ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3269/2009

Deliberând asupra recursului, se reține: Prin Decizia penală nr. 152/A din 21 noiembrie 2008 Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a admis apelul DNA - Serviciul Teritorial Pitești, a desființat în parte Sentința penală nr. 201 din 22 aprilie 2008 a Tribunalului Argeș, secția penală și a înlăturat dispozițiile art. 86 1 și următoarele C. pen., dispunând executarea în regim de detenție a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului M.C., în baza art. 71 C. pen., interzicându-i drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. Pentru a pronunța respectiva sentință, instanța de prim-control judiciar a apreciat că modul de individualizare a pedepsei de 3 ani închisoare cu 86 1 C. pen.

aplicată pentru infracțiunea de trafic de influență nu respectă criteriile art. 72 C. pen. întrucât faptele inculpatului sunt de o gravitate deosebită și ca atare scopurile sancțiunii penale așa cum sunt prevăzute în art. 52 C. pen. nu s-ar realiza. În termen legal, atât DNA - Serviciul Teritorial Pitești, cât și inculpatul M.C. au atacat hotărârea instanței de apel, criticând-o pentru netemeinicie întrucât pedepsele sunt greșit individualizate în raport cu criteriile stabilite de art. 72 C. pen., caz de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. Parchetul consideră că faptele fiind de o gravitate deosebită, trebuia să i se aplice o pedeapsă într-un cuantum mai ridicat, spre maximul special legal, din moment ce inculpatul nu a recunoscut în faza de urmărire penală iar în cursul cercetării judecătorești a uzat de dreptul la tăcere.

De asemenea se apreciază că trebuiau interzise și drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. ca și pedeapsă complementară. Inculpatul contestă soluția instanței de apel pentru că executarea pedepsei în regim de detenție este prea aspră în raport cu circumstanțele personale și reale în care au fost săvârșite faptele. Astfel, este la primul contact cu legea penală, este om de afaceri, asigură locuri de muncă la alte persoane și, deși a uzat de dreptul la tăcere, recunoaște și regretă faptele. Examinând criticile în raport cu actele și lucrările cauzei, hotărârile atacate, cât și sub aspectul cazurilor de casare ce se iau în considerare din oficiu - conform dispozițiilor art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen. - Înalta Curte constată că cele ale parchetului sunt nefondate și cele ale inculpatului sunt fondate, pentru motivele ce vor fi dezvoltate în cele ce urmează. Inculpatul M.C. a fost trimis în judecată și condamnat în fond și în apel pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prevăzută și pedepsită de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și la 1 an închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 C. proc. pen. În baza materialului probator administrat pe parcursul urmăririi penale și cercetării judecătorești a reieșit că martorul denunțător M.C. - administrator al SC „L.C.F.” SA Mioveni, județul Argeș - fiind cercetat într-un dosar de evaziune fiscală, știind că inculpatul M.C.

este prieten cu procurorul T.T., care instrumenta dosarul său, l-a rugat să se intereseze despre mersul anchetei. La un interval de timp i s-a spus denunțătorului că s-a vorbit cu procurorul, care i-a dat asigurări că se va rezolva pozitiv dosarul, dar că trebuie să dea 30.000 Euro pentru acest serviciu. Fiind reținut preventiv de către procuror în ziua de 28 martie 2007, martorul a formulat denunț împotriva inculpatului, telefoanele fiind puse sub ascultare. Aflând că este cercetat pentru trafic de influență, inculpatul M.C. a insistat la martorul-denunțător să se întâlnească în repetate rânduri, ocazie cu care i-a restituit în tranșe cei 30.000 Euro percepuți pentru a interveni la procuror și a cerut de fiecare dată să semneze chitanțe prin care se atesta restituirea unui împrumut, dar acesta a susținut constant că suma nu a fost în scop de împrumut deși, pentru intervenția sa la procuror pentru a fi favorizat în dosarul penal de evaziune fiscală.

Inculpatul M.C. a susținut pe parcursul urmăririi penale că suma reprezintă un împrumut, așa-zisul contract de împrumut cât și chitanțele de restituire dovedindu-se a fi false, ticluite pentru a-l scăpa de acuzația de trafic de influență. Neexistând nici un dubiu în ceea ce privește situația de fapt cât și încadrarea juridică, corect s-a apreciat vinovăția inculpatului care a fost condamnat pentru infracțiunile săvârșite. În ceea ce privește însă individualizarea pedepselor se constată că în raport cu persoana inculpatului acestea nu corespund criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. și nici scopului și funcțiilor pedepsei așa cum sunt reglementate în dispozițiile art. 52 C. pen. Astfel, inculpatul este infractor primar, patron al SC „A.S.P.” SRL Corbi, județul Argeș, căsătorit, cu doi copii minori, asigură locuri de muncă la 70 de angajați, implicit 70 de familii trăiesc din veniturile acestora.

Atât Primăria Corbi cât și Mânăstirile Robaia, Aninoasa, Frăsinei adeveresc sponsorizările, actele de caritate, daniile pe care inculpatul le-a făcut pe parcursul anilor, dovedindu-se nu numai un om civic ci și unul evlavios. A extrage din mijlocul familiei, a comunității din care face parte, pe inculpat și a-l obliga să execute pedeapsa în regim de detenție ar semnifica cu încălcarea spiritului umanist al legislației penale promovate de statul român, o eludare a prevederilor art. 52 și 72 C. pen. În raport cu cele prezentate, soluția adoptată de către instanța de fond este legală și temeinică, măsurile de supraveghere și termenul de încercare de 5 ani oferind suficiente garanții cu privire la reeducarea inculpatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Sub aspectul pedepsei complementare care ar fi incidentă după executarea pedepsei principale, se apreciază că nu este cazul a fi aplicată tocmai datorită considerentelor expuse în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei. Prin urmare, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) și pct. 2 lit. d) C. proc. pen., recursul parchetului va fi respins ca nefondat, iar cel al inculpatului, admis. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești împotriva Deciziei penale nr. 102/A din 21 noiembrie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori. Admite recursul declarat de către inculpatul M.C. împotriva Deciziei penale nr. 102/A din 21 noiembrie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori. Casează decizia atacată și menține Sentința penală nr. 201 din 22 aprilie 2008 a Tribunalului Argeș, secția penală. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 octombrie 2009.