ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5419/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 72/F-C din 16 aprilie 2010 a Curții de Apel Pitești, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta P.I.I. în contradictoriu cu Guvernul României - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților în sensul că a fost obligată pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să soluționeze Dosarul nr. 33866/CC/2007 prin emiterea deciziei de stabilire a despăgubirilor în favoarea reclamantei. Instanța a respins capătul de cerere privind plata daunelor cominatorii.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin dispoziția nr. 1800/2007 emisă de Primăria Municipiului Pitești s-a propus acordarea în favoarea reclamantei de măsuri reparatorii, în conformitate cu dispozițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001 pentru imobilul situat în Pitești, respectiv teren în suprafață de 481 m.p. și construcții în suprafață de 47,77 m.p., imobil ce a fost expropriat în temeiul Decretului nr. 181/1974. S-a constatat că dispoziția primarului mai sus arătată, nu a fost contestată, iar dosarul și documentele aferente a fost înaintat la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor pentru emiterea deciziei de despăgubire.

În conformitate cu dispozițiile din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, care reglementează regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, procedura administrativă de soluționare a acestor dosare presupune parcurgerea mai multor etape, instanța de fond reținând că, rezultă din înscrisurile prezentate la dosar, prima etapă a fost parcursă, întrucât dosarul aferent dispoziției nr. 1800/2007 a fost transmis de Primăria Municipiului Pitești și a fost înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr. 33866/CC. Instanța de fond a reținut că dosarul reclamantei a fost supus evaluării de către evaluator, fiind întocmit raportul de evaluare conform legii și a fost transmis cu celeritate în vederea aprobării și emiterii deciziei conținând titlu de despăgubiri.

S-a constatat că pârâta a parcurs etapele preliminare ale procedurii instituite prin Legea nr. 247/2005, însă până la acest moment nu a fost emisă decizia de despăgubire, ceea ce justifică interesul reclamantei în obținerea unei hotărâri judecătorești în acest sens. Cu privire la acordarea daunelor cominatorii, instanța a apreciat că nu a fost dovedită îndeplinirea condițiilor pentru acordarea acestor daune, respectiv necesitatea constrângerii debitorului care persistă prin neexecutarea obligației sale. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta pentru nelegalitate și netemeinicie. Motivele de recurs se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se greșita aplicare a legii în ceea ce privește respingerea apreciată ca nelegală a capătului de acțiune privind obligarea autorității pârâte la plata daunelor cominatorii solicitate.

Se arată că daunele cominatorii reprezintă mijlocul legal de constrângere al autorității de a executa în termen obligația de a emite decizie reprezentând titlu de despăgubire conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005. În motivele de recurs se arată că în mod greșit a fost respinsă cererea de acordare a daunelor cominatorii fără a se ține cont de instanța de fond, de dispozițiile art. 580 3 C. proc. civ., aspect reținut și în decizia nr. 20 din 12 decembrie 2005 obligatorie conform art. 329 alin. (3) C. proc. civ. La dosar, intimata-pârâtă Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefondat pentru următoarele considerente: Sentința atacată în raport de aspectul de nelegalitate invocat prin motivele de recurs – neacordarea daunelor cominatorii este legală, fiind dată cu aplicarea corectă a legii, în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Curtea nu va reține ca aplicabile în cauză a dispozițiilor art. 580 2 și 580 3 C. proc. civ. deoarece în cauză nu există probată reaua-credință a autorității pârâte în calitate de debitor de a executa o obligație reținută printr-o sentință judecătorească definitivă și irevocabilă.

În al doilea rând, Curtea apreciază că în prezenta cauză în raport de obiect devin aplicabile în măsura neexecutării în termen a sentinței civile nr. 72/FC din 16 aprilie 2010, dispozițiile art. 24 din Legea nr. 554/2004 care au caracter special și se aplică cu prioritate în raport de dispozițiile generale prevăzute de C. proc. civ. invocate în recurs de către recurentă. Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menținând, ca legală și temeinică, sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de P.I.I. împotriva sentinței nr. 72/F-C din 16 aprilie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 decembrie 2010.