ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1243/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Ploiești,

reclamantul M.D., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a M.A.I., a solicitat

anularea în parte a deciziei nr. 146.638/2007, susținând că pensia de serviciu anticipată

stabilită în sumă de 1.500 RON lunar, a avut o bază de calcul greșită, în sensul

că nu s-a ținut cont de salariul de bază brut pe care l-a încasat pentru funcția

îndeplinită prin detașare la D.P.C.E.P. a județului Dâmbovița, salariul brut mai

mare decât era pentru un polițist ce lucra în cadrul M.A.I.

Prin sentința civilă

nr. 151 din 11 octombrie 2007, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de

contencios, administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată contestația formulată

de reclamantul M.D. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Internelor și Reformei

Administrative - Comisia de Contestații Pensii București.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut că, în fapt, reclamantul s-a aflat o perioadă

de timp în incapacitate temporară de muncă, contractul său individual de muncă fiind

suspendat, motiv pentru care, pentru calcularea dreptului la pensie s-a avut în

vedere O.G. nr. 38/2003, în sensul că pensia a fost stabilită prin raportare la

salariul de bază și alte drepturi corespunzătoare funcției de polițist.

S-a mai reținut că pe

timpul incapacității temporare de muncă, polițistul detașat nu mai îndeplinește

funcția civilă pe care este detașat, și, deci, acestuia nu i se mai cuvine un salariu

de bază al funcției îndeplinite, adică funcția civilă.

Împotriva sentinței civile

susmenționate a declarat recurs reclamantul M.D.

În motivarea recursului

s-a susținut că instanța de fond în mod greșit a interpretat dispozițiile legale

incidente în materie, întrucât nu este vorba de nici un contract individual de muncă

al reclamantului, acesta având numai un raport de serviciu ca funcționar public

civil cu statut special. Chiar dacă în ultima lună de activitate, ca polițist detașat,

a fost în concediu medical pentru incapacitate temporară de muncă, baza de calcul

trebuia raportată la salariul de bază al funcției îndeplinite. Susținerea instanței

că în această situație nu i se cuvine salariul de bază al funcției îndeplinite,

pentru care a fost detașat este nefondată, deoarece legea are în vedere salariul

de bază al funcției îndeplinite și nu cel efectiv primit, salariul care în cazul

detașării polițistului se menține și ca atare trebuia să fie avut în vedere la calculul

pensiei.

Recursul este întemeiat

și urmează să fie admis în sensul și pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

Potrivit dispozițiilor

art. 53 alin. (1) din Legea nr. 179/2004 privind pensiile de stat și alte drepturi

de asigurări sociale ale polițiștilor „stabilirea dreptului la pensie sau respingere

a cererii de pensionare se face prin decizie emisă de casa de pensii”.

Art. 54 alin. (1) din

același act normativ prevede că împotriva deciziilor emise în condițiile art. 53

se poate introduce contestație, în termen de 30 de zile de la comunicare la Comisia

de contestații pensii care funcționează în cadrul M.A.I.

La alin. (4) al art. 54

din Legea nr. 179/2004 se prevede că „deciziile comisiei de contestații pot fi atacate

la instanțele judecătorești competente” potrivit Legii nr. 19/2000 cu modificările

și completările ulterioare, în termen de 30 de zile de la comunicare.

La capitolul „Jurisdicția

asigurărilor sociale”, Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte

drepturi de asigurări sociale prevede la art. 155 că Tribunalele soluționează în

primă instanță litigiile de natura celui care formează obiectul litigiului de față,

iar la art. 156 se stabilește că instanța competentă în cazul de față este instanța

în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul.

În consecință, având în

vedere considerentele prezentate, urmează că recursul declarat în cauză să fie admis,

cu consecința casării sentinței atacate și a trimiterii cauzei spre competentă soluționare

la Tribunalul Prahova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de M.D. împotriva sentinței civile nr. 151 din 11 octombrie 2007 a Curții de Apel

Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată

și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Prahova.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 martie 2008.