ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2804/2009

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 256 din 5 martie 2009, Tribunalul București a condamnat pe inculpatul N.A.D. la pedeapsa de 10 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor prevăzută de art. 20, 174 - 175 lit. i) C. pen. și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. și art. 67 alin. (2) C. pen. În baza art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, inculpatul a fost condamnat la 10 ani închisoare. Conform art. 33 - 34 C. pen., s-a dispus să execute pedeapsa de 10 ani și 6 luni închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) și art. 67 alin. (2) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) și b) C. pen. și s-a dedus prevenția de la 16 decembrie 2007. În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la 1.042,71 RON despăgubiri civile către Spitalul Clinic de Urgență București și 10.000 RON către partea civilă I.F. Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut că, la data de 16 decembrie 2007, pe fondul consumului de alcool și a unui conflict mai vechi, a lovit cu cuțitul pe I.F., ambii aflându-se în discoteca SC R. SRL. Partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat 12 - 14 zile îngrijiri medicale și i-au pus viața în primejdie, fiind provocându-i o plagă la nivelul VI intercostal drept, cu interesarea tegumentului, ce a penetrat apoi cavitatea pleurală.

Probele administrate în cauză au stabilit că, inițial, cei doi au avut o altercație, iar inculpatul a lovit partea vătămată cu un briceag ce îl deținea ilegal, iar după prima lovitură, l-a urmărit, încercând să-i mai aplice lovituri cu acesta, nereușind datorită intervenției martorilor și a organelor de poliție. Situația de fapt a fost stabilită pe baza declarațiilor martorilor, a raportului de expertiză medico-legală din 11 februarie 2008 și din 27 februarie 2008, și constituie infracțiunea de tentativă de omor, având în vedere obiectul folosit, zona vitală vizată și intensitatea loviturii. Apelul declarat de inculpat a fost admis de Curtea de Apel București prin Decizia penală nr. 136 din 3 iunie 2009, reducându-se pedeapsa de 10 ani și 6 luni închisoare la 9 ani închisoare, inculpatul urmând a executa 9 ani închisoare.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Inculpatul a solicitat reducerea pedepsei prin reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și e) C. pen., având în vedere conduita sa anterioară, iar fapta s-a comis pe fondul agresivității deosebite a părții vătămate. Curtea de Apel a apreciat că în cauză nu se impune reținerea circumstanțelor atenuante, având în vedere natura, gravitatea faptei și persoana inculpatului condamnat anterior tot pentru fapte de violență, dar a redus pedeapsa, întrucât pentru faptele pentru care a fost condamnat anterior, a intervenit reabilitarea. Recursul declarat de inculpat împotriva deciziei, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen., este nefondat. S-a solicitat casarea hotărârii și reținerea în favoarea sa a circumstanțelor atenuante, prevăzute de art. 74 lit. a) și e) C. pen., având în vedere conduita anterioară și posterioară faptei. Din examinarea actelor dosarului rezultă însă că inculpatul, deși a fost reabilitat, a suferit mai multe condamnări pentru violare de domiciliu, distrugere și loviri, ceea ce denotă comportamentul violent obișnuit al acestuia, împrejurări care, coroborate cu natura faptei dedusă judecății, nu pot conduce la reținerea circumstanțelor atenuante. Agresivitatea victimei, susținută de inculpat, nu a fost dovedită, ci, din contră, insistența inculpatului în lovirea părții vătămate, aceasta fiind urmărită și lovită, fiindu-i salvată viața urmare intervenției mai multor persoane.

Aceste elemente sunt de natură a se aprecia că pedeapsa de 9 ani închisoare este în acord cu dispozițiile art. 52 C. pen. privind criteriile de individualizare a pedepsei și nu sunt motive temeinice pentru a fi redusă. Examinând din oficiu temeinicia și legalitatea hotărârilor, nu se constată motive care să determine casarea hotărârilor, astfel că recursul inculpatului N.A.D. va fi respins, ca nefondat, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Se va deduce arestarea preventivă de la 16 decembrie 2007 la 19 august 2009. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.A.D. împotriva Deciziei penale nr. 136 din 3 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și al arestării preventive de la 16 decembrie 2007 la 19 august 2009. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 august 2009.