ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 621/2013

Constată că prin

Sentința civilă nr. 767/C din 13 octombrie 2009 Tribunalul Neamț, secția

civilă, a respins ca neîntemeiată contestația formulată de contestatorul Ș.P.M.

în contradictoriu cu intimatul Primarul Municipiului Piatra Neamț.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel contestatorul.

Prin Decizia nr. 26

din 3 martie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția civilă, cauze minori, familie,

conflicte de muncă, asigurări sociale, s-a respins apelul ca nefondat.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs contestatorul.

Prin Decizia nr. 54

din 12 ianuarie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de

proprietate intelectuală, a constatat nul recursul, iar contestatorul Ș.P.M. a

formulat contestație în anulare împotriva acestei hotărâri.

Contestația în

anulare a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția I civilă, la data de 16 februarie 2011.

Prin încheierea de

ședință din data de 18 noiembrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția I civilă, a suspendat judecata cauzei, în temeiul art. 242 alin. (1)

pct. 2 C. proc. civ., constatând că cererea pentru retragerea contestației

depusă de contestator nu poartă mențiunea verificării identității celui care a

realizat acest act, astfel că instanța nu poate lua act de această retragere,

precum și că la strigarea pricinii nu a răspuns niciuna dintre părți și nu s-a

solicitat judecarea cauzei în lipsă.

La data de 17

decembrie 2012, Înalta Curte, din oficiu, a repus cauza pe rol în vederea

discutării excepției de perimare a cererii de recurs, iar contestatorul Ș.P.M.

a depus în original declarație autentificată sub nr. 108 din 29 ianuarie 2013

de retragere a contestației în anulare ce face obiectul prezentei cauze.

Analiza acestei

excepții are prioritate față de declarația de renunțare deoarece, în cazul

perimării, sancțiunea intervine de drept, iar cererea de renunțare a fost

depusă ulterior datei la care sancțiunea și-ar produce efectul.

Verificând incidența

în prezenta cauză a sancțiunii perimării, Înalta Curte constată că această

excepție este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 248

alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație,

apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se

perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din

vina părții timp de un an, în materie civilă.

Așadar, pentru a

interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală

în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această

lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părții.

Altfel spus, perimarea

operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit nici un act de

procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de diligență a

părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o

facă.

Aceasta este și

situația în speță, unde, după suspendarea judecății recursului în temeiul art.

242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 18 noiembrie

2011, părțile au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de un an fără să

fi săvârșit vreun act de procedură în vederea reluării judecății recursului.

Astfel, din

verificarea actelor dosarului reiese că până la data de 18 noiembrie 2012, când

s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) și (5)

C. proc. civ., părțile nu au înregistrat nicio cerere de repunere a cauzei pe

rol în vederea continuării judecății.

Reținând, așadar,

întrunirea în cauză a condițiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C.

proc. civ., constatând totodată, că potrivit aceluiași text de lege, perimarea

operează de drept și că potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ., ea se

poate constata și din oficiu de către instanță, Înalta Curte urmează să

constate perimată contestația în anulare cu a cărei judecată a fost învestită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimată

contestația în anulare formulată de contestatorul Ș.P.M. împotriva Deciziei nr.

54 din 12 ianuarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă

și de proprietate intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 8 februarie 2013.

Procesat de GGC - DG