ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1784/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1784/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursurilor

de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 571 din 8 octombrie

2009 Tribunalul lași l-a condamnat pe inculpatul C.D. în baza art. 174 C. pen.

la 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 71 C. pen. și art. 64

lit. b) teza a II-a și lit. b) C. pen.

A dedus reținerea

inculpatului de la 23 aprilie 2007 la 24 aprilie 2007.

A admis, în parte

acțiunile civile și l-a obligat pe inculpat la 3.000 RON cu titlu de daune

materiale și 10.000 RON daune morale către partea civilă A.P., precum și la

câte 5.000 RON reprezentând daune morale către părțile civile A.C., A.F.,

A.I.M. și A.D.P.

Inculpatul a mai fost

obligat la 4.659,93 RON către Spitalul de Pneumoftiziologie lași și 414 RON

către Serviciul de Ambulanță lași și la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

Instanța a reținut,

în fapt, că la data de 9 aprilie 2007 inculpatul C.D. a mers împreună cu

martorul A.M. la locuința numitului A.N. din comuna Costuleni, județul lași,

unde se afla și victima A.D., consumând toți băuturi alcoolice și ajungând în

stare de ebrietate.

Inculpatul a încercat

să cânte la acordeon, iar victima i-a cerut să înceteze.

Nefiind ascultată,

victima a încercat să-i smulgă inculpatului instrumentul muzical.

În replică,

inculpatul a lovit-o pe victimă cu piciorul în șold și aceasta a căzut cu capul

de colțul patului din lemn, fiind apoi lovită de același inculpat cu piciorul.

Intervenind martorul

A.M., acesta a ridicat victima și a întins-o pe pat.

Pe rând, inculpatul

și martorul A.M. au plecat din locuință.

Peste noapte, gazda,

martorul A.M. s-a trezit și văzând starea de rău a victimei, a anunțat-o pe

martora C.C., cerându-i să sune la salvare și poliție.

Martora nu l-a crezut

însă dimineața a cerut același lucru martorului P.M., care a anunțat salvarea

și organul de poliție.

Victima A.D. a fost

internată, însă la data de 19 aprilie 2007 a decedat în spital prin stop

respirator.

Așa cum rezultă din

raportul de necropsie medico-legală al I.M.L. lași, moartea numitului A.D. a

avut cauze concuratoare, fiind datorată șocului hemoragie consecutiv unei

hemoragii digestive superioare prin rupturi de varice esofagiene apărute odată

cu ciroza hepatică, micronodulară, a cărei evoluție a fost agravată de un

traumatism toracic cu multiple fracturi costale, cu volet, hemopneumotorax și

emfizem subcutanat.

Leziunile de violență

- fracturi costale multiple și fracturi de stern - s-au putut produce prin

loviri active cu corpuri contondente.

Între leziunile de

violență și deces există o legătură de cauzalitate imediată.

Instanța a reținut că

fapta, astfel descrisă, ca urmare constatată medico-legal, realizează

conținutul infracțiunii de omor, respingând cererea inculpatului de schimbare a

încadrării juridice în loviri cauzatoare de moarte. Împotriva acestei hotărâri

inculpatul C.D. și partea civilă A.P. au declarat apel.

Inculpatul a

susținut, prin motivele de apel, că a aplicat victimei o singură lovitură cu

piciorul în șold și că, față de multitudinea leziunilor constatate medico-legal

la victimă este posibil să fi fost lovită și de martori, după plecarea sa,

fiind toți în stare de ebrietate.

A cerut schimbarea

încadrării juridice în infracțiune prevăzută de art. 183 C. pen., înlăturarea

sau diminuarea cuantumului despăgubirilor la care a fost obligat și, în

subsidiar, reținerea stării de provocare și reducerea pedepsei.

Partea civilă A.P. a

solicitat majorarea pedepsei aplicate inculpatului și acordarea despăgubirilor

la cuantumul pentru care s-a constituit parte civilă.

Prin Decizia penală

nr. 13 din 26 ianuarie 2010 Curtea de Apel lași a respins ambele apeluri ca

nefondate.

Instanța de control

judiciar a constatat că situația de fapt a fost corect reținută de instanța de

fond și din aceasta rezultă că inculpatul este cel care a aplicat lovituri

victimei, aceasta neavând vreo altercație cu altă persoană dintre cele

prezente, așa cum a susținut constant martorul A.M.

Împrejurarea că

decesul a avut cauze concuratoare, leziunile patologice (ciroză hepatică

complicată cu varice esofagiene) și cele traumatice (multiple fracturi de stern

și costale, hemotorax), participând împreună la mecanismul tanato-generator, nu

este suficientă pentru încadrarea juridică a faptei în prevederile art. 183 C.

pen., atâta vreme cât aceste afecțiuni medicale nu au fost de natură să producă

decesul victimei fără acțiunea violentă a inculpatului.

Și în privința

despăgubirilor la care inculpatul a fost obligat s-a constatat că hotărârea

este întemeiată.

În fine, s-a apreciat

că nu sunt întrunite nici condițiile provocării inculpatului din partea victimei.

Incidentul legat de

acordeon, în cursul căruia victima i-a dat o palmă inculpatului, s-a consumat

cu ceva timp mai înainte, inculpatul exercitând actele de violență în scop de

răzbunare și nu în condiții de provocare.

Și apelul părții

civile A.P. a fost apreciat ca nefondat, pedeapsa fiind corect individualizată,

iar cuantumul despăgubirilor bine determinat.

Decizia penală

susmenționată a fost atacată cu recurs de către inculpatul C.D. și partea

civilă A.P.

Inculpatul, prin

motivele scrise și concluziile orale, a solicitat schimbarea încadrării

juridice în infracțiune prevăzută de art. 183 C. pen., susținând că a aplicat o

singură lovitură victimei și nu a urmărit uciderea acesteia, reținerea

circumstanței atenuante a provocării și reducerea pedepsei, iar în latura

civilă reducerea cuantumului despăgubirilor întrucât nu are posibilități

materiale.

Partea civilă A.P. a

criticat hotărârea instanței de apel pentru greșita sa obligare la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Verificând hotărârea

atacată pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată că

recursul inculpatului C.D., susținut în considerarea cazului de casare prevăzut

de art. 385

9

alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., este întemeiat.

Instanțele au stabilit în cauză o corectă situație

de fapt, fiind dovedit, inclusiv cu recunoașterea inculpatului că acesta a avut

o altercație cu victima A.D., aflată în locuința martorului A.N., pornită de la

folosirea unui acordeon și urmare căreia inculpatul i-a aplicat lovituri, fiind

întrerupt de intervenția martorului A.M.

Susținerile

inculpatului, făcute numai în cursul judecății, potrivit cărora este posibil ca

victima să fi fost lovită și de alte persoane după plecarea sa din imobil, nu

sunt dovedite și, conform locului, împrejurărilor și anturajului, nu mai

existau motive să aibă loc.

Încadrarea juridică

reținută de instanțe, este, însă, greșită.

Din întreg materialul

probator și mai cu seamă din declarațiile martorilor, rezultă că între inculpat

și victimă nu au existat anterior niciun fel de relații, fiind de altfel,

persoane care aparțin unor generații diferite.

Mai rezultă, de

asemenea, că toți cei aflați la data și locul faptei, între care și inculpatul

și victima, erau în avansată stare de ebrietate, fiind a doua zi de Paști și

după mai multe ore de consum alcool.

Raportul medico-legal

de necropsie și Avizul Comisiei de Avizare și Control din I.M.L. lași

concluzionează că moartea numitului A.D. a avut cauze concuratoare, cauza

patologică constând în hemoragia digestivă superioară pe fondul varicelor

esofagiene în cadrul cirozei hepatice fiind declanșată de leziuni traumatice,

produse de inculpat.

Așa fiind, se

constată că, prin ele însele, leziunile traumatice nu ar fi condus la deces, ci

numai împreună - cum detaliază Avizul Comisiei de Avizare și Control din I.M.L.

lași - cu leziunile patologice.

Ori, materialul

probator nu demonstrează că inculpatul ar fi cunoscut că victima suferea de

afecțiunile constatate medico-legal și că, aplicându-i lovituri, ar putea să-i

declanșeze hemoragia digestivă prin rupturi ale varicelor esofagiene.

Este cert că

inculpatul, cu intenție, a aplicat victimei lovituri cu picioarele peste corp,

urmărind pedepsirea acestuia pentru afrontul adus în cursul încercării de a

folosi acordeonul, nerezultând, însă, din probe, că a urmărit uciderea victimei

sau că a acceptat posibilitatea producerii acestei urmări.

De altfel, așa cum

s-a arătat, nu leziunile traumatice, singular, produse de inculpat, se înscriu

în antecedentele cauzale ale decesului, ci acestea împreună cu leziunile

patologice, preexistente, cele din urmă, fiind cauza imediată a morții,

declanșate de actele de violență ale inculpatului.

Așa fiind, se reține

că acțiunea concuratoare de lovire a fost comisă de inculpat cu intenție însă

rezultatul mai grav -moartea victimei - s-a produs din culpa autorului, care

putea și trebuia să prevadă că victima, persoană în vârstă, pensionată medical,

are afecțiuni patologice ce pot fi declanșate, cum de altfel s-a materializat

prin rupturile varicelor esofagiene și hemoragia digestivă.

Prin urmare, admițând

recursul inculpatului va fi schimbată încadrarea juridică din infracțiune

prevăzută de art. 174 C. pen. în cea prevăzută de art. 183 C. pen.

La individualizarea

pedepsei se va ține seama de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv

gradul concret ridicat de pericol social al infracțiunii, limitele speciale ale

pedepsei și împrejurările concrete ale săvârșirii faptei. Între aceste sunt

relevante cele din care rezultă - avansata stare de ebrietate a tuturor celor

aflați la locul faptei, fiind vorba de o beție accidentală, sub influența

căreia reacțiile tuturor nu au mai fost controlabile, așa cum este stabilit că

într-un moment anterior victima i-a dat o palmă inculpatului motivat de refuzul

acestuia de a înceta să mai cânte la acordeon.

Această împrejurare

nu are semnificația unei provocări - cum pretinde inculpatul - tocmai datorită

situației în care s-a produs și reacției violente survenită după mai mult timp.

Cererea inculpatului

de reducere a despăgubirilor nu este întemeiată.

Daunele materiale au

fost determinate pe baza înscrisurilor depuse de partea civilă A.P. referitoare

la cheltuielile ocazionate și în legătură cu înmormântarea iar daunele morale

au fost apreciate de instanță într-un mod rezonabil.

La stabilirea

cuantumului despăgubirilor nu are relevanță situația materială a inculpatului

ci realitatea și întinderea prejudiciului cauzat prin fapta acestuia.

Referitor la recursul

părții civile A.P., care critică hotărârea instanței de apel pentru dispoziția

de obligare a sa la plata cheltuielilor judiciare către stat, urmează a se

observa că potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., cheltuielile judiciare

sunt suportate de persoana căreia i s-a respins apelul.

Ori, așa cum se

reține, prin decizia penală criticată, Curtea de Apel lași a respins apelul

declarat de partea civilă A.P., fiind, astfel, legal obligată la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

În consecință,

recursul părții civile A.P. urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de inculpatul C.D. împotriva Deciziei penale nr. 13 din 26 ianuarie

2010 a Curții de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori și de

familie.

Casează decizia

penală atacată și Sentința penală nr. 571 din 8 octombrie 2009 a Tribunalului

lași numai cu privire la încadrarea juridică.

În baza art. 334 C.

proc. pen. schimbă încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 174

C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen., text de lege în baza

căruia condamnă pe inculpatul C.D. la 6 ani închisoare.

Face aplicarea art.

71 C. pen., art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Menține celelalte

dispoziții ale hotărârilor.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului, durata reținerii de la 23 aprilie 2007 la 24 aprilie

2007.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de partea civilă A.P. împotriva aceleiași decizii.

Obligă recurenta

parte civilă la 30 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 5 mai 2010.