ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1784/2010

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 571 din 8 octombrie 2009 Tribunalul lași l-a condamnat pe inculpatul C.D. în baza art. 174 C. pen. la 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 71 C. pen. și art. 64 lit. b) teza a II-a și lit. b) C. pen. A dedus reținerea inculpatului de la 23 aprilie 2007 la 24 aprilie 2007. A admis, în parte acțiunile civile și l-a obligat pe inculpat la 3.000 RON cu titlu de daune materiale și 10.000 RON daune morale către partea civilă A.P., precum și la câte 5.000 RON reprezentând daune morale către părțile civile A.C., A.F., A.I.M.

și A.D.P. Inculpatul a mai fost obligat la 4.659,93 RON către Spitalul de Pneumoftiziologie lași și 414 RON către Serviciul de Ambulanță lași și la plata cheltuielilor judiciare către stat. Instanța a reținut, în fapt, că la data de 9 aprilie 2007 inculpatul C.D. a mers împreună cu martorul A.M. la locuința numitului A.N. din comuna Costuleni, județul lași, unde se afla și victima A.D., consumând toți băuturi alcoolice și ajungând în stare de ebrietate. Inculpatul a încercat să cânte la acordeon, iar victima i-a cerut să înceteze. Nefiind ascultată, victima a încercat să-i smulgă inculpatului instrumentul muzical. În replică, inculpatul a lovit-o pe victimă cu piciorul în șold și aceasta a căzut cu capul de colțul patului din lemn, fiind apoi lovită de același inculpat cu piciorul.

Intervenind martorul A.M., acesta a ridicat victima și a întins-o pe pat. Pe rând, inculpatul și martorul A.M. au plecat din locuință. Peste noapte, gazda, martorul A.M. s-a trezit și văzând starea de rău a victimei, a anunțat-o pe martora C.C., cerându-i să sune la salvare și poliție. Martora nu l-a crezut însă dimineața a cerut același lucru martorului P.M., care a anunțat salvarea și organul de poliție. Victima A.D. a fost internată, însă la data de 19 aprilie 2007 a decedat în spital prin stop respirator. Așa cum rezultă din raportul de necropsie medico-legală al I.M.L. lași, moartea numitului A.D. a avut cauze concuratoare, fiind datorată șocului hemoragie consecutiv unei hemoragii digestive superioare prin rupturi de varice esofagiene apărute odată cu ciroza hepatică, micronodulară, a cărei evoluție a fost agravată de un traumatism toracic cu multiple fracturi costale, cu volet, hemopneumotorax și emfizem subcutanat.

Leziunile de violență - fracturi costale multiple și fracturi de stern - s-au putut produce prin loviri active cu corpuri contondente. Între leziunile de violență și deces există o legătură de cauzalitate imediată. Instanța a reținut că fapta, astfel descrisă, ca urmare constatată medico-legal, realizează conținutul infracțiunii de omor, respingând cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice în loviri cauzatoare de moarte. Împotriva acestei hotărâri inculpatul C.D. și partea civilă A.P. au declarat apel. Inculpatul a susținut, prin motivele de apel, că a aplicat victimei o singură lovitură cu piciorul în șold și că, față de multitudinea leziunilor constatate medico-legal la victimă este posibil să fi fost lovită și de martori, după plecarea sa, fiind toți în stare de ebrietate.

A cerut schimbarea încadrării juridice în infracțiune prevăzută de art. 183 C. pen., înlăturarea sau diminuarea cuantumului despăgubirilor la care a fost obligat și, în subsidiar, reținerea stării de provocare și reducerea pedepsei. Partea civilă A.P. a solicitat majorarea pedepsei aplicate inculpatului și acordarea despăgubirilor la cuantumul pentru care s-a constituit parte civilă. Prin Decizia penală nr. 13 din 26 ianuarie 2010 Curtea de Apel lași a respins ambele apeluri ca nefondate. Instanța de control judiciar a constatat că situația de fapt a fost corect reținută de instanța de fond și din aceasta rezultă că inculpatul este cel care a aplicat lovituri victimei, aceasta neavând vreo altercație cu altă persoană dintre cele prezente, așa cum a susținut constant martorul A.M.

Împrejurarea că decesul a avut cauze concuratoare, leziunile patologice (ciroză hepatică complicată cu varice esofagiene) și cele traumatice (multiple fracturi de stern și costale, hemotorax), participând împreună la mecanismul tanato-generator, nu este suficientă pentru încadrarea juridică a faptei în prevederile art. 183 C. pen., atâta vreme cât aceste afecțiuni medicale nu au fost de natură să producă decesul victimei fără acțiunea violentă a inculpatului. Și în privința despăgubirilor la care inculpatul a fost obligat s-a constatat că hotărârea este întemeiată. În fine, s-a apreciat că nu sunt întrunite nici condițiile provocării inculpatului din partea victimei. Incidentul legat de acordeon, în cursul căruia victima i-a dat o palmă inculpatului, s-a consumat cu ceva timp mai înainte, inculpatul exercitând actele de violență în scop de răzbunare și nu în condiții de provocare.

Și apelul părții civile A.P. a fost apreciat ca nefondat, pedeapsa fiind corect individualizată, iar cuantumul despăgubirilor bine determinat. Decizia penală susmenționată a fost atacată cu recurs de către inculpatul C.D. și partea civilă A.P. Inculpatul, prin motivele scrise și concluziile orale, a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiune prevăzută de art. 183 C. pen., susținând că a aplicat o singură lovitură victimei și nu a urmărit uciderea acesteia, reținerea circumstanței atenuante a provocării și reducerea pedepsei, iar în latura civilă reducerea cuantumului despăgubirilor întrucât nu are posibilități materiale. Partea civilă A.P. a criticat hotărârea instanței de apel pentru greșita sa obligare la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Verificând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată că recursul inculpatului C.D., susținut în considerarea cazului de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., este întemeiat. Instanțele au stabilit în cauză o corectă situație de fapt, fiind dovedit, inclusiv cu recunoașterea inculpatului că acesta a avut o altercație cu victima A.D., aflată în locuința martorului A.N., pornită de la folosirea unui acordeon și urmare căreia inculpatul i-a aplicat lovituri, fiind întrerupt de intervenția martorului A.M. Susținerile inculpatului, făcute numai în cursul judecății, potrivit cărora este posibil ca victima să fi fost lovită și de alte persoane după plecarea sa din imobil, nu sunt dovedite și, conform locului, împrejurărilor și anturajului, nu mai existau motive să aibă loc.

Încadrarea juridică reținută de instanțe, este, însă, greșită. Din întreg materialul probator și mai cu seamă din declarațiile martorilor, rezultă că între inculpat și victimă nu au existat anterior niciun fel de relații, fiind de altfel, persoane care aparțin unor generații diferite. Mai rezultă, de asemenea, că toți cei aflați la data și locul faptei, între care și inculpatul și victima, erau în avansată stare de ebrietate, fiind a doua zi de Paști și după mai multe ore de consum alcool. Raportul medico-legal de necropsie și Avizul Comisiei de Avizare și Control din I.M.L. lași concluzionează că moartea numitului A.D. a avut cauze concuratoare, cauza patologică constând în hemoragia digestivă superioară pe fondul varicelor esofagiene în cadrul cirozei hepatice fiind declanșată de leziuni traumatice, produse de inculpat.

Așa fiind, se constată că, prin ele însele, leziunile traumatice nu ar fi condus la deces, ci numai împreună - cum detaliază Avizul Comisiei de Avizare și Control din I.M.L. lași - cu leziunile patologice. Ori, materialul probator nu demonstrează că inculpatul ar fi cunoscut că victima suferea de afecțiunile constatate medico-legal și că, aplicându-i lovituri, ar putea să-i declanșeze hemoragia digestivă prin rupturi ale varicelor esofagiene. Este cert că inculpatul, cu intenție, a aplicat victimei lovituri cu picioarele peste corp, urmărind pedepsirea acestuia pentru afrontul adus în cursul încercării de a folosi acordeonul, nerezultând, însă, din probe, că a urmărit uciderea victimei sau că a acceptat posibilitatea producerii acestei urmări.

De altfel, așa cum s-a arătat, nu leziunile traumatice, singular, produse de inculpat, se înscriu în antecedentele cauzale ale decesului, ci acestea împreună cu leziunile patologice, preexistente, cele din urmă, fiind cauza imediată a morții, declanșate de actele de violență ale inculpatului. Așa fiind, se reține că acțiunea concuratoare de lovire a fost comisă de inculpat cu intenție însă rezultatul mai grav -moartea victimei - s-a produs din culpa autorului, care putea și trebuia să prevadă că victima, persoană în vârstă, pensionată medical, are afecțiuni patologice ce pot fi declanșate, cum de altfel s-a materializat prin rupturile varicelor esofagiene și hemoragia digestivă. Prin urmare, admițând recursul inculpatului va fi schimbată încadrarea juridică din infracțiune prevăzută de art. 174 C. pen.

în cea prevăzută de art. 183 C. pen. La individualizarea pedepsei se va ține seama de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul concret ridicat de pericol social al infracțiunii, limitele speciale ale pedepsei și împrejurările concrete ale săvârșirii faptei. Între aceste sunt relevante cele din care rezultă - avansata stare de ebrietate a tuturor celor aflați la locul faptei, fiind vorba de o beție accidentală, sub influența căreia reacțiile tuturor nu au mai fost controlabile, așa cum este stabilit că într-un moment anterior victima i-a dat o palmă inculpatului motivat de refuzul acestuia de a înceta să mai cânte la acordeon. Această împrejurare nu are semnificația unei provocări - cum pretinde inculpatul - tocmai datorită situației în care s-a produs și reacției violente survenită după mai mult timp.

Cererea inculpatului de reducere a despăgubirilor nu este întemeiată. Daunele materiale au fost determinate pe baza înscrisurilor depuse de partea civilă A.P. referitoare la cheltuielile ocazionate și în legătură cu înmormântarea iar daunele morale au fost apreciate de instanță într-un mod rezonabil. La stabilirea cuantumului despăgubirilor nu are relevanță situația materială a inculpatului ci realitatea și întinderea prejudiciului cauzat prin fapta acestuia. Referitor la recursul părții civile A.P., care critică hotărârea instanței de apel pentru dispoziția de obligare a sa la plata cheltuielilor judiciare către stat, urmează a se observa că potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., cheltuielile judiciare sunt suportate de persoana căreia i s-a respins apelul.

Ori, așa cum se reține, prin decizia penală criticată, Curtea de Apel lași a respins apelul declarat de partea civilă A.P., fiind, astfel, legal obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat. În consecință, recursul părții civile A.P. urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul C.D. împotriva Deciziei penale nr. 13 din 26 ianuarie 2010 a Curții de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Casează decizia penală atacată și Sentința penală nr. 571 din 8 octombrie 2009 a Tribunalului lași numai cu privire la încadrarea juridică. În baza art. 334 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 174 C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen., text de lege în baza căruia condamnă pe inculpatul C.D. la 6 ani închisoare. Face aplicarea art. 71 C. pen., art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii de la 23 aprilie 2007 la 24 aprilie 2007. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă A.P. împotriva aceleiași decizii. Obligă recurenta parte civilă la 30 RON cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 mai 2010.