ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3751/2009

Asupra recursurilor penale de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 92/PI din 4 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 8610.1/30/2008, în baza art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.I. zis "J.", , cetățean austriac, studii 8 clase, ocupația zidar, căsătorit, stagiul militar satisfăcut, cu antecedente penale, în prezent deținut în P. T., la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prin recrutare, transportare și amenințare.

A fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen., lit. a) și b) C. pen., în limitele art. 71 C. pen.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.

În baza art. 82 C. pen. s-a stabilit termen de încercare pe durata de 5 ani.

S-a atras atenția inculpatului asupra prev. art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate s-a dispus și suspendarea pedepsei accesorii.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 28 august 2008 la zi și s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat și în altă cauză.

În baza art. 165 alin. (7) C. proc. pen. s-a dispus ridicarea sechestrului autoturismului V.P. din custodia numitei V.E.I., sigilat cu sigiliul M.I. nr. X (conform procesului-verbal din 28 august 2008).

Au fost respinse ca nedovedite pretențiile civile formulate de părțile civile C.V., P.A., A.L., S.A. și C.O.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre Tribunalul Timiș a reținut următoarele:

În anul 1990 inculpatul B.I. s-a stabilit în Austria, stabilindu-se în localitatea Hornstein, renunțând la cetățenia română.

Inculpatul cunoscând limba germană s-a implicat în găsirea unor persoane din România care să accepte să îngrijească membri de familie cu probleme de sănătate domiciliate în Austria.

Călătorind des în țară, mai exact în localitatea natală, inculpatul a transportat prima persoană, și anume concubina sa, învinuita V.E.I.. Ulterior, inculpatul a racolat pe partea vătămată C.V., propunându-i un salariu de 1.000 de euro din care 300 comisionul său.

Acceptând oferta, partea vătămată s-a deplasat împreună cu inculpatul, în autoturismul acestuia, în Austria, unde timp de 2 luni a îngrijit o familie pe post de asistent social, inculpatul primind un comision lunar de 200 euro.

Ulterior partea vătămată, aflând că inculpatul a mai primit un comision de 120 de euro și din partea familiei austriece unde aceasta presta activitatea, a refuzat pe viitor să mai achite comisionul, fapt ce l-a determinat pe inculpat să-i adreseze amenințări și injurii.

După finalizarea celor 2 luni de muncă partea vătămată C.V. a trimis cu acordul familiei austriece pe fiica sa I.A. să muncească pe postul vacant, care la rândul ei a refuzat să-i plătească comisionul de 200 euro inculpatului.

La începutul anului 2002, învinuita V.E. a atras cu ofertă de muncă în Austria pe numita C.O. care având acordul inculpatului s-a deplasat la Viena, de unde a fost preluată de către acesta cu mașina personală și transportată la domiciliul unei familii austriece.

Inculpatul pe perioada cât partea vătămată a lucrat în Austria a primit un comision în sumă de 140 euro. Ulterior partea vătămată a revenit în țară, primind amenințări din partea inculpatului pentru că a refuzat să mai lucreze în Austria.

În cursul anului 2007 inculpatul a racolat pe partea vătămată S.A., care folosind un mijloc de transport internațional a ajuns în gara din Viena. Aceasta i-a plătit ulterior un comision de 200 euro, refuzând plata pentru viitor.

Prin intermediul învinuitei V.E. inculpatul a racolat pe partea vătămată A.L. care a fost transportată într-o localitate din Austria. Inculpatul prin amenințări a întreținut relații sexuale cu partea vătămată, și a primit timp de 3 luni un comision de 200 euro, după care a silit-o să părăsească teritoriul Austriei cu un autocar ca urmare a refuzului acesteia de a-i mai plăti comision.

Aflând că partea vătămată K.E. s-a arătat interesată de a munci în Austria, inculpatul i-a propus acesteia să vină ca pasager într-un autocar până la Viena, care la rândul ei i-a plătit timp de 2 luni inculpatului câte 200 euro comision. Ulterior, partea vătămată K.E. a revenit în țară, iar după o perioadă de timp a revenit la aceiași familie din Austria, unde a continuat să presteze munca de asistentă socială.

În cursul anului 2008, inculpatul s-a întâlnit cu partea vătămată K.E. și aflând că aceasta continuă să lucreze în Austria a începu să o amenințe.

În timpul urmăririi penale a fost identificată și partea vătămată P.A., care a declarat de asemenea că a dat suma de 200 euro drept comision inculpatului și că a venit în Austria cu autobuzul, fiind ulterior transportată la o familie austriacă cu autoturismul inculpatului.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpatul B.I. și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT Timișoara și părțile civile C.O. și A.L..

În motivarea apelului s-a criticat hotărârea de către procuror, cu privire la rezolvarea laturii civile, întrucât deși pretențiile părților civile au fost dovedite cu declarațiile lor și ale martorilor, au fost respinse și cu privire la confiscarea specială a autoturismului folosit la transportul persoanelor traficate cât și greșita individualizare a pedepsei și modalitatea de executare.

Părțile civile au solicitat să li se acorde pretențiile civile cu care s-au constituit, fiind totodată nemulțumite de modalitatea de executare a pedepsei de către inculpat.

Inculpatul nu a motivat apelul.

Prin Decizia penală nr. 50/A din 23 aprilie 2009 Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și părțile civile C.O. și A.L. împotriva aceleiași sentințe penale pe care o desființează și rejudecând:

În baza art. 14 art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ. a obligat pe inculpat să le plătească părților civile echivalentul în lei din ziua plății astfel: C.V. sume de 300 euro, P.A. suma de 600 euro, A.L. suma de 1.200 euro, S.A. suma de 400 euro, C.O. suma de 3.000 euro, K.E. suma de 400 euro.

În baza art. 19 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 118 lit. b) C. pen. a dispus confiscarea autoturismului V.P. proprietatea inculpatului.

A menținut în rest dispozițiile sentinței penale apelate și care nu au contravenit prezentei decizii.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat pe inculpat la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat în apel.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Împotriva hotărârii sus-menționate au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Serviciul Teritorial Timișoara și inculpatul B.I..

Procurorul a considerat hotărârea ca fiind neîntemeiată și nelegală sub aspectul individualizării pedepselor, invocându-se cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Inculpatul a solicitat admiterea recursului invocându-se cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., și să se dispună achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Recursul inculpatului este fondat pentru următoarele considerente iar al procurorul nefondat.

Din examinarea hotărârilor pronunțate în cauză și a lucrărilor dosarului, rezultă că instanțele, întemeindu-se pe probele administrate au stabilit și reținut corect starea de fapt.

Totodată se constată că instanțele au dat faptelor o legală încadrare juridică.

Fapta inculpatului care a racolat și transportat părțile vătămate P.A., C.O., C.V., S.A., A.L. și K.E. pe care sub promisiunea găsirii și asigurării unui loc de muncă în calitate de asistent social, la diverse familii austriece și folosind acte de amenințare și intimidare, toate acestea cu scopul exploatării acestora (prin pretinderea comisioanelor) întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.

Chiar dacă victimele și-au dat consimțământul pentru a pleca în străinătate și au acceptat ca inculpatul să efectueze formalitățile necesare pentru obținerea locurilor de muncă de asistente sociale, potrivit art. 16 din Legea nr. 678/2001 consimțământul victimei infracțiunii de trafic de persoane nu înlătură răspunderea penală a inculpatului.

În ceea ce privește pedeapsa aplicată recurentului inculpat Înalta Curte constată că instanțele au aplicat judicios dispozițiile art. 72 C. pen. și au avut în vedere toate aspectele care circumstanțiază persoana inculpatului, dar și gradul de pericol social ridicat al infracțiunilor comise, natura și importanța deosebită a relațiilor sociale afectate, orientându-se către o pedeapsă care să fie în manieră să contribuie la îndreptarea comportamentului acestuia și să asigure realizarea funcțiilor de constrângere și reeducare precum și scopul preventiv al inculpatului.

Conform art. 118 lit. b) C. pen. sunt supuse confiscării speciale, lucrurile care au servit sau care au fost destinate să servească la săvârșirea unei infracțiuni dacă sunt ale infractorului.

Din probele administrate rezultă că inculpatul la intervale mari de timp a transportat în Austria doar două părți vătămate, și anume C.V. și A.L., celelalte părți vătămate asigurându-și personal transportul din România în Austria, astfel că nu se poate reține decât faptul că inculpatul a procedat ocazional la transportul celor două părți vătămate, și nu în mod organizat, iar față de această situație menționată trebuie să constate că vehicolul nu a folosit la săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane așa cum era prevăzut în art. 19 din Legea nr. 678/2001.

Pentru considerentele expuse, recursul inculpatului va fi admis iar al procurorului respins, dispunându-se conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul B.I. împotriva Deciziei penale nr. 50 A din 23 aprilie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Casează parțial decizia penală atacată numai cu privire la confiscarea autoturismului.

Înlătură măsura confiscării autoturismului marca V.P.

În baza art. 165 alin. (7) C. proc. pen. dispune ridicarea sechestrului asigurator aplicat asupra autoturismului marca V.P. aflat în custodia numitei V.E.I., (conform procesului-verbal din 28 august 2008).

Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT- Serviciul Teritorial Timișoara împotriva Deciziei penale nr. 50 A din 23 aprilie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 12 noiembrie 2009.