ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3718/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 9441 din 22 noiembrie 2010, Judecătoria Pitești a admis excepția de necompetență teritorială și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe petenta SC C. Dâmbovița SA, respectiv intimata Garda Financiară Argeș, în favoarea Judecătoriei Târgoviște. S-a reținut, în esență, că obiectul cauzei îl constituie plângerea formulată de petentă pentru anularea procesului-verbal de contravenție din 08 iunie 2010, situație în care față de prevederile art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, plângerea împreună cu dosarul cauzei se trimit de îndată Judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția. Instanța a reținut totodată că fapta pentru care a fost sancționată petenta a fost constatată la sediul societății din localitatea Târgoviște, strada L., în urma controlului operativ efectuat de către reprezentanții intimatei.

Astfel, chiar dacă actul constatator a fost întocmit în localitatea Pitești, în aprecierea competenței de soluționare a cauzei are relevanță locul săvârșirii faptei. Prin sentința civilă nr. 107 din 11 ianuarie 2001, Judecătoria Târgoviște a admis excepția de ordine publică, de necompetență teritorială exclusivă, ridicată din oficiu de către instanță, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești. În materia soluționării plângerilor contravenționale, competența teritorială a instanțelor este una exclusivă, stabilită prin lege și de la care părțile nu pot deroga, respectiv dispozițiile art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, potrivit cărora plângerea contravențională se judecă de judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.

Faptele reținute în procesul-verbal ca fiind contravențiile prevăzute de art. 7 lit. b) din Legea nr. 252/2003 (fapta de a nu prezenta la solicitarea organelor de control registrul unic de control) și art. 1 lit. e) din Legea nr. 12/1990, republicată, (fapta în formă continuată de a efectua acte repetate de comerț cu bunuri a căror proveniență nu a putut fi dovedită, fiind vorba de vânzarea în perioada 27 mai-04 iunie 2010, din punctul de lucru din incinta SC A. SA Pitești unde desfășura activități de dezmembrare și tăiere, a unor deșeuri metalice livrate din acest punct de lucru conform avizelor menționate în procesul-verbal și nota de constatare), au fost săvârșite pe raza localității Pitești, chiar în punctul din incinta acelei societăți comerciale unde petenta își desfășura efectiv activitatea și unde au avut loc în fapt actele de comerț cu bunuri a căror proveniență nu a fost dovedită, punct de lucru unde au descins reprezentanții intimatei și au efectuat controlul și au făcut constatările reținute, atât în nota de constatare încheiată cu acel prilej, cât și în procesul-verbal de contravenție.

Este evident că actele și faptele de comerț nelegal imputate petentei și neprezentarea registrului unic de control comisarilor gărzii financiare, au avut loc în localitatea Pitești și acesta este locul săvârșirii contravențiilor sancționate și nicidecum, sediul social al persoanei contraveniente. În atare situație, constatându-se ivirea unui conflict negativ de competență între două judecătorii care nu se găsesc în circumscripția aceleași Curții de Apel, instanța în baza dispozițiilor art. 21 și urm. C. proc. civ., a suspendat judecata până la soluționarea acestui conflict negativ de competență de către regulatorul de competență, respectiv Înalta Curte de Casație și Justiție, unde s-a și înaintat dosarul cauzei.

Înalta Curte, în urma analizării actelor și lucrărilor dosarului, în conformitate cu dispozițiile art. 20 și urm. C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești, pentru următoarele considerente de fapt și de drept. În drept, potrivit prevederilor art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare „ plângerea împreună cu dosarul cauzei se trimit de îndată judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția". Obiectul cauzei este plângerea contravențională prin care petenta a solicitat anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției.

Pentru determinarea competenței instanței interesează locul în care pretinsele fapte au fost săvârșite, acesta fiind pe raza localității Pitești, sub acest aspect interesând punctul de lucru unde petenta își desfășura efectiv activitatea și unde au avut loc în fapt actele de comerț cu bunuri a căror proveniență nu a fost dovedită, punct de lucru unde au și descins reprezentanții intimatei și au efectuat controlul și au făcut constatările reținute atât în nota de constatare încheiată cu acel prilej, cât și în procesul-verbal de contravenție, prevederile legale fiind neechivoce în acest sens. Drept consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 20 și urm. C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 mai 2011.