ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3718/2011
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3718/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra cauzei de față,
constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 9441 din 22 noiembrie
2010, Judecătoria Pitești a admis excepția de necompetență teritorială și a declinat
competența de soluționare a cauzei privind pe petenta SC C. Dâmbovița SA, respectiv
intimata Garda Financiară Argeș, în favoarea Judecătoriei Târgoviște.
S-a reținut, în esență,
că obiectul cauzei îl constituie plângerea formulată de petentă pentru anularea
procesului-verbal de contravenție din 08 iunie 2010, situație în care față de prevederile
art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, plângerea împreună cu dosarul cauzei se trimit
de îndată Judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.
Instanța a reținut totodată
că fapta pentru care a fost sancționată petenta a fost constatată la sediul societății
din localitatea Târgoviște, strada L., în urma controlului operativ efectuat de
către reprezentanții intimatei.
Astfel, chiar dacă actul
constatator a fost întocmit în localitatea Pitești, în aprecierea competenței de
soluționare a cauzei are relevanță locul săvârșirii faptei.
Prin sentința civilă
nr. 107 din 11 ianuarie 2001, Judecătoria Târgoviște a admis excepția de ordine
publică, de necompetență teritorială exclusivă, ridicată din oficiu de către instanță,
a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești.
În materia soluționării
plângerilor contravenționale, competența teritorială a instanțelor este una exclusivă,
stabilită prin lege și de la care părțile nu pot deroga, respectiv dispozițiile
art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor,
potrivit cărora plângerea contravențională se judecă de judecătoria în a cărei circumscripție
a fost săvârșită contravenția.
Faptele reținute în procesul-verbal
ca fiind contravențiile prevăzute de art. 7 lit. b) din Legea nr. 252/2003 (fapta
de a nu prezenta la solicitarea organelor de control registrul unic de control)
și art. 1 lit. e) din Legea nr. 12/1990, republicată, (fapta în formă continuată
de a efectua acte repetate de comerț cu bunuri a căror proveniență nu a putut fi
dovedită, fiind vorba de vânzarea în perioada 27 mai-04 iunie 2010, din punctul
de lucru din incinta SC A. SA Pitești unde desfășura activități de dezmembrare și
tăiere, a unor deșeuri metalice livrate din acest punct de lucru conform avizelor
menționate în procesul-verbal și nota de constatare), au fost săvârșite pe raza
localității Pitești, chiar în punctul din incinta acelei societăți comerciale unde
petenta își desfășura efectiv activitatea și unde au avut loc în fapt actele de
comerț cu bunuri a căror proveniență nu a fost dovedită, punct de lucru unde au
descins reprezentanții intimatei și au efectuat controlul și au făcut constatările
reținute, atât în nota de constatare încheiată cu acel prilej, cât și în procesul-verbal
de contravenție.
Este evident că actele
și faptele de comerț nelegal imputate petentei și neprezentarea registrului unic
de control comisarilor gărzii financiare, au avut loc în localitatea Pitești și
acesta este locul săvârșirii contravențiilor sancționate și nicidecum, sediul social
al persoanei contraveniente.
În atare situație, constatându-se
ivirea unui conflict negativ de competență între două judecătorii care nu se găsesc
în circumscripția aceleași Curții de Apel, instanța în baza dispozițiilor art. 21
și urm. C. proc. civ., a suspendat judecata până la soluționarea acestui conflict
negativ de competență de către regulatorul de competență, respectiv Înalta Curte
de Casație și Justiție, unde s-a și înaintat dosarul cauzei.
Înalta Curte, în urma
analizării actelor și lucrărilor dosarului, în conformitate cu dispozițiile
art. 20 și urm. C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în
favoarea Judecătoriei Pitești, pentru următoarele considerente de fapt și de drept.
În drept, potrivit prevederilor
art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare
„
plângerea împreună cu dosarul cauzei se trimit
de îndată judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția".
Obiectul cauzei este plângerea
contravențională prin care petenta a solicitat anularea procesului-verbal de constatare
și sancționare a contravenției.
Pentru determinarea competenței
instanței interesează locul în care pretinsele fapte au fost săvârșite, acesta fiind
pe raza localității Pitești, sub acest aspect interesând punctul de lucru unde petenta
își desfășura efectiv activitatea și unde au avut loc în fapt actele de comerț cu
bunuri a căror proveniență nu a fost dovedită, punct de lucru unde au și descins
reprezentanții intimatei și au efectuat controlul și au făcut constatările reținute
atât în nota de constatare încheiată cu acel prilej, cât și în procesul-verbal de
contravenție, prevederile legale fiind neechivoce în acest sens.
Drept consecință, în conformitate
cu dispozițiile art. 20 și urm. C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența
de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 5 mai 2011.