ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3269/2009

Deliberând asupra

recursului, se reține:

Prin Decizia penală nr. 152/A din 21

noiembrie 2008 Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori

și de familie a admis apelul DNA - Serviciul Teritorial Pitești, a desființat

în parte Sentința penală nr. 201 din 22 aprilie 2008 a Tribunalului Argeș,

secția penală și a înlăturat dispozițiile art. 86

1

și următoarele C.

pen., dispunând executarea în regim de detenție a pedepsei de 3 ani închisoare

aplicată inculpatului M.C., în baza art. 71 C. pen., interzicându-i drepturile

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Pentru a pronunța

respectiva sentință, instanța de prim-control judiciar a apreciat că modul de

individualizare a pedepsei de 3 ani închisoare cu 86

1

C. pen.

aplicată pentru infracțiunea de trafic de influență nu respectă criteriile art.

72 C. pen. întrucât faptele inculpatului sunt de o gravitate deosebită și ca

atare scopurile sancțiunii penale așa cum sunt prevăzute în art. 52 C. pen. nu

s-ar realiza.

În termen legal, atât

DNA - Serviciul Teritorial Pitești, cât și inculpatul M.C. au atacat hotărârea

instanței de apel, criticând-o pentru netemeinicie întrucât pedepsele sunt

greșit individualizate în raport cu criteriile stabilite de art. 72 C. pen.,

caz de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.

Parchetul consideră

că faptele fiind de o gravitate deosebită, trebuia să i se aplice o pedeapsă

într-un cuantum mai ridicat, spre maximul special legal, din moment ce

inculpatul nu a recunoscut în faza de urmărire penală iar în cursul cercetării

judecătorești a uzat de dreptul la tăcere.

De asemenea se

apreciază că trebuiau interzise și drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și

b) C. pen. ca și pedeapsă complementară.

Inculpatul contestă

soluția instanței de apel pentru că executarea pedepsei în regim de detenție

este prea aspră în raport cu circumstanțele personale și reale în care au fost

săvârșite faptele. Astfel, este la primul contact cu legea penală, este om de

afaceri, asigură locuri de muncă la alte persoane și, deși a uzat de dreptul la

tăcere, recunoaște și regretă faptele.

Examinând criticile

în raport cu actele și lucrările cauzei, hotărârile atacate, cât și sub

aspectul cazurilor de casare ce se iau în considerare din oficiu - conform

dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. - Înalta Curte

constată că cele ale parchetului sunt nefondate și cele ale inculpatului sunt

fondate, pentru motivele ce vor fi dezvoltate în cele ce urmează.

Inculpatul M.C. a

fost trimis în judecată și condamnat în fond și în apel pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic de influență prevăzută și pedepsită de art. 257 C. pen.

raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și la 1 an închisoare pentru

infracțiunea prevăzută de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la

art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 C. proc. pen.

În baza materialului

probator administrat pe parcursul urmăririi penale și cercetării judecătorești

a reieșit că martorul denunțător M.C. - administrator al SC „L.C.F.” SA

Mioveni, județul Argeș - fiind cercetat într-un dosar de evaziune fiscală,

știind că inculpatul M.C. este prieten cu procurorul T.T., care instrumenta dosarul

său, l-a rugat să se intereseze despre mersul anchetei. La un interval de timp

i s-a spus denunțătorului că s-a vorbit cu procurorul, care i-a dat asigurări

că se va rezolva pozitiv dosarul, dar că trebuie să dea 30.000 Euro pentru

acest serviciu.

Fiind reținut

preventiv de către procuror în ziua de 28 martie 2007, martorul a formulat

denunț împotriva inculpatului, telefoanele fiind puse sub ascultare.

Aflând că este

cercetat pentru trafic de influență, inculpatul M.C. a insistat la

martorul-denunțător să se întâlnească în repetate rânduri, ocazie cu care i-a

restituit în tranșe cei 30.000 Euro percepuți pentru a interveni la procuror și

a cerut de fiecare dată să semneze chitanțe prin care se atesta restituirea

unui împrumut, dar acesta a susținut constant că suma nu a fost în scop de

împrumut deși, pentru intervenția sa la procuror pentru a fi favorizat în

dosarul penal de evaziune fiscală.

Inculpatul M.C. a

susținut pe parcursul urmăririi penale că suma reprezintă un împrumut,

așa-zisul contract de împrumut cât și chitanțele de restituire dovedindu-se a

fi false, ticluite pentru a-l scăpa de acuzația de trafic de influență.

Neexistând nici un

dubiu în ceea ce privește situația de fapt cât și încadrarea juridică, corect

s-a apreciat vinovăția inculpatului care a fost condamnat pentru infracțiunile

săvârșite.

În ceea ce privește

însă individualizarea pedepselor se constată că în raport cu persoana

inculpatului acestea nu corespund criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. și

nici scopului și funcțiilor pedepsei așa cum sunt reglementate în dispozițiile

art. 52 C. pen. Astfel, inculpatul este infractor primar, patron al SC „A.S.P.”

SRL Corbi, județul Argeș, căsătorit, cu doi copii minori, asigură locuri de

muncă la 70 de angajați, implicit 70 de familii trăiesc din veniturile

acestora. Atât Primăria Corbi cât și Mânăstirile Robaia, Aninoasa, Frăsinei

adeveresc sponsorizările, actele de caritate, daniile pe care inculpatul le-a

făcut pe parcursul anilor, dovedindu-se nu numai un om civic ci și unul evlavios.

A extrage din

mijlocul familiei, a comunității din care face parte, pe inculpat și a-l obliga

să execute pedeapsa în regim de detenție ar semnifica cu încălcarea spiritului

umanist al legislației penale promovate de statul român, o eludare a

prevederilor art. 52 și 72 C. pen.

În raport cu cele

prezentate, soluția adoptată de către instanța de fond este legală și

temeinică, măsurile de supraveghere și termenul de încercare de 5 ani oferind

suficiente garanții cu privire la reeducarea inculpatului și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni.

Sub aspectul pedepsei

complementare care ar fi incidentă după executarea pedepsei principale, se

apreciază că nu este cazul a fi aplicată tocmai datorită considerentelor expuse

în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei.

Prin urmare, în baza

art. 385

15

pct. 1 lit. b) și pct. 2 lit. d) C. proc. pen., recursul

parchetului va fi respins ca nefondat, iar cel al inculpatului, admis.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -

Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești împotriva

Deciziei penale nr. 102/A din 21 noiembrie 2008 a Curții de Apel Pitești,

secția penală și pentru cauze cu minori.

Admite recursul

declarat de către inculpatul M.C. împotriva Deciziei penale nr. 102/A din 21

noiembrie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu

minori.

Casează decizia

atacată și menține Sentința penală nr. 201 din 22 aprilie 2008 a Tribunalului

Argeș, secția penală.

Cheltuielile

judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 15 octombrie 2009.