ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4524/2010
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4524/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursurilor
de față,
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Buzău, prin Sentința penală nr.
194 din 11 decembrie 2009, a condamnat pe inculpatul N.G. (fără antecedente
penale) la 7 ani închisoare pentru infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197
alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și a art. 76 lit. a) C. pen., precum
și la 7 ani închisoare pentru aceeași infracțiune, prevăzută de art. 197 alin.
(3) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și a art. 76 lit. a) C. pen.
În baza dispozițiilor
art. 33 lit. a) și a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor
și executarea pedepsei cea mai grea, de 7 ani închisoare.
În baza dispozițiilor
art. 65 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (3) C. pen., inculpatului
i-au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a
II-a și lit. b), d), e) C. pen., pe durata de 5 ani.
În baza dispozițiilor
art. 67 C. pen., inculpatului i s-a aplicat pedeapsa complementară a degradării
militare.
S-a făcut aplicarea
art. 71 și a art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b), d), e) C. pen.
pe durata executării pedepsei.
Pe latură civilă, s-a
luat act că partea vătămată L.I., prin reprezentant legal R.L., nu s-a
constituit parte civilă.
Pentru a se pronunța
hotărârea, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
La 11 octombrie 2008,
R.L. a sesizat organele de cercetare penală despre faptul că în jurul orelor
12:00, din ziua de 11 octombrie 2008, N.G., consătean, a luat-o din locuință pe
fiica ei în vârstă de 12 ani, L.I., a dus-o la casa lui N.A., aici încercând să
o violeze.
Un echipaj din cadrul
I.P.J. Buzău, deplasându-se, însoțit de doi martori asistenți, la locuința lui
N.A. situată în satul D., comuna P. pe o uliță, casa învecinându-se la nord cu
cea a lui R.L., fiica acesteia, L.I., în prezența mamei ei, Ie-a indicat
polițiștilor poarta de acces pe unde a intrat, aleea pietruită parcursă până la
o altă poartă, aici ea spunând că a fost așteptată de N.G., acesta a prins-o de
braț, a dus-o într-un grajd aflat în partea din spate a curții, Ie-a indicat
locul aflat între un stâlp de susținere a tavanului și iesle, aici se aflau
resturi de paie ce prezentau urme de tasare și de răvășire. Fata a continuat să
spună că N.G. a încercat să o violeze, după care a indicat o portiță din lemn
situată lângă peretele grajdului pe unde a trecut către gardul despărțitor de
casa familiei ei și a arătat locul de unde N.G. a aruncat-o peste gard, în
curtea casei ei.
Examinându-se acea
porțiune de gard, s-a constatat că prezenta urme de îndoire, iar în dreptul
acelei porțiuni, în curtea casei fetei, se afla o bucată de teracotă, fetița
declarând că în cădere s-a lovit de ea, cu spatele.
Tot în acele
împrejurări, minora a acuzat dureri în zona vaginului.
Raportul de expertiză
medico-legală din 22 octombrie 2008 a înscris că minora a prezentat deflorare
veche, de mai mult de 12 - 14 zile, data de producere neputând fi precizată.
S-a mai reținut că pe cap, trunchi și membre nu a prezentat urme de violență,
iar pe frotiul examinat nu s-au evidențiat spermatozoizi.
R.L. a declarat că
reîntorcându-se acasă, în preajma prânzului din ziua de 11 octombrie 2008, și-a
găsit 3 copii în curtea vecinei N.A. și la întrebarea ei ce caută acolo, fiul
F., în vârstă de 8 ani, i-a răspuns că după ce ea a plecat, N.G. a venit la ei,
a luat-o pe I. și a dus-o în curtea vecinei lor.
După acest episod,
R.L. a susținut că și-a strigat copila și pentru că aceasta nu i-a răspuns, s-a
deplasat până la poarta ce ducea la o curte de păsări și a constatat că era
închisă cu un zăvor. La un moment dat, fata a strigat din curtea lor, mama ei a
revenit și a văzut-o venind dinspre gardul ce despărțea cele două curți, era
descheiată la pantaloni, avea paie în păr și plângea. Întrebând-o ce s-a
întâmplat, fetița i-a relatat că imediat după ce plecase, N.G. a chemat-o să
vină la N.A. pentru a scoate ouă din cotețul păsărilor, dar când a ajuns, a
luat-o cu forța, a dus-o în grajd, a trântit-o pe un rest de fân, a dezbrăcat-o
și a încercat să o violeze, dar când a auzit strigătele lui R.L. a aruncat-o
peste gard și a fugit printr-o vie.
Mama minorei a mai
declarat că după aproximativ 10 minute după ce fata îi spusese ce s-a
întâmplat, N.G. a apelat-o pe telefonul mobil și i-a cerut să nu depună
plângere pentru că-i va plăti cât cere și, oricum, nu i-a făcut nimic fetei. A
mai declarat că și ulterior a fost sunată, N.G. adresându-i cuvinte obscene.
Audiată fiind în
prezența mamei, L.I. a declarat că la 11 octombrie 2008, între orele 11 - 12,
în timp ce se afla acasă cu frații mai mici, a fost strigată de N.G.; acesta
i-a cerut să-l însoțească la cumnata lui pentru a-i scoate ouă dintr-un coteț,
ea a acceptat pentru că mai făcuse acest lucru, dar când a văzut că N.A. nu
este acasă, a încercat să se retragă. Imediat, N.G. a prins-o de braț, a dus-o
în grajd, a dezbrăcat-o, a trântit-o pe niște paie, s-a dezbrăcat și el, și-a
tras pantalonii până în dreptul genunchilor, s-a așezat peste ea și ulterior a
simțit o durere puternică în zona organului genital. Când a auzit strigătele
mamei ei care o căuta, nu a putut răspunde pentru că N.G. îi pusese mâna la
gură, dar s-a ridicat de pe ea, a scos-o din grajd, a luat-o de mână și de un
picior și a aruncat-o peste gard, în curtea casei ei.
La 27 octombrie 2008
și 12 martie 2009, reaudiată în prezența mamei ei și a avocatului desemnat
apărător din oficiu pentru asistarea ei, și-a menținut declarațiile și a mai
susținut că într-una din zilele lunii iunie 2008, înainte de terminarea anului
școlar, fiind acasă împreună cu frații ei mai mici, s-a trezit în încăpere cu
N.G., care intrase fără să strige; acesta i-a dat fratelui ei F. niște bani
pentru a-i cumpăra țigări "M."; fratele și ceilalți copii s-au dus la
magazinul amplasat la circa 300 m de casa ei, N.G. a închis poarta, a scos un
briceag din buzunar, l-a îndreptat spre ea și a amenințat-o că dacă va spune
ceva, o va bate.
În continuare, fetița
a relatat că N.G. a împins-o pe pat, i-a cerut să nu se miște, a amenințat-o
din nou cu briceagul, a dezbrăcat-o, s-a dezbrăcat și el, s-a așezat peste ea
și a violat-o.
După consumarea
raportului sexual, N.G. a amenințat-o că dacă va spune cuiva ce i se
întâmplase, o va omorî.
Temându-se, minora nu
a spus părinților ce i s-a întâmplat, iar pe 11 octombrie 2008, când din nou a
fost violată, ea a susținut că i-a fost rușine să le spună polițiștilor despre
cele ce suportase în iunie 2008.
În tot cursul
procesului penal, minora și-a menținut declarațiile.
Raportul de evaluare
psihologică întocmit de Direcția Generală de Asistență și Protecția Copilului a
înscris că minora a relatat cu rușine și teamă aspectele legate de experiența
tristă prin care trecuse urmare abuzului sexual, informațiile aveau consistență
logică, nu au fost identificate elemente de natură a suspiciona că cele ce i se
întâmplaseră nu ar fi veridice.
În fața instanței,
minora a prezentat tulburare de stres pe fond de anxietate și tristețe.
Inculpatul nu a
recunoscut faptele.
Împotriva sentinței,
inculpatul a declarat apel, motivele invocate fiind nelegalitatea și
netemeinicia hotărârii în sensul inexistenței vreunei probe care să răstoarne
prezumția de nevinovăție, în cauză nu există probe, testul poligraf este
nerelevant și nu constituie decât un început de probă, declarațiile a patru
martori sunt neconcludente pentru că nu sunt directe, ci conțin elemente de
conjunctură, raportul de expertiză medico-legală stabilește că partea vătămată
prezenta deflorare veche, de 12 - 14 zile, nu atestă o realitate, gardul îndoit
nu este o dovadă că s-ar fi comis infracțiunea pentru că tatăl minorei nu
cunoștea nimic despre vreun incident care să fi avut loc în iunie sau
septembrie 2008, nevinovăția inculpatului rezultând și din faptul că acesta
crește și educă două nepoate.
Curtea de Apel
Ploiești, prin Decizia penală nr. 28 din 9 aprilie 2010 a admis apelul declarat
de inculpat, a desființat, în parte, sentința și în baza art. 334 C. proc. pen.,
a schimbat încadrarea juridică a faptelor, din două (2) infracțiuni de viol în
formă agravată, prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 74
lit. a), art. 76 lit. a) C. pen., într-o singură infracțiune, prevăzută de art.
197 alin. (1) și 3 teza I C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), a art. 76 lit.
a) și a art. 41 alin. (2) C. pen., inculpatul fiind condamnat la 5 ani
închisoare.
S-a făcut aplicarea
art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), d), e) C. pen. pe durata de 3
ani.
S-au menținut restul
dispozițiilor sentinței.
Decizia instanței de
apel a fost recurată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și de
către inculpat, cazurile de casare fiind detaliate în prezenta.
Recursurile sunt
fondate pentru considerentele ce se vor dezvolta.
Referitor cazului de
casare invocat, respectiv cel prevăzut de art. 385
9
pct. 17 C. proc.
pen., faptei săvârșite i s-a dat o greșită încadrare juridică, hotărârea
instanței de apel este nelegală, în cauză neexistând pluralitate de
infracțiuni, mai mult, analizând situația de fapt prin coroborarea
probatoriului, se reține că inculpatul a comis o singură infracțiune, aceea din
data de 11 octombrie 2008.
Astfel, alături de
declarațiile constante ale minorei, ascultată de 4 ori la urmărirea penală și
de 2 ori în fața instanței de fond, în prezența mamei și a apărătorului din
oficiu împuternicit pentru asistarea ei juridică declarațiile lui R.L., ale lui
B.R., N.N., R.R., R.V., conțin suficiente elemente care-l plasează pe inculpat
în preajma casei minorei la orele susținute de aceasta că a fost abuzată
sexual, el a fost văzut fie fugind dinspre casa lui N.A. spre a sa, figura lui
denotă temere, fie furișându-se dinspre casa minorei, sau modul în care a
conceput îndepărtarea fraților copilei de acasă pentru a rămâne singur cu ea.
Deși nu constituie
probă în accepțiunea dispozițiilor art. 64 C. proc. pen., reprezintă însă
relevanță rezultatul testării comportamentului simulat la care a fost supus
inculpatul (20 februarie 2009), raportul de constatare tehnico-științifică
menționând că acesta a prezentat reacții specifice comportamentului simulat, în
comparație cu testarea sa anterioară (din 12 noiembrie 2008), când se
evidențiaseră atât specificități de comportament simulat, cât și de conduită
sinceră.
Alături de
declarațiile mamei minorei, fratelui ei R.R., cât și ale martorei A.G.,
situația fiind relatată și de către inculpat, s-a probat că inculpatul, la
sfârșitul anului 2008, i-a dat lui R.L. suma de 500 RON, aceasta reprezentând
încercarea lui, manifestă încă din convorbirea telefonică pe care o inițiase
după ce a aflat că ea sesizase organele de cercetare penală, de a se înțelege
cu ea.
Totodată, actul
medico-legal datat 22 octombrie 2008, referindu-se la examinarea, din 13
octombrie 2008, a minorei, în concluzii menționează că ea prezenta deflorare
veche, mai veche de 12 - 14 zile, data de producere neputând fi precizată.
În cauză, chiar dacă
nu s-a evidențiat că inculpatul a avut raport sexual cu minora, cu
intramisiune, fapta sa realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de
viol în formă agravată, prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen., minora având
vârsta de 12 ani.
Decizia nr. III/2005,
pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secțiile unite, într-un
recurs în interesul legii, statuează că prin act sexual, susceptibil de a fi
încadrat în infracțiunea prevăzută de art. 197 C. pen., se înțelege orice
modalitate de obținere a unei satisfacții sexuale prin folosirea sexului sau
acționând asupra sexului, între persoane de sex diferit, prin constrângere sau
profitând de imposibilitatea persoanei de a se apăra ori de a-și exprima
voința.
Ca atare, fiind
probată fapta comisă la 11 octombrie 2008, recursul declarat de parchet și de
către inculpat, în baza dispozițiilor art. 385
15
pct. 1 lit. d) C.
proc. pen., vor fi admise, se va casa decizia instanței de apel și, în parte,
sentința instanței de fond, inculpatul va fi achitat în conformitate cu
dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.,
sub aspectul comiterii infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (3) C.
pen., cu referire la fapta din iunie 2008.
În ce privește cazul
de casare invocat de inculpat, acela prevăzut de art. 385
9
pct. 9 C.
proc. pen., respectiv "hotărârea nu cuprinde motivele pe care se
întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul sau acesta nu
se înțelege", acesta nu este fondat, corelativ situației de fapt avută în
vedere de către instanța de apel în baza efectului devolutiv prevăzut de art.
371 alin. (1), (2) C. proc. pen., a examinat cauza sub toate aspectele de fapt
și de drept, considerentele și soluția nefiind contradictorii.
Referitor cazului de
casare prevăzut de art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen., susținut atât în
recursul parchetului, cât și al inculpatului, acesta este fondat prin prisma
dezvoltării lui, astfel cum apare motivat în recursul procurorului, exclusiv
raportat la individualizarea pedepsei la care s-a orientat instanța de fond.
Astfel, în acord cu
criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., aplicând pedeapsa de 7 ani
închisoare, instanța de fond a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de
textul incriminator (10 - 25 ani închisoare), împrejurările în care fapta s-a
săvârșit, reliefate ca atare în dezvoltarea situației de fapt, dar și persoana
inculpatului, în favoarea sa reținându-se circumstanța atenuantă prevăzută de
art. 74 lit. a) C. pen., aceasta contribuind la stabilirea, în acord cu
prevederile art. 76 lit. a) C. pen., la coborârea sub minimul special.
Totodată, în acord și
cu scopul pedepsei astfel cum este stipulat în art. 52 C. pen., se apreciază că
executarea pedepsei în regim de privare de libertate va fi în măsură să-l
reeduce pe inculpat și să răspundă și constrângerii lui pentru fapta săvârșită.
În conformitate cu
dispozițiile art. 67 alin. (3) C. pen., pedeapsa complementară a degradării
militare poate fi aplicată condamnaților militari și rezerviști, dacă pedeapsa
principală stabilită este de cel puțin 5 ani și de cel mult 10 ani, deci
aplicarea ei reprezintă o facultate, lăsată la aprecierea instanței.
În cauză, inculpatul
apare ca având stagiul militar satisfăcut, deci, nu este evidențiat ca având un
grad chiar de rezervist, situație care nu impune degradarea sa militară.
Pentru considerentele
expuse, astfel cum s-a motivat, recursurile vor fi admise și se va proceda
corespunzător dispozitivului prezentei.
Conform dispozițiilor
art. 192 alin. (3), cu referire la art. 189 alin. (1) C. proc. pen.,
cheltuielile judiciare din recurs rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile
declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și de inculpatul
N.G. împotriva Deciziei penale nr. 28 din 9 aprilie 2010 a Curții de Apel
Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Casează decizia
penală atacată și, în parte, Sentința penală nr. 194 din 11 decembrie 2009 a
Tribunalului Buzău și, în rejudecare:
Descontopește
pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare aplicată inculpatului N.G. prin
sentința penală sus-menționată în pedepsele componente.
În baza art. 11 pct.
2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., achită pe inculpatul N.G.
pentru infracțiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen. cu
aplicarea art. 74 lit. a) - 76 lit. a) C. pen. (fapta din iunie 2008).
Menține pedeapsa de 7
ani închisoare aplicată inculpatului pentru infracțiunea de viol prevăzută de
art. 197 alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) - 76 lit. a) C. pen.
(fapta din 11 octombrie 2008).
Menține celelalte
dispoziții ale hotărârilor atacate, cu excepția aplicării conform art. 67 C.
pen. a pedepsei complementare a degradării militare, pe care o înlătură.
Cheltuielile
judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul
apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul-intimat-inculpat până la
prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul
Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 14 decembrie 2010.