ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4524/2010

Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Buzău, prin Sentința penală nr. 194 din 11 decembrie 2009, a condamnat pe inculpatul N.G. (fără antecedente penale) la 7 ani închisoare pentru infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și a art. 76 lit. a) C. pen., precum și la 7 ani închisoare pentru aceeași infracțiune, prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și a art. 76 lit. a) C. pen. În baza dispozițiilor art. 33 lit. a) și a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și executarea pedepsei cea mai grea, de 7 ani închisoare. În baza dispozițiilor art. 65 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (3) C. pen., inculpatului i-au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b), d), e) C. pen., pe durata de 5 ani.

În baza dispozițiilor art. 67 C. pen., inculpatului i s-a aplicat pedeapsa complementară a degradării militare. S-a făcut aplicarea art. 71 și a art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b), d), e) C. pen. pe durata executării pedepsei. Pe latură civilă, s-a luat act că partea vătămată L.I., prin reprezentant legal R.L., nu s-a constituit parte civilă. Pentru a se pronunța hotărârea, instanța a reținut următoarea situație de fapt: La 11 octombrie 2008, R.L. a sesizat organele de cercetare penală despre faptul că în jurul orelor 12:00, din ziua de 11 octombrie 2008, N.G., consătean, a luat-o din locuință pe fiica ei în vârstă de 12 ani, L.I., a dus-o la casa lui N.A., aici încercând să o violeze.

Un echipaj din cadrul I.P.J. Buzău, deplasându-se, însoțit de doi martori asistenți, la locuința lui N.A. situată în satul D., comuna P. pe o uliță, casa învecinându-se la nord cu cea a lui R.L., fiica acesteia, L.I., în prezența mamei ei, Ie-a indicat polițiștilor poarta de acces pe unde a intrat, aleea pietruită parcursă până la o altă poartă, aici ea spunând că a fost așteptată de N.G., acesta a prins-o de braț, a dus-o într-un grajd aflat în partea din spate a curții, Ie-a indicat locul aflat între un stâlp de susținere a tavanului și iesle, aici se aflau resturi de paie ce prezentau urme de tasare și de răvășire. Fata a continuat să spună că N.G. a încercat să o violeze, după care a indicat o portiță din lemn situată lângă peretele grajdului pe unde a trecut către gardul despărțitor de casa familiei ei și a arătat locul de unde N.G.

a aruncat-o peste gard, în curtea casei ei. Examinându-se acea porțiune de gard, s-a constatat că prezenta urme de îndoire, iar în dreptul acelei porțiuni, în curtea casei fetei, se afla o bucată de teracotă, fetița declarând că în cădere s-a lovit de ea, cu spatele. Tot în acele împrejurări, minora a acuzat dureri în zona vaginului. Raportul de expertiză medico-legală din 22 octombrie 2008 a înscris că minora a prezentat deflorare veche, de mai mult de 12 - 14 zile, data de producere neputând fi precizată. S-a mai reținut că pe cap, trunchi și membre nu a prezentat urme de violență, iar pe frotiul examinat nu s-au evidențiat spermatozoizi. R.L. a declarat că reîntorcându-se acasă, în preajma prânzului din ziua de 11 octombrie 2008, și-a găsit 3 copii în curtea vecinei N.A.

și la întrebarea ei ce caută acolo, fiul F., în vârstă de 8 ani, i-a răspuns că după ce ea a plecat, N.G. a venit la ei, a luat-o pe I. și a dus-o în curtea vecinei lor. După acest episod, R.L. a susținut că și-a strigat copila și pentru că aceasta nu i-a răspuns, s-a deplasat până la poarta ce ducea la o curte de păsări și a constatat că era închisă cu un zăvor. La un moment dat, fata a strigat din curtea lor, mama ei a revenit și a văzut-o venind dinspre gardul ce despărțea cele două curți, era descheiată la pantaloni, avea paie în păr și plângea. Întrebând-o ce s-a întâmplat, fetița i-a relatat că imediat după ce plecase, N.G. a chemat-o să vină la N.A. pentru a scoate ouă din cotețul păsărilor, dar când a ajuns, a luat-o cu forța, a dus-o în grajd, a trântit-o pe un rest de fân, a dezbrăcat-o și a încercat să o violeze, dar când a auzit strigătele lui R.L.

a aruncat-o peste gard și a fugit printr-o vie. Mama minorei a mai declarat că după aproximativ 10 minute după ce fata îi spusese ce s-a întâmplat, N.G. a apelat-o pe telefonul mobil și i-a cerut să nu depună plângere pentru că-i va plăti cât cere și, oricum, nu i-a făcut nimic fetei. A mai declarat că și ulterior a fost sunată, N.G. adresându-i cuvinte obscene. Audiată fiind în prezența mamei, L.I. a declarat că la 11 octombrie 2008, între orele 11 - 12, în timp ce se afla acasă cu frații mai mici, a fost strigată de N.G.; acesta i-a cerut să-l însoțească la cumnata lui pentru a-i scoate ouă dintr-un coteț, ea a acceptat pentru că mai făcuse acest lucru, dar când a văzut că N.A. nu este acasă, a încercat să se retragă.

Imediat, N.G. a prins-o de braț, a dus-o în grajd, a dezbrăcat-o, a trântit-o pe niște paie, s-a dezbrăcat și el, și-a tras pantalonii până în dreptul genunchilor, s-a așezat peste ea și ulterior a simțit o durere puternică în zona organului genital. Când a auzit strigătele mamei ei care o căuta, nu a putut răspunde pentru că N.G. îi pusese mâna la gură, dar s-a ridicat de pe ea, a scos-o din grajd, a luat-o de mână și de un picior și a aruncat-o peste gard, în curtea casei ei.

La 27 octombrie 2008 și 12 martie 2009, reaudiată în prezența mamei ei și a avocatului desemnat apărător din oficiu pentru asistarea ei, și-a menținut declarațiile și a mai susținut că într-una din zilele lunii iunie 2008, înainte de terminarea anului școlar, fiind acasă împreună cu frații ei mai mici, s-a trezit în încăpere cu N.G., care intrase fără să strige; acesta i-a dat fratelui ei F. niște bani pentru a-i cumpăra țigări "M."; fratele și ceilalți copii s-au dus la magazinul amplasat la circa 300 m de casa ei, N.G. a închis poarta, a scos un briceag din buzunar, l-a îndreptat spre ea și a amenințat-o că dacă va spune ceva, o va bate. În continuare, fetița a relatat că N.G. a împins-o pe pat, i-a cerut să nu se miște, a amenințat-o din nou cu briceagul, a dezbrăcat-o, s-a dezbrăcat și el, s-a așezat peste ea și a violat-o.

După consumarea raportului sexual, N.G. a amenințat-o că dacă va spune cuiva ce i se întâmplase, o va omorî. Temându-se, minora nu a spus părinților ce i s-a întâmplat, iar pe 11 octombrie 2008, când din nou a fost violată, ea a susținut că i-a fost rușine să le spună polițiștilor despre cele ce suportase în iunie 2008. În tot cursul procesului penal, minora și-a menținut declarațiile. Raportul de evaluare psihologică întocmit de Direcția Generală de Asistență și Protecția Copilului a înscris că minora a relatat cu rușine și teamă aspectele legate de experiența tristă prin care trecuse urmare abuzului sexual, informațiile aveau consistență logică, nu au fost identificate elemente de natură a suspiciona că cele ce i se întâmplaseră nu ar fi veridice.

În fața instanței, minora a prezentat tulburare de stres pe fond de anxietate și tristețe. Inculpatul nu a recunoscut faptele. Împotriva sentinței, inculpatul a declarat apel, motivele invocate fiind nelegalitatea și netemeinicia hotărârii în sensul inexistenței vreunei probe care să răstoarne prezumția de nevinovăție, în cauză nu există probe, testul poligraf este nerelevant și nu constituie decât un început de probă, declarațiile a patru martori sunt neconcludente pentru că nu sunt directe, ci conțin elemente de conjunctură, raportul de expertiză medico-legală stabilește că partea vătămată prezenta deflorare veche, de 12 - 14 zile, nu atestă o realitate, gardul îndoit nu este o dovadă că s-ar fi comis infracțiunea pentru că tatăl minorei nu cunoștea nimic despre vreun incident care să fi avut loc în iunie sau septembrie 2008, nevinovăția inculpatului rezultând și din faptul că acesta crește și educă două nepoate.

Curtea de Apel Ploiești, prin Decizia penală nr. 28 din 9 aprilie 2010 a admis apelul declarat de inculpat, a desființat, în parte, sentința și în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor, din două (2) infracțiuni de viol în formă agravată, prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. a) C. pen., într-o singură infracțiune, prevăzută de art. 197 alin. (1) și 3 teza I C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), a art. 76 lit. a) și a art. 41 alin. (2) C. pen., inculpatul fiind condamnat la 5 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), d), e) C. pen. pe durata de 3 ani. S-au menținut restul dispozițiilor sentinței.

Decizia instanței de apel a fost recurată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și de către inculpat, cazurile de casare fiind detaliate în prezenta. Recursurile sunt fondate pentru considerentele ce se vor dezvolta. Referitor cazului de casare invocat, respectiv cel prevăzut de art. 385 9 pct. 17 C. proc.

pen., faptei săvârșite i s-a dat o greșită încadrare juridică, hotărârea instanței de apel este nelegală, în cauză neexistând pluralitate de infracțiuni, mai mult, analizând situația de fapt prin coroborarea probatoriului, se reține că inculpatul a comis o singură infracțiune, aceea din data de 11 octombrie 2008. Astfel, alături de declarațiile constante ale minorei, ascultată de 4 ori la urmărirea penală și de 2 ori în fața instanței de fond, în prezența mamei și a apărătorului din oficiu împuternicit pentru asistarea ei juridică declarațiile lui R.L., ale lui B.R., N.N., R.R., R.V., conțin suficiente elemente care-l plasează pe inculpat în preajma casei minorei la orele susținute de aceasta că a fost abuzată sexual, el a fost văzut fie fugind dinspre casa lui N.A.

spre a sa, figura lui denotă temere, fie furișându-se dinspre casa minorei, sau modul în care a conceput îndepărtarea fraților copilei de acasă pentru a rămâne singur cu ea. Deși nu constituie probă în accepțiunea dispozițiilor art. 64 C. proc. pen., reprezintă însă relevanță rezultatul testării comportamentului simulat la care a fost supus inculpatul (20 februarie 2009), raportul de constatare tehnico-științifică menționând că acesta a prezentat reacții specifice comportamentului simulat, în comparație cu testarea sa anterioară (din 12 noiembrie 2008), când se evidențiaseră atât specificități de comportament simulat, cât și de conduită sinceră. Alături de declarațiile mamei minorei, fratelui ei R.R., cât și ale martorei A.G., situația fiind relatată și de către inculpat, s-a probat că inculpatul, la sfârșitul anului 2008, i-a dat lui R.L.

suma de 500 RON, aceasta reprezentând încercarea lui, manifestă încă din convorbirea telefonică pe care o inițiase după ce a aflat că ea sesizase organele de cercetare penală, de a se înțelege cu ea. Totodată, actul medico-legal datat 22 octombrie 2008, referindu-se la examinarea, din 13 octombrie 2008, a minorei, în concluzii menționează că ea prezenta deflorare veche, mai veche de 12 - 14 zile, data de producere neputând fi precizată. În cauză, chiar dacă nu s-a evidențiat că inculpatul a avut raport sexual cu minora, cu intramisiune, fapta sa realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de viol în formă agravată, prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen., minora având vârsta de 12 ani.

Decizia nr. III/2005, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secțiile unite, într-un recurs în interesul legii, statuează că prin act sexual, susceptibil de a fi încadrat în infracțiunea prevăzută de art. 197 C. pen., se înțelege orice modalitate de obținere a unei satisfacții sexuale prin folosirea sexului sau acționând asupra sexului, între persoane de sex diferit, prin constrângere sau profitând de imposibilitatea persoanei de a se apăra ori de a-și exprima voința. Ca atare, fiind probată fapta comisă la 11 octombrie 2008, recursul declarat de parchet și de către inculpat, în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. d) C. proc. pen., vor fi admise, se va casa decizia instanței de apel și, în parte, sentința instanței de fond, inculpatul va fi achitat în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. a) C. proc.

pen., sub aspectul comiterii infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen., cu referire la fapta din iunie 2008. În ce privește cazul de casare invocat de inculpat, acela prevăzut de art. 385 9 pct. 9 C. proc. pen., respectiv "hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul sau acesta nu se înțelege", acesta nu este fondat, corelativ situației de fapt avută în vedere de către instanța de apel în baza efectului devolutiv prevăzut de art. 371 alin. (1), (2) C. proc. pen., a examinat cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, considerentele și soluția nefiind contradictorii. Referitor cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen., susținut atât în recursul parchetului, cât și al inculpatului, acesta este fondat prin prisma dezvoltării lui, astfel cum apare motivat în recursul procurorului, exclusiv raportat la individualizarea pedepsei la care s-a orientat instanța de fond. Astfel, în acord cu criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., aplicând pedeapsa de 7 ani închisoare, instanța de fond a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator (10 - 25 ani închisoare), împrejurările în care fapta s-a săvârșit, reliefate ca atare în dezvoltarea situației de fapt, dar și persoana inculpatului, în favoarea sa reținându-se circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., aceasta contribuind la stabilirea, în acord cu prevederile art. 76 lit. a) C. pen., la coborârea sub minimul special.

Totodată, în acord și cu scopul pedepsei astfel cum este stipulat în art. 52 C. pen., se apreciază că executarea pedepsei în regim de privare de libertate va fi în măsură să-l reeduce pe inculpat și să răspundă și constrângerii lui pentru fapta săvârșită. În conformitate cu dispozițiile art. 67 alin. (3) C. pen., pedeapsa complementară a degradării militare poate fi aplicată condamnaților militari și rezerviști, dacă pedeapsa principală stabilită este de cel puțin 5 ani și de cel mult 10 ani, deci aplicarea ei reprezintă o facultate, lăsată la aprecierea instanței. În cauză, inculpatul apare ca având stagiul militar satisfăcut, deci, nu este evidențiat ca având un grad chiar de rezervist, situație care nu impune degradarea sa militară.

Pentru considerentele expuse, astfel cum s-a motivat, recursurile vor fi admise și se va proceda corespunzător dispozitivului prezentei. Conform dispozițiilor art. 192 alin. (3), cu referire la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., cheltuielile judiciare din recurs rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și de inculpatul N.G. împotriva Deciziei penale nr. 28 din 9 aprilie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Casează decizia penală atacată și, în parte, Sentința penală nr. 194 din 11 decembrie 2009 a Tribunalului Buzău și, în rejudecare: Descontopește pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare aplicată inculpatului N.G. prin sentința penală sus-menționată în pedepsele componente. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., achită pe inculpatul N.G. pentru infracțiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) - 76 lit. a) C. pen.

(fapta din iunie 2008). Menține pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată inculpatului pentru infracțiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) - 76 lit. a) C. pen. (fapta din 11 octombrie 2008). Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate, cu excepția aplicării conform art. 67 C. pen. a pedepsei complementare a degradării militare, pe care o înlătură. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul-intimat-inculpat până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 decembrie 2010.