ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4037/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 19

martie 2010 pe rolul Curții de Apel Cluj, reclamanta W.L. Cipru în

contradictoriu cu pârâta Direcția de Investigare a Infracțiunilor de

Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj, în temeiul

art. 14 din Legea nr. 554/2004, a formulat cerere de suspendare a Ordonanței

din 17 februarie 2010 emisă de către Direcția de Investigare a Infracțiunilor

de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj în Dosarul

nr. 20D/P/2009, până la soluționarea pe fond a acțiunii în contencios

administrativ având ca obiect anularea acestei ordonanțe.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că prin Ordonanța din 17 februarie 2010, emisă de către

Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și

Terorism - Serviciul Teritorial Cluj în Dosarul nr. 20D/P/2009, s-a dispus

aplicarea sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor mobile și imobile

ale societății din România.

În concret, a arătat

reclamanta, măsurile asigurătorii dispuse în temeiul art. 163 - 167 C. proc.

pen. au vizat poprirea sumelor de bani aflate în conturile și depozitele

deschise de societate la unități bancare și la SSIF B.S. SA, indisponibilizarea

titlurilor de valoare, a acțiunilor și a oricăror bunuri mobile și imobile,

aflate în proprietatea societății și/sau în custodia sau posesia unor terți.

Deși viza direct societatea, Ordonanța Direcției de Investigare a

Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial

Cluj din 17 februarie 2010 nu i-a fost comunicată niciodată, nici din oficiu și

nici ca urmare a solicitărilor sale scrise adresate Direcției de Investigare a

Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial

Cluj, fiind comunicată doar persoanelor învinuite în Dosarul nr. 20D/P/2009,

măsurile asigurătorii dispuse fiind aduse la îndeplinire, astfel încât

disponibilitățile bănești și bunurile societății indisponibilizate în prezent

sunt următoarele:

- sumele de

219.947,30 RON și 800.000 euro au fost indisponibilizate în contul de client al

societății reclamante deschis la SSIF B.S. SA;

- 307.000 acțiuni ale

emitentului B.T. SA (TLV) cu prețul de deschidere pe BVB pentru data de 19

februarie 2010 de 2,06 RON pe unitate, în valoare totală de 632.420 RON la data

indisponibilizării.

La data de 11 martie

2010, societatea reclamantă a declanșat procedura administrativă prealabilă

prevăzută de C. proc. pen., solicitând procurorului-șef al Direcției de

Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism -

Structura Centrală, infirmarea ordonanței prin care s-a dispus înființarea

măsurilor asigurătorii, iar Direcția de Investigare a Infracțiunilor de

Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj revocarea

măsurilor asigurătorii dispuse, dar aceste cereri nu au fost soluționate până

în prezent.

La termenul de

judecată din data de 28 aprilie 2010, Curtea de Apel Cluj a invocat, din

oficiu, excepția inadmisibilității acțiunii.

Prin Sentința nr. 189

din 28 aprilie 2010, Curtea de Apel Cluj a admis excepția inadmisibilității

acțiunii și în consecință a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de

reclamanta W.L. Cipru.

Raportat la excepția

inadmisibilității, Curtea a reținut următoarele:

Acțiunea având ca

obiect cererea de suspendare a Ordonanței din 17 februarie 2010 emisă în

Dosarul nr. 20D/P/2009, de către Direcția de Investigare a Infracțiunilor de

Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial Cluj, este

inadmisibilă, întrucât actele emise în legătură directă cu activitatea de

judecată a instanțelor și cu activitatea Parchetului nu sunt acte

administrative în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Împotriva sentinței

pronunțată de Curtea de Apel Cluj a declarat recurs W.L., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Analizând lucrările

dosarului, Curtea constată că Sentința nr. 189 din 28 aprilie 2010 a Curții de

Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a fost

comunicată reclamantei la data de 4 iunie 2010 astfel cum rezultă din dovada de

primire și procesul-verbal de predare a hotărârii.

În conformitate cu

dispozițiile art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 „hotărârea prin care se

pronunță suspendarea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la

comunicare”.

Cum recursul a fost

expediat prin poștă la data de 15 iunie 2010, astfel cum rezultă din ștampila

oficiului poștal aplicată pe plicul conținând cererea de recurs, rezultă că

declararea acestuia a fost făcută peste termenul legal, de 5 zile de la data

comunicării hotărârii.

Față de situația

constatată, în temeiul dispozițiilor art. 103 C. proc. civ., Curtea va respinge

recursul ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de W.L. Cipru împotriva Sentinței nr. 189 din 28 aprilie 2010 a Curții

de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca

tardiv formulat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 octombrie 2010.