ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4524/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4524/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursurilor

de față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Buzău, prin Sentința penală nr.

194 din 11 decembrie 2009, a condamnat pe inculpatul N.G. (fără antecedente

penale) la 7 ani închisoare pentru infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197

alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și a art. 76 lit. a) C. pen., precum

și la 7 ani închisoare pentru aceeași infracțiune, prevăzută de art. 197 alin.

(3) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și a art. 76 lit. a) C. pen.

În baza dispozițiilor

art. 33 lit. a) și a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor

și executarea pedepsei cea mai grea, de 7 ani închisoare.

În baza dispozițiilor

art. 65 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (3) C. pen., inculpatului

i-au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a

II-a și lit. b), d), e) C. pen., pe durata de 5 ani.

În baza dispozițiilor

art. 67 C. pen., inculpatului i s-a aplicat pedeapsa complementară a degradării

militare.

S-a făcut aplicarea

art. 71 și a art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b), d), e) C. pen.

pe durata executării pedepsei.

Pe latură civilă, s-a

luat act că partea vătămată L.I., prin reprezentant legal R.L., nu s-a

constituit parte civilă.

Pentru a se pronunța

hotărârea, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

La 11 octombrie 2008,

R.L. a sesizat organele de cercetare penală despre faptul că în jurul orelor

12:00, din ziua de 11 octombrie 2008, N.G., consătean, a luat-o din locuință pe

fiica ei în vârstă de 12 ani, L.I., a dus-o la casa lui N.A., aici încercând să

o violeze.

Un echipaj din cadrul

I.P.J. Buzău, deplasându-se, însoțit de doi martori asistenți, la locuința lui

N.A. situată în satul D., comuna P. pe o uliță, casa învecinându-se la nord cu

cea a lui R.L., fiica acesteia, L.I., în prezența mamei ei, Ie-a indicat

polițiștilor poarta de acces pe unde a intrat, aleea pietruită parcursă până la

o altă poartă, aici ea spunând că a fost așteptată de N.G., acesta a prins-o de

braț, a dus-o într-un grajd aflat în partea din spate a curții, Ie-a indicat

locul aflat între un stâlp de susținere a tavanului și iesle, aici se aflau

resturi de paie ce prezentau urme de tasare și de răvășire. Fata a continuat să

spună că N.G. a încercat să o violeze, după care a indicat o portiță din lemn

situată lângă peretele grajdului pe unde a trecut către gardul despărțitor de

casa familiei ei și a arătat locul de unde N.G. a aruncat-o peste gard, în

curtea casei ei.

Examinându-se acea

porțiune de gard, s-a constatat că prezenta urme de îndoire, iar în dreptul

acelei porțiuni, în curtea casei fetei, se afla o bucată de teracotă, fetița

declarând că în cădere s-a lovit de ea, cu spatele.

Tot în acele

împrejurări, minora a acuzat dureri în zona vaginului.

Raportul de expertiză

medico-legală din 22 octombrie 2008 a înscris că minora a prezentat deflorare

veche, de mai mult de 12 - 14 zile, data de producere neputând fi precizată.

S-a mai reținut că pe cap, trunchi și membre nu a prezentat urme de violență,

iar pe frotiul examinat nu s-au evidențiat spermatozoizi.

R.L. a declarat că

reîntorcându-se acasă, în preajma prânzului din ziua de 11 octombrie 2008, și-a

găsit 3 copii în curtea vecinei N.A. și la întrebarea ei ce caută acolo, fiul

F., în vârstă de 8 ani, i-a răspuns că după ce ea a plecat, N.G. a venit la ei,

a luat-o pe I. și a dus-o în curtea vecinei lor.

După acest episod,

R.L. a susținut că și-a strigat copila și pentru că aceasta nu i-a răspuns, s-a

deplasat până la poarta ce ducea la o curte de păsări și a constatat că era

închisă cu un zăvor. La un moment dat, fata a strigat din curtea lor, mama ei a

revenit și a văzut-o venind dinspre gardul ce despărțea cele două curți, era

descheiată la pantaloni, avea paie în păr și plângea. Întrebând-o ce s-a

întâmplat, fetița i-a relatat că imediat după ce plecase, N.G. a chemat-o să

vină la N.A. pentru a scoate ouă din cotețul păsărilor, dar când a ajuns, a

luat-o cu forța, a dus-o în grajd, a trântit-o pe un rest de fân, a dezbrăcat-o

și a încercat să o violeze, dar când a auzit strigătele lui R.L. a aruncat-o

peste gard și a fugit printr-o vie.

Mama minorei a mai

declarat că după aproximativ 10 minute după ce fata îi spusese ce s-a

întâmplat, N.G. a apelat-o pe telefonul mobil și i-a cerut să nu depună

plângere pentru că-i va plăti cât cere și, oricum, nu i-a făcut nimic fetei. A

mai declarat că și ulterior a fost sunată, N.G. adresându-i cuvinte obscene.

Audiată fiind în

prezența mamei, L.I. a declarat că la 11 octombrie 2008, între orele 11 - 12,

în timp ce se afla acasă cu frații mai mici, a fost strigată de N.G.; acesta

i-a cerut să-l însoțească la cumnata lui pentru a-i scoate ouă dintr-un coteț,

ea a acceptat pentru că mai făcuse acest lucru, dar când a văzut că N.A. nu

este acasă, a încercat să se retragă. Imediat, N.G. a prins-o de braț, a dus-o

în grajd, a dezbrăcat-o, a trântit-o pe niște paie, s-a dezbrăcat și el, și-a

tras pantalonii până în dreptul genunchilor, s-a așezat peste ea și ulterior a

simțit o durere puternică în zona organului genital. Când a auzit strigătele

mamei ei care o căuta, nu a putut răspunde pentru că N.G. îi pusese mâna la

gură, dar s-a ridicat de pe ea, a scos-o din grajd, a luat-o de mână și de un

picior și a aruncat-o peste gard, în curtea casei ei.

La 27 octombrie 2008

și 12 martie 2009, reaudiată în prezența mamei ei și a avocatului desemnat

apărător din oficiu pentru asistarea ei, și-a menținut declarațiile și a mai

susținut că într-una din zilele lunii iunie 2008, înainte de terminarea anului

școlar, fiind acasă împreună cu frații ei mai mici, s-a trezit în încăpere cu

N.G., care intrase fără să strige; acesta i-a dat fratelui ei F. niște bani

pentru a-i cumpăra țigări "M."; fratele și ceilalți copii s-au dus la

magazinul amplasat la circa 300 m de casa ei, N.G. a închis poarta, a scos un

briceag din buzunar, l-a îndreptat spre ea și a amenințat-o că dacă va spune

ceva, o va bate.

În continuare, fetița

a relatat că N.G. a împins-o pe pat, i-a cerut să nu se miște, a amenințat-o

din nou cu briceagul, a dezbrăcat-o, s-a dezbrăcat și el, s-a așezat peste ea

și a violat-o.

După consumarea

raportului sexual, N.G. a amenințat-o că dacă va spune cuiva ce i se

întâmplase, o va omorî.

Temându-se, minora nu

a spus părinților ce i s-a întâmplat, iar pe 11 octombrie 2008, când din nou a

fost violată, ea a susținut că i-a fost rușine să le spună polițiștilor despre

cele ce suportase în iunie 2008.

În tot cursul

procesului penal, minora și-a menținut declarațiile.

Raportul de evaluare

psihologică întocmit de Direcția Generală de Asistență și Protecția Copilului a

înscris că minora a relatat cu rușine și teamă aspectele legate de experiența

tristă prin care trecuse urmare abuzului sexual, informațiile aveau consistență

logică, nu au fost identificate elemente de natură a suspiciona că cele ce i se

întâmplaseră nu ar fi veridice.

În fața instanței,

minora a prezentat tulburare de stres pe fond de anxietate și tristețe.

Inculpatul nu a

recunoscut faptele.

Împotriva sentinței,

inculpatul a declarat apel, motivele invocate fiind nelegalitatea și

netemeinicia hotărârii în sensul inexistenței vreunei probe care să răstoarne

prezumția de nevinovăție, în cauză nu există probe, testul poligraf este

nerelevant și nu constituie decât un început de probă, declarațiile a patru

martori sunt neconcludente pentru că nu sunt directe, ci conțin elemente de

conjunctură, raportul de expertiză medico-legală stabilește că partea vătămată

prezenta deflorare veche, de 12 - 14 zile, nu atestă o realitate, gardul îndoit

nu este o dovadă că s-ar fi comis infracțiunea pentru că tatăl minorei nu

cunoștea nimic despre vreun incident care să fi avut loc în iunie sau

septembrie 2008, nevinovăția inculpatului rezultând și din faptul că acesta

crește și educă două nepoate.

Curtea de Apel

Ploiești, prin Decizia penală nr. 28 din 9 aprilie 2010 a admis apelul declarat

de inculpat, a desființat, în parte, sentința și în baza art. 334 C. proc. pen.,

a schimbat încadrarea juridică a faptelor, din două (2) infracțiuni de viol în

formă agravată, prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 74

lit. a), art. 76 lit. a) C. pen., într-o singură infracțiune, prevăzută de art.

197 alin. (1) și 3 teza I C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), a art. 76 lit.

a) și a art. 41 alin. (2) C. pen., inculpatul fiind condamnat la 5 ani

închisoare.

S-a făcut aplicarea

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), d), e) C. pen. pe durata de 3

ani.

S-au menținut restul

dispozițiilor sentinței.

Decizia instanței de

apel a fost recurată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și de

către inculpat, cazurile de casare fiind detaliate în prezenta.

Recursurile sunt

fondate pentru considerentele ce se vor dezvolta.

Referitor cazului de

casare invocat, respectiv cel prevăzut de art. 385

9

pct. 17 C. proc.

pen., faptei săvârșite i s-a dat o greșită încadrare juridică, hotărârea

instanței de apel este nelegală, în cauză neexistând pluralitate de

infracțiuni, mai mult, analizând situația de fapt prin coroborarea

probatoriului, se reține că inculpatul a comis o singură infracțiune, aceea din

data de 11 octombrie 2008.

Astfel, alături de

declarațiile constante ale minorei, ascultată de 4 ori la urmărirea penală și

de 2 ori în fața instanței de fond, în prezența mamei și a apărătorului din

oficiu împuternicit pentru asistarea ei juridică declarațiile lui R.L., ale lui

B.R., N.N., R.R., R.V., conțin suficiente elemente care-l plasează pe inculpat

în preajma casei minorei la orele susținute de aceasta că a fost abuzată

sexual, el a fost văzut fie fugind dinspre casa lui N.A. spre a sa, figura lui

denotă temere, fie furișându-se dinspre casa minorei, sau modul în care a

conceput îndepărtarea fraților copilei de acasă pentru a rămâne singur cu ea.

Deși nu constituie

probă în accepțiunea dispozițiilor art. 64 C. proc. pen., reprezintă însă

relevanță rezultatul testării comportamentului simulat la care a fost supus

inculpatul (20 februarie 2009), raportul de constatare tehnico-științifică

menționând că acesta a prezentat reacții specifice comportamentului simulat, în

comparație cu testarea sa anterioară (din 12 noiembrie 2008), când se

evidențiaseră atât specificități de comportament simulat, cât și de conduită

sinceră.

Alături de

declarațiile mamei minorei, fratelui ei R.R., cât și ale martorei A.G.,

situația fiind relatată și de către inculpat, s-a probat că inculpatul, la

sfârșitul anului 2008, i-a dat lui R.L. suma de 500 RON, aceasta reprezentând

încercarea lui, manifestă încă din convorbirea telefonică pe care o inițiase

după ce a aflat că ea sesizase organele de cercetare penală, de a se înțelege

cu ea.

Totodată, actul

medico-legal datat 22 octombrie 2008, referindu-se la examinarea, din 13

octombrie 2008, a minorei, în concluzii menționează că ea prezenta deflorare

veche, mai veche de 12 - 14 zile, data de producere neputând fi precizată.

În cauză, chiar dacă

nu s-a evidențiat că inculpatul a avut raport sexual cu minora, cu

intramisiune, fapta sa realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de

viol în formă agravată, prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen., minora având

vârsta de 12 ani.

Decizia nr. III/2005,

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secțiile unite, într-un

recurs în interesul legii, statuează că prin act sexual, susceptibil de a fi

încadrat în infracțiunea prevăzută de art. 197 C. pen., se înțelege orice

modalitate de obținere a unei satisfacții sexuale prin folosirea sexului sau

acționând asupra sexului, între persoane de sex diferit, prin constrângere sau

profitând de imposibilitatea persoanei de a se apăra ori de a-și exprima

voința.

Ca atare, fiind

probată fapta comisă la 11 octombrie 2008, recursul declarat de parchet și de

către inculpat, în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. d) C.

proc. pen., vor fi admise, se va casa decizia instanței de apel și, în parte,

sentința instanței de fond, inculpatul va fi achitat în conformitate cu

dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.,

sub aspectul comiterii infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (3) C.

pen., cu referire la fapta din iunie 2008.

În ce privește cazul

de casare invocat de inculpat, acela prevăzut de art. 385

9

pct. 9 C.

proc. pen., respectiv "hotărârea nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul sau acesta nu

se înțelege", acesta nu este fondat, corelativ situației de fapt avută în

vedere de către instanța de apel în baza efectului devolutiv prevăzut de art.

371 alin. (1), (2) C. proc. pen., a examinat cauza sub toate aspectele de fapt

și de drept, considerentele și soluția nefiind contradictorii.

Referitor cazului de

casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., susținut atât în

recursul parchetului, cât și al inculpatului, acesta este fondat prin prisma

dezvoltării lui, astfel cum apare motivat în recursul procurorului, exclusiv

raportat la individualizarea pedepsei la care s-a orientat instanța de fond.

Astfel, în acord cu

criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., aplicând pedeapsa de 7 ani

închisoare, instanța de fond a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de

textul incriminator (10 - 25 ani închisoare), împrejurările în care fapta s-a

săvârșit, reliefate ca atare în dezvoltarea situației de fapt, dar și persoana

inculpatului, în favoarea sa reținându-se circumstanța atenuantă prevăzută de

art. 74 lit. a) C. pen., aceasta contribuind la stabilirea, în acord cu

prevederile art. 76 lit. a) C. pen., la coborârea sub minimul special.

Totodată, în acord și

cu scopul pedepsei astfel cum este stipulat în art. 52 C. pen., se apreciază că

executarea pedepsei în regim de privare de libertate va fi în măsură să-l

reeduce pe inculpat și să răspundă și constrângerii lui pentru fapta săvârșită.

În conformitate cu

dispozițiile art. 67 alin. (3) C. pen., pedeapsa complementară a degradării

militare poate fi aplicată condamnaților militari și rezerviști, dacă pedeapsa

principală stabilită este de cel puțin 5 ani și de cel mult 10 ani, deci

aplicarea ei reprezintă o facultate, lăsată la aprecierea instanței.

În cauză, inculpatul

apare ca având stagiul militar satisfăcut, deci, nu este evidențiat ca având un

grad chiar de rezervist, situație care nu impune degradarea sa militară.

Pentru considerentele

expuse, astfel cum s-a motivat, recursurile vor fi admise și se va proceda

corespunzător dispozitivului prezentei.

Conform dispozițiilor

art. 192 alin. (3), cu referire la art. 189 alin. (1) C. proc. pen.,

cheltuielile judiciare din recurs rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile

declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și de inculpatul

N.G. împotriva Deciziei penale nr. 28 din 9 aprilie 2010 a Curții de Apel

Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează decizia

penală atacată și, în parte, Sentința penală nr. 194 din 11 decembrie 2009 a

Tribunalului Buzău și, în rejudecare:

Descontopește

pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare aplicată inculpatului N.G. prin

sentința penală sus-menționată în pedepsele componente.

În baza art. 11 pct.

2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., achită pe inculpatul N.G.

pentru infracțiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen. cu

aplicarea art. 74 lit. a) - 76 lit. a) C. pen. (fapta din iunie 2008).

Menține pedeapsa de 7

ani închisoare aplicată inculpatului pentru infracțiunea de viol prevăzută de

art. 197 alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) - 76 lit. a) C. pen.

(fapta din 11 octombrie 2008).

Menține celelalte

dispoziții ale hotărârilor atacate, cu excepția aplicării conform art. 67 C.

pen. a pedepsei complementare a degradării militare, pe care o înlătură.

Cheltuielile

judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul-intimat-inculpat până la

prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 14 decembrie 2010.