ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4105/2012
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4105/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Deliberând, în
condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față:
La data de 31 mai 2010, T.M. în
contradictoriu cu intimata Asociația de Proprietari nr. K Piatra Neamț, a
solicitat Tribunalului Neamț ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună
anularea deciziei de concediere din 1 octombrie 2009 și obligarea intimatei la
plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate.
Prin sentința civilă
nr. 862/C din 3 septembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Neamț a fost admisă
contestația formulată de T.M., cu consecința anulării dispoziției din 9
septembrie 2009 înregistrată la Inspectoratul Teritorial de Muncă Neamț sub nr.EE
din 1 octombrie 2009.
A obligat intimata la
plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate.
Împotriva acestei sentințe
a declarat recurs reclamanta Asociația de Proprietari nr. K Piatra Neamț invocând
faptul că, în calitatea sa de administrator al Asociației de Proprietari numita
T.M. a cauzat un prejudiciu de circa 60.000 RON, confirmat de raportul de expertiză
tehnică depus în Dosarul nr. 4401/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria
Piatra Neamț în care contestatoarea are calitatea de învinuită.
Curtea de Apel Bacău,
secția civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale, prin
decizia nr. 1445 din 29 noiembrie 2010 a admis recursul, a modificat în tot sentința
atacată și a respins ca tardiv formulată contestația.
Împotriva acestei decizii,
T.M. a formulat contestație în anulare susținând faptul că, decizia instanței de
recurs este rezultatul unei greșeli materiale întrucât s-a stabilit ca dată a comunicării
deciziei, data la care a refuzat să semneze decizia.
Prin decizia civilă
nr. 529 din 30 martie 2011, Curtea de Apel Bacău, secția civilă minori și familie,
conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins ca neîntemeiată contestația în
anulare a deciziei civile nr. 1445 din 19 noiembrie 2010 pronunțată de aceeași instanță.
Împotriva acestei din
urmă hotărâri a formulat recurs T.M., criticând-o ca nelegală întrucât nu a semnat
decizia de concediere și nici nu i s-a comunicat această decizie.
Recursul declarat în cauză
este inadmisibil.
Potrivit art. 320
alin. (3) C. proc. civ. hotărârea dată în contestație este supusă acelorași căi
de atac ca și hotărârea atacată, întrucât aceasta are un caracter accesoriu, din
punct de vedere procedural, în raport de judecata propriu-zisă, în fond sau în recurs.
În speță, contestația
în anulare a fost introdusă împotriva deciziei civile nr. 1445 din 29 noiembrie
2010 a Curții de Apel Bacău prin care a fost soluționat recursul formulat pe fondul
litigiului, decizia fiind irevocabilă.
Or, potrivit art. 377
C. proc. civ., hotărârea pronunțată în contestație este, de asemenea, irevocabilă.
În aceste condiții, decizia
Curții de Apel pronunțată în contestația în anulare nu mai este susceptibilă de
a fi atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil,
recursul declarat de contestatoarea T.M. împotriva deciziei nr. 529/2011 din data
de 30 martie 2011 a Curții de Apel Bacău, secția civilă, minori și familie, conflicte
de muncă și asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 iunie
2012.