ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 499/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 270 din 5 iunie 2008, Tribunalul Argeș a condamnat pe inculpatul D.I., la 4 ani închisoare, prin înlăturarea art. 73 lit. b) C. pen.

În baza art. 86

1

C. pen., a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei și fixând termen de încercare de 6 ani, potrivit art. 86

2

C. pen.

A instituit în sarcina inculpatului măsurile de supraveghere prevăzute de art. 86

3

alin. (l) lit. a) – d) C. pen., iar cu privire la cea prevăzută la lit. a), a dispus ca acesta să se prezinte la S.P.V.I.S.I. de pe lângă Tribunalul Argeș, conform programului fixat de acesta.

S

-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen.

Au fost admise în parte acțiunile civile.

A fost obligat inculpatul la plata daunelor morale și materiale către fiecare parte civilă.

S-a luat act că părțile vătămate, nu s-au constituit părți civile.

A fost obligat inculpatul la cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că B.F., pensionar, domicilia împreună cu familia sa în P., însă locuia efectiv în comuna U., județul A., la locuința părinților săi decedați.

Bunurile alimentare și cele de consum zilnic erau procurate de la magazinul mixt al A.F.T.

Conform uzanțelor acestei unități, când clienții nu aveau banii necesari pentru plata cumpărăturilor erau înscriși într-un caiet cu sumele respective, fie de către patroana T.M., fie de către vânzătoarea D.F. (cele două făcând de serviciu cu rândul câte o zi). Concomitent, fiecare din ele primea un înscris pe care era trecută suma datorată.

Periodic, atunci când datornicii primeau salariile, pensiile, etc., ei își achitau datoriile, sumele respective fiind încasate, însă numai de către T.M. Când nu consuma băuturi alcoolice, B.F. avea un comportament normal, însă când era sub influența acestora devenea recalcitrant, certăreț, etc.

În seara zilei de 25 mai 2007, în jurul orelor 19,00, sus-numitul a mers la magazinul în cauză, unde era de serviciu D.M.

Cum cel în cauză se afla sub influența băuturilor alcoolice, între el și vânzătoare s-a iscat o stare conflictuală, pe parcursul căreia B.F. a înjurat-o pe sus-numita, reproșându-i fie că-l „încărcase la datorie”, fie că refuza să-i mai servească țuică.

Deși B.F. nu a lovit-o pe D.F., ci doar a injuriat-o, aceasta l-a apelat pe telefonul mobil pe soțul său, inculpatul D.I., cerându-i să vină la magazin și să aplaneze conflictul ivit, pentru că altfel nu-și mai putea continua activitatea.

Cu o bicicletă, acesta a venit de la domiciliu la locația amintită.

În acele momente, B.F. tocmai părăsea magazinul, cei doi întâlnindu-se la ușa de la intrare.

Când inculpatul l-a întrebat pe B.F. de ce o înjurase pe soția sa, acesta l-a înjurat și pe el, motiv pentru care D.I. l-a lovit, o singură dată, cu pumnul în zona feței, pe sus-numitul, urmare acestei lovituri B.F. a căzut cu fața în sus și s-a lovit cu capul de pardoseala de ciment a magazinului, rămânând în stare de inconștiență.

Au fost anunțate rudele (soția lui era și ea în localitatea Găujani) care l-au luat și l-au dus la locuința sa.

Văzând că nici a doua zi nu-și revine, aceștia au anunțat salvarea, cel în cauză fiind transportat mai întâi la Secția de neurologie a Spitalului Județean Argeș, dar în raport de starea gravă în care se afla (diagnosticul stabilit fiind cel „contuzie cranio-cerebrală, comă 7 puncte GCS”) s-a decis transportarea sa imediată la Spitalul Clinic de Urgență Floreasca București, unde a fost internat, la 26 mai 2007.

La data de 28 mai 2007, ora 16,45, a fost declarată moartea cerebrală a celui în cauză.

Conform raportului medico-legal de necropsie nr. A3/772/2007 din 10 septembrie 2007 întocmit de I.N.M.L. Mina Minovici București, „moartea numitului B.F. a fost violentă. Ea s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute de origine centrală, consecutivă unui traumatism cranio-cerebral operat, cu fractură de boltă și bază, hemoragie meninge difuză, contuzie cerebrală difuză, contuzie cerebeloasă și de trunchi cerebral”.

Leziunile traumatice constatate s-au putut produce prin lovire de corp dur, posibil în condițiile unei căderi de la același nivel, așa cum rezultă din datele de anchetă și au legătură directă imediată de cauzalitate cu decesul”.

Deși situația de fapt ca și derulare a evenimentelor este aceeași cu cea reținută de procuror, tribunalul a apreciat că inculpatul nu s-a aflat sub stăpânirea unei puternice tulburări, sau emoții, atunci când întâlnind victima în ușa localului, i-a aplicat o lovitură în față.

Chiar inculpatul a declarat că victima nu a schițat nici un gest de lovire față de el și nici pe soția acestuia nu a încercat să o lovească.

De altfel, se și reține în rechizitoriu că D.F. l-a apelat pe telefonul mobil pe soțul ei, cerându-i să vină la magazin și să aplaneze conflictul pentru că altfel nu-și mai putea continua activitatea. Rezultă deci că soția sa l-a chemat pe inculpat nu că i-ar fi fost teamă de victimă, ci pentru că nu mai putea să-și desfășoare activitatea, datorită gălăgiei provocate de acesta, care se afla în stare avansată de ebrietate.

Chiar soția inculpatului a declarat în fața instanței că victima a insultat-o și a vrut să intre peste ea în bar să-i ia caietul și, deci, nicidecum să o bată.

Față de această situație de fapt, tribunalul a apreciat că o simplă injurie adresată atât inculpatului cât și soției acestuia, nu poate constitui o provocare în înțelesul art. 73 lit. b) C. pen., cu atât mai mult cu cât incidentul a avut loc în ușa localului, inculpatul realizând atât intenția victimei de a părăsi localul, cât și faptul că „echilibrul lui nu era stabil”.

Pe de altă parte, însă, instanța a observat atitudinea sinceră și plină de regret a inculpatului, faptul că acesta este infractor primar și până la săvârșirea faptei a avut o conduită bună, precum și disponibilitatea acestuia de a repara paguba pricinuită, toate acestea constituind circumstanțe atenuante.

În drept, fapta inculpatului D.I. care, la data de 25 mai 2007, cu intenție l-a lovit cu pumnul în față pe B.F., determinând căderea și lovirea acestuia de un plan dur, urmare căreia a suferit leziuni ce au condus la decesul său, intervenit la 28 mai 2007, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen.

Pentru considerentele reținute, prima instanță aplicând inculpatului o pedeapsă cu suspendare sub supraveghere, a apreciat că în această modalitate sunt realizate scopurile pedepsei cât și criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.

În ceea ce privește acțiunea civilă, tribunalul a constatat justificate integral despăgubirile materiale, constând în cheltuielile de înmormântare și parastase, însă în privința daunelor morale, instanța le-a apreciat la o valoare mai redusă decât cea solicitată, având în vedere, pe lângă durerea încercată de membrii familiei și persoana victimei, care nu avea un comportament tocmai lăudabil, iar la momentul respectiv nu mai constituia o sursă importantă de susținere materială pentru familia sa, cât și vârstele mature ale copiilor.

Sentința a fost apelată de către parchet și inculpat. În susținerea apelului, parchetul apreciază netemeinicia soluției la care a ajuns prima instanță sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate, care în opinia acestuia este mult prea blândă și nu reflectă criteriile de individualizare și nici scopurile pedepsei menționate în dispozițiile art. 72 și 52 C. pen.

Apreciază parchetul că, având în vedere consecințele sociale și morale ce au rezultat în urma comiterii infracțiunii de către inculpat, cât și gravitatea acesteia, ar fi trebuit să determine o altă modalitate de executare, respectiv cea în detenție.

Inculpatul în apelul său, arată dimpotrivă că sentința suferă sub aspectul individualizării pedepsei care este prea exigentă în raport cu circumstanțele concrete ale comiterii faptei, solicitând reducerea acesteia sub minimul special prevăzut de legiuitor și reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen.

Curtea de Apel Pitești, prin decizia penală nr. 91/ A din 21 octombrie 2008, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș împotriva sentinței penale nr. 270 din data de 05 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr. 2961/109/2007.

A desființat în parte sentința sub aspect penal, în sensul că a diminuat pedeapsa aplicată inculpatului D.I.

la 3 ani închisoare.

A înlăturat dispozițiile art. 86

1

și 86

2

C. pen. și a aplicat art. 57 și 71 C. pen.

A interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

A menținut, în rest dispozițiile sentinței.

A respins, ca nefondat, apelul inculpatului D.I., pe care îl obligă la 250 lei cheltuieli judiciare către stat.

Inculpatul nemulțumit și de această hotărâre, în termenul legal a declarat recursul de față, criticând-o atât sub aspectul laturii penale, solicitând a se reduce pedeapsa prin recunoașterea circumstanței atenuante, a scuzei provocării cât și, pentru reaplicarea dispozițiilor art. 86

1

C. pen., ce i s-au înlăturat nejustificat în apel.

Prin recursul său, inculpatul critică hotărârea din apel și sub aspectul laturii civile, ce nu a fost analizată în apel, deși i s-a redus pedeapsa și Curtea de apel era obligată de la lege, să motiveze și aceste aspecte ale soluției date de prima instanță, fără probe.

Recursul este fondat în limita celor ce se vor examina.

Curtea, verificând hotărârile atacate, sub aspectul criticilor ce vizează latura penală a cauzei, în raport și de probatoriul administrat, precum și din oficiu, reține că acesta, a fost evaluat corect de către instanța de apel.

Astfel, situația de fapt reținută este cea corespunzătoare activității infracționale întreprinsă de inculpat, așa încât și încadrarea juridică dată faptei săvârșită, este cea legală.

De asemenea, în acord deplin cu probele cauzei, respectiv împrejurările concrete în care s-a comis fapta, s-a înlăturat circumstanța atenuantă a scuzei provocării, ca nedovedită dar, s-au acordat pe deplin justificat, circumstanțe atenuante personale prevăzute de art. 74 C. pen., reducându-se pedeapsa sub limita minimă a textului ce incriminează infracțiunea comisă. Ca atare, criticile inculpatului recurent cu privire la soluționarea laturii penale, se apreciază ca nefondate.

Așa după cum se arată, în apelul parchetului admis, prin decizia atacată se motivează complet, considerentele pentru care instanța de control a ajuns să reducă cuantumul pedepsei de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare și să înlăture totodată și modalitatea de executare prevăzută de art. 86

1

C. pen., dar a omis a examina criticile aduse pe latura civilă a cauzei.

Această omisiune este reflectată de către diferența între, cele menționate în practicaua deciziei atacate, când sunt consemnate susținerile inculpatului apelant cu privire la obiecțiile aduse prin apelul său asupra laturii civile și, lipsa totală de motivare, din considerentele deciziei atacate, cu privire la modul de soluționare asupra acestor critici.

Toate aceste nepotriviri, dintre cererile inculpatului apelant din partea introductivă a deciziei atacate (practica) și lipsa de motivare din considerentele aceleiași decizii, echivalează cu o omisiune de judecată asupra laturii civile. Astfel, Curtea, apreciază că au fost total nesocotite prevederile art. 371 alin. (1) și (2) C. proc. pen.

Se rețin toate acestea deoarece instanța ori de câte ori, are de soluționat un apel, nu trebuie să omită caracterul devolutiv al acestuia și „este obligată ca, în afara temeiurilor invocate și cererilor formulate de apelant, să examineze cauza sub toate aspectele de fapt și de drept”. Aceasta se reține cu atât mai mult cu cât, în speță, au și fost solicitate (reanalizarea despăgubirilor civile).

Așa fiind, în raport de cele expuse și numai sub aspectul nesoluționării laturii civile, în apel, recursul declarat de inculpat va fi admis, potrivit art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen., casată decizia atacată numai cu privire la latura civilă și va trimite cauza la Curtea de Apel Pitești, numai pentru soluționarea apelului inculpatului sub acest aspect.

Se vor menține toate celelalte dispoziții ale deciziei atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul D.I. împotriva deciziei penale nr. 91/ A din 21 octombrie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează decizia atacată numai cu privire la latura civilă a procesului și trimite cauza la Curtea de Apel Pitești pentru soluționarea apelului declarat de inculpatul D.I., numai sub acest aspect.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei atacate.

Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 13 februarie 2009.