ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5419/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 72/F-C din 16 aprilie 2010 a

Curții de Apel Pitești, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta

P.I.I. în contradictoriu cu Guvernul României - Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților în sensul

că a fost obligată pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să soluționeze

Dosarul nr. 33866/CC/2007 prin emiterea deciziei de stabilire a despăgubirilor în

favoarea reclamantei.

Instanța a respins capătul

de cerere privind plata daunelor cominatorii.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut că prin dispoziția nr. 1800/2007 emisă de Primăria

Municipiului Pitești s-a propus acordarea în favoarea reclamantei de măsuri reparatorii,

în conformitate cu dispozițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001 pentru imobilul situat

în Pitești, respectiv teren în suprafață de 481 m.p. și construcții în suprafață

de 47,77 m.p., imobil ce a fost expropriat în temeiul Decretului nr. 181/1974.

S-a constatat că dispoziția

primarului mai sus arătată, nu a fost contestată, iar dosarul și documentele aferente

a fost înaintat la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor pentru emiterea

deciziei de despăgubire.

În conformitate cu dispozițiile

din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, care reglementează regimul stabilirii și plății

despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, procedura administrativă de

soluționare a acestor dosare presupune parcurgerea mai multor etape, instanța de

fond reținând că, rezultă din înscrisurile prezentate la dosar, prima etapă a fost

parcursă, întrucât dosarul aferent dispoziției nr. 1800/2007 a fost transmis de

Primăria Municipiului Pitești și a fost înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale

sub nr. 33866/CC.

Instanța de fond a reținut

că dosarul reclamantei a fost supus evaluării de către evaluator, fiind întocmit

raportul de evaluare conform legii și a fost transmis cu celeritate în vederea aprobării

și emiterii deciziei conținând titlu de despăgubiri.

S-a constatat că pârâta

a parcurs etapele preliminare ale procedurii instituite prin Legea nr. 247/2005,

însă până la acest moment nu a fost emisă decizia de despăgubire, ceea ce justifică

interesul reclamantei în obținerea unei hotărâri judecătorești în acest sens.

Cu privire la acordarea

daunelor cominatorii, instanța a apreciat că nu a fost dovedită îndeplinirea condițiilor

pentru acordarea acestor daune, respectiv necesitatea constrângerii debitorului

care persistă prin neexecutarea obligației sale.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs reclamanta pentru nelegalitate și netemeinicie.

Motivele de recurs se

încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se greșita aplicare

a legii în ceea ce privește respingerea apreciată ca nelegală a capătului de acțiune

privind obligarea autorității pârâte la plata daunelor cominatorii solicitate.

Se arată că daunele cominatorii

reprezintă mijlocul legal de constrângere al autorității de a executa în termen

obligația de a emite decizie reprezentând titlu de despăgubire conform Titlului

VII din Legea nr. 247/2005.

În motivele de recurs

se arată că în mod greșit a fost respinsă cererea de acordare a daunelor cominatorii

fără a se ține cont de instanța de fond, de dispozițiile art. 580

3

C. proc. civ., aspect reținut și în decizia nr. 20 din 12 decembrie 2005 obligatorie

conform art. 329 alin. (3) C. proc. civ.

La dosar, intimata-pârâtă

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat întâmpinare în care

a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând recursul declarat

în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefondat pentru următoarele

considerente:

Sentința atacată în raport

de aspectul de nelegalitate invocat prin motivele de recurs – neacordarea daunelor

cominatorii este legală, fiind dată cu aplicarea corectă a legii, în cauză nefiind

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Curtea nu va reține ca

aplicabile în cauză a dispozițiilor art. 580

2

și 580

3

C.

proc. civ. deoarece în cauză nu există probată reaua-credință a autorității pârâte

în calitate de debitor de a executa o obligație reținută printr-o sentință judecătorească

definitivă și irevocabilă.

În al doilea rând, Curtea

apreciază că în prezenta cauză în raport de obiect devin aplicabile în măsura neexecutării

în termen a sentinței civile nr. 72/FC din 16 aprilie 2010, dispozițiile art. 24

din Legea nr. 554/2004 care au caracter special și se aplică cu prioritate în raport

de dispozițiile generale prevăzute de C. proc. civ. invocate în recurs de către

recurentă.

Față de cele expuse mai

sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ. va respinge recursul

ca nefondat menținând, ca legală și temeinică, sentința pronunțată de instanța de

fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de P.I.I. împotriva sentinței nr. 72/F-C din 16 aprilie 2010 a Curții de Apel Pitești,

secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 decembrie 2010.