca urmare a efectelor crizei economice-financiare, în

acest sens s-a emis o Decizie de acordare a facilităților prevăzute de O.U.G.

nr. 92/2009 nr. 10617 din 21 august 2009, în data de 25 august 2009 s-a

constatat însă, nerespectarea dispozițiilor pct. 4 alin. (1) din ordonanță,

potrivit cărora, „Pe perioada amânării la plată, contribuabilii sunt obligați

să își achite, conform legii, obligațiile fiscale cu termene de plată, începând

cu data emiterii deciziei de amânare la plată" și ca urmare, în data de 03

septembrie 2009, s-a emis Decizia de comunicare a pierderii valabilității

amânării la plată nr. 11255.

În consecință a

apreciat că intimatul este în deplină cunoștință de cauză și, persistând în

încălcarea legii, nu se poate susține o eventuală lipsă de intenție, în

exercitare acțiunilor/inacțiunilor sale.

Având în vedere că

prejudiciul cauzat bugetului de stat nu a fost acoperit a susținut că se impune

acordarea de despăgubiri, constând în acoperirea integrală a prejudiciului

cauzat, prin aplicarea principiului reparării integrale a pagubei pricinuite,

respectiv prin dispunerea spre executare a achitării obligației datorate pentru

o bază de impunere de 11.918 RON, la care să se adauge și accesoriile, până la

achitarea efectivă a debitelor, conform art. 119 și 120 din O.G. nr. 92/2003.

Prin Sentința penală

nr. 12 din 19 martie 2010, prima instanță a respins plângerea formulată,

motivându-se că aceasta este la adăpost de orice critică, în contextul în care,

respectând disciplina contabilă, intimatul, ca reprezentant legal a unui agent

economic, a întocmit toată documentația necesară perioadei vizate. Nevirarea

sumelor datorate către bugetul de stat nu s-ar fi datorat relei-voințe a

intimatului, ci unor factori obiectivi, criza economico-financiară, incidența,

impactul acesteia în plan economic, urmărindu-se a fi redusă, în societatea

românească, de actele normative adoptate în această direcție de Guvernul

Românei (și aici s-a avut în vedere O.U.G. nr. 92/2009). S-a argumentat că,

faptic, societatea comercială administrată de intimat, nu a rulat sumele de

bani ce trebuiau vărsate la bugetul statului cu titlu de contribuții, acestea

figurând doar scriptic, întrucât intimatul era obligat să întocmească

evidențele contabile imperativ prevăzute de lege. Dificultatea

economico-financiară în care se afla societatea comercială administrată de

intimat l-a determinat pe acesta să inițieze toate demersurile necesare, la

organele fiscale, pentru a beneficia de facilitățile acordate de legiuitor, în

domeniul vărsămintelor către bugetul de stat.

Recurenta petiționară

a criticat sentința atacată, arătând, în primul rând că hotărârea nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, privind latura civilă a cauzei.

De asemenea a

reiterat că, sub aspectul elementului material al laturii obiective nu există

nelămuriri în speță, având în vedere că organele fiscale au stabilit că

administratorul SC I.T. SRL a reținut și nu a virat pe destinațiile legale, în

cel mult 30 de zile de la scadență, obligațiile fiscale cu stopaj la sursă, în

sumă de 11.918 RON (la care se adaugă accesorii până la achitarea efectivă).

Chestiunea ce trebuie analizată este aceea, dacă fapta a fost săvârșită în

câmpul de aplicare al intenției directe, ca formă de vinovăție și totodată,

element esențial al laturii subiective. În situația dată, nu s-a stabilit dacă

într-adevăr intimatul, nu a avut posibilitatea achitării contribuțiilor la

bugetul de stat, datorită intervenirii unor cauze care să înlăture caracterul

penal al faptei, cum ar fi de ex. ivirea unui caz fortuit, ținând cont că toți

contribuabilii au fost atinși de criza financiară. Dincolo de aceste aspecte,

relevantă este și analiza elementelor ce țin de latura subiectivă a

infracțiunii, respectiv de modalitatea în care partea a înțeles să îi

gestioneze afacerile și disponibilitățile financiare. Prin această soluție,

practic subscrisa este lipsită de posibilitatea de recuperare a prejudiciului

creat prin fapta intimatului, iar pe de altă parte, soluția este de natură a

încuraja activitatea infracțională.

Recurenta petiționară

a învederat că problema nevirării sau nevirării la termen, la bugetul de stat a

impozitelor și contribuțiilor reținute prin stopaj la sursă reprezintă o

abatere tipică perioadei din 1990 încoace. Ea constituie sursa unui grav impact

asupra echilibrului balanței venituri/cheltuieli a bugetului de stat, cu

importante repercusiuni asupra posibilității statului de acoperire a

necesității de investiții și a programelor sociale și, ca atare, potrivit

aprecierii sale, astfel de probleme trebuie analizate cu toată atenția și

seriozitatea pe care le impun asemenea situații.

Din considerentele

mai sus expuse, recurenta a apreciat că prima instanță nu s-a aplecat îndeajuns

la problema supusă judecății, procedând în mod greșit, atunci când a respins

plângerea, sens în care în baza art. 385

6

alin. (2) coroborat cu

art. 385

9

alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. (conform Deciziei Curții

Constituționale nr. 783 din 12 mai 2009) a solicitat instanței de control

admiterea recursului declarat în data de 26 martie 2010, a se dispune casarea

hotărârii atacate în ceea ce privește latura civilă a cauzei, iar prin

rejudecare a se dispune admitere acțiunii civile și acordarea despăgubirilor

civile Statului Român, corespunzător prejudiciului cauzat bugetului general

consolidat al statului, aflat în administrarea Direcției Generale a Finanțelor

Publice Mureș, în cuantum total de 11.918 RON, la care să se adauge și

accesoriile aferente, calculate până la data plății efective, conform art. 119

și art. 120 din O.G. nr. 92/2003, privind C. proc. fisc.

La termenul de

astăzi, au lipsit recurenta petiționară Agenția Națională de Administrare

Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Mureș și intimatul

P.l.D.V., procedura de citare fiind legal îndeplinită.

Reprezentantul

parchetului, în concluziile orale, în dezbateri asupra recursului declarat de

recurenta petiționară a solicitat, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., respingerea, ca nefondat, a recursului declarat de recurenta

petiționară Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a

Finanțelor Publice Mureș, arătând că hotărârea pronunțată în cauză este legală

și temeinică, din actele dosarului nerezultând indicii de săvârșire de către

intimat a vreunei infracțiuni.

Examinând recursul

declarat de recurenta petiționară Agenția Națională de Administrare Fiscală

prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Mureș împotriva sentinței

pronunțată de prima instanță, conform art. 278

1

alin. (10) cu

referire la art. 385

1

alin. (1) lit. c) C. proc. pen., atât în

raport cu motivele de recurs formulate în scris, cât și din oficiu, potrivit

art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată recursul

petiționarei ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.

Din analiza cauzei

rezultă că în mod judicios și motivat prima instanță, în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins, ca nefondată, plângerea formulată de

petentă.

Înalta Curte

consideră că au fost evaluate corect actele premergătoare efectuate și

menținute în cauză, ce au condus la soluția de neîncepere a urmăririi penale

față de numitul P.I.V.D. relativ la fapta prevăzută de art. 6 din Legea nr.

241/2005.

Așa cum a rezultat

din actele și lucrările dosarului, criticile formulate de petiționară au fost

examinate, în raport cu persoana și fapta pretinsă ca fiind comisă de către

aceasta, procurorul constatând că la data de 21 mai 2009 Administrația

Finanțelor Publice Târnăveni a sesizat parchetul local referitor la SC I.T. SRL

Târnăveni ce a reținut însă că nu a virat pe destinațiile legale în termenul de

30 de zile de la scadență obligații fiscale în sumă de 11.918 RON, reprezentând

impozite pe salarii și contribuții de asigurări sociale, sănătate și șomaj

aferente perioadei 25 octombrie 2008 - 25 martie 2009.

Din procesul-verbal

de constatare încheiat de executorul fiscal, cât și din actul de sesizare și

din documentele fiscale (bilanțuri și balanțe analitice) a rezultat că

administrator și asociat unic al societății în cauză este avocatul P.I.V.D.

În funcție de

calitatea persoanei cercetate, dosarul cauzei a fost declinat Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Târgu Mureș.

Administratorul

societății a motivat aspectul cercetat prin aceea că societatea a înregistrat

la sfârșitul exercițiului anului financiar 2008 pierderi mai mari decât

obligațiile fiscale neonorate, iar sumele reținute scriptic pe statele de plată

ale angajaților nu au existat în numerar, nefiind lichide, ci doar scriptice.

Legea contabilității a impus modul de întocmire a întregii documentații

contabile în cadrul căreia trebuie evidențiate reținerile salariale, chiar dacă

în mod efectiv nu există sumele ce se vehiculează pe statul de plată. Astfel

sumele cu titlu de rețineri salariale nu au putut fi virate efectiv la bugetul

de stat.

Balanțele analitice

în lunile ianuarie - aprilie 2009 au atestat de asemenea că nu existau solduri

la finele acestor luni.

Întrucât s-au

semnalat în mod regulat deficite financiare ale societăților comerciale ce nu

își puteau onora obligațiile fiscale datorate, statul a luat o măsură de

protecție și totodată de ajutor a acestor societăți, fiind promulgată O.U.G.

nr. 92/2009 pentru amânarea la plată a obligațiilor fiscale neachitate la

termen ca efect al crizei economico-financiare.

Societatea reclamată

în cauză, întrunind condițiile, criteriile prevăzute în această ordonanță a

solicitat să intre sub protecția acestor dispozițiile

S-a constatat, așadar

că la nivel național s-au resimțit efectele crizei economico-financiare, fapt

ce a determinat luarea unor măsuri în sensul amânării plăților obligațiilor

fiscale neachitate la termen.

Situația de fapt mai

sus menționată se susține prin actele premergătoare existente în cauză și

anume: procesul-verbal încheiat de către executorul fiscal în vederea

recuperării creanțelor către bugetul general consolidat al statului, prin

măsuri de executare silită, ale debitorului SC I.T. SRL și fișele sintetice

totale; fotocopiile actelor societății SC I.T. SRL, respectiv bilanțul

prescurtat la data de 31 decembrie 2007, raportul de gestiune.

Procurorul în

prezentul caz a apreciat că lipsește latura subiectivă și, totodată statul

chiar a prorogat termenul de plată, existând termenul de la 30 de zile, la 3

luni, astfel fiind afectat însuși obiectul juridic al infracțiunii, respectiv

valorile ocrotite prin textul incriminator.

Soluția dată de

procuror a fost menținută de procurorul general al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Târgu Mureș, care prin Rezoluția din 28 august 2009 în lucrarea

cu nr. 307/II/2/2009, a respins plângerea formulată de Agenția Națională de

Administrare Fiscală, Direcția Generală a Finanțelor Publice Mureș împotriva

rezoluției de neîncepere a urmăririi dată în Dosarul nr. 136/P/2009 al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș.

Înalta Curte

consideră că, prima instanță a făcut o corectă evaluare asupra actelor

premergătoare efectuate în cauză, analizând, criticile formulate de petiționară,

în raport cu soluția dispusă de procuror, motivând, în mod judicios că

intimatul a respectat disciplina contabilă, ca reprezentant legal a unui agent

economic, a întocmit toată documentația necesară perioadei vizate, virarea

către bugetul de stat a sumelor de bani menționate, nedatorându-se relei-voințe

a intimatului, ci a unor factori obiectiv, respectiv criza

economico-financiară, intimatul nu a rulat sumele de bani pentru care trebuiau

vărsate la bugetul statului cu titlu de contribuții, sumele de bani pretinse de

petiționară, scriptic intimatul fiind obligat să întocmească evidențele

contabile imperativ prevăzute de lege, iar dificultatea economico-financiară în

care se afla societatea comercială administrată de acesta, l-a determinat pe

acesta să inițieze toate demersurile necesare la organele fiscale pentru a

beneficia de facilitățile acordate, de către legiuitorul român, în domeniul

vărsămintelor către bugetul de stat, așa încât își însușește argumentele primei

instanțe.

Totodată, Înalta Curte,

la rândul său, în baza propriului examen, în contextul cauzei, asupra actelor

și lucrărilor existente la dosarul parchetului, precum și a memoriului depus,

aflat la dosarul instanței de recurs, așa cum s-a arătat, a constatat că în

cauză au fost efectuate, în mod complet actele premergătoare și corect

menținute, în urma cărora s-a stabilit, legal și temeinic, că aspectele

invocate de petiționara Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția

Generală a Finanțelor Publice Mureș, nu sunt fondate.

Înalta Curte

apreciază că rezoluțiile date de procurori au fost motivate în fapt și în

drept, fiind corect analizate de către prima instanță, așa încât criticile

formulate de recurentă nu sunt întemeiate.

Astfel, Înalta Curte,

constată că, pe de o parte, în mod corect și motivat, s-a dispus, de către

procuror, în temeiul art. 228 raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., iar,

pe de altă parte, în mod legal și motivat, prima instanță a respins, ca

nefondată, plângerea formulată de către petentă împotriva Rezoluției din 31

iulie 2009 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș în Dosarul

nr. 136/P/2009, rezoluție confirmată prin Rezoluția nr. 307/II/2 din 28 august

2009 a procurorului ierarhic superior, rezoluții ce au fost menținute.

În raport cu cele

menționate, Înalta Curte consideră că sentința pronunțată de prima instanță

este legală și temeinică sub toate aspectele, iar toate criticile formulate de

către recurentul petiționară, atât cu privire la rezoluțiile dispuse de

procurori, cât și la hotărârea pronunțată nu sunt fondate.

Față de aceste

considerente, Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta

petiționară Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a

Finanțelor Publice Mureș împotriva Sentinței penale nr. 12 din 19 martie 2010 a

Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de

familie.

În conformitate cu

art. 192 alin. (2) C. proc. pen. se va obliga recurenta petiționară la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de recurenta petiționară Agenția Națională de

Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Mureș

împotriva Sentinței penale nr. 12 din 19 martie 2010 a Curții de Apel Târgu

Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurenta

petiționară la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 13 septembrie 2010.