ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1894/2008

Asupra recursurilor penale

de față:

Din actele și lucrările dosarului,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 95

din 16 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Teleorman, în baza art. 12 alin.

(1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 alin.

(1) și art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul D.M., la

6 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 83 alin.

(2) C. pen.

În baza art. 12 alin. (1) și

(2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a

fost condamnat același inculpat la 5 ani închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a) C.

pen., și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate și s-a

dispus ca inculpatul D.M. să execute pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare.

În temeiul art. 12 alin. (1)

și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen., a

fost condamnat inculpatul C.I. zis S., fără antecedente penale la 2 ani și 6

luni închisoare, în condițiile art. 71 C. pen. și art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 346 C. proc.

pen., combinat cu art. 998 C. civ., inculpatul D.M. a fost obligat să-i plătească

părții civile, victimă a traficului, S.S.C., echivalentul în lei a sumei de 3000

Euro cu titlu de daune morale.

În baza art. 19 din Legea nr.

678/2001 s-au confiscat de la inculpatul D.M. suma de 15950 Euro și de la inculpatul

C.I. suma de 200 Euro.

Pentru a pronunța această

soluție, pe baza probelor administrate, prin care instanța a reținut următoarea

situație de fapt:

În vara anului 2002,

inculpatul D.M. din Alexandria, în baza unei rezoluții infracționale unice,

prin promisiuni mincinoase cu privire la un loc de muncă decent, a transportat în

Spania, în localitatea S.A. pe victimele traficului de persoane V.E. și S.C.S. pe

care apoi le-a constrâns prin amenințare cu acte de violență fizică și psihică

să practice prostituția în cluburi de noapte din localitățile Santa Amalia și

Cordoba, însușindu-și banii rezultați din practicarea prostituției de către

acestea.

Același inculpat, în baza

unei înțelegeri anterioare cu inculpatul C.I., în scopul exploatării sexuale,

în ziua de 30 ianuarie 2007, a cumpărat-o în București cu suma de 2000 Euro pe

partea vătămată N.V.C. de la inculpatul C.I. pe care a transportat-o în

Alexandria unde a cazat-o cu promisiuni mincinoase de muncă decentă în Spania

până la 10 februarie 2007, când partea vătămată a reușit să fugă din

apartament.

S-a mai reținut că, în ziua

de 31 ianuarie 2007, inculpatul C.I. în baza unei înțelegeri anterioare cu inculpatul

D.M., cu promisiuni mincinoase de muncă decentă în Spania, a recrutat-o și

transportat-o în București pe partea vătămată N.V.C. pe care a vândut-o cu suma

de 200 Euro inculpatului D.M. în scopul exploatării sexuale a părții vătămate .

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel inculpații, precum și Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman care

au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub mai multe aspecte.

Prin decizia penală nr. 84

din 27 martie 2008, Curtea de Apel București a admis apelul declarat de

Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman, a desființat sentința penală

atacată, în parte, iar în rejudecare în limitele casării a dispus următoarele:

- aplicarea față de ambii

inculpați a pedepselor complementare pe o perioadă de 5 ani și accesorii pe

lângă fiecare pedeapsă principală și rezultantă în conținutul prevăzută de art.

64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen.;

- confiscarea de la

inculpatul D.M., în temeiul art. 19 din Legea nr. 678/2001 a sumei de 7500

Euro.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale hotărârii atacate și s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate

de inculpați.

În considerentele hotărârii

pronunțate în apel s-a reținut că prima instanță a omis să aplice inculpatului pedeapsa

complementară a interzicerii unor drepturi, pedeapsă obligatorie în raport de

prevederile art. 65 alin. (2) C. pen.

Dispunând confiscarea sumei

de 7500 Euro de la inculpatul D.M. s-a avut în vedere declarația părții

vătămate S.C.S. care a arătat că din suma de 15.000 Euro, doar jumătate a

revenit inculpatului.

Cât privește greșita

aplicare a dispozițiilor art. 37 lit. b) privind pe inculpatul D.M. și art. 13 C.

pen., instanța de apel a reținut că s-au aplicat corect în raport de trecerea termenului

prevăzută de art. 83 C. pen., la data comiterii infracțiunii, respectiv, 10

februarie 2007; pe de altă parte a apreciat că se impune aplicarea art. 13 C.

pen., față de modificările suferite, în timp, de Legea nr. 678/2001 situație

care trebuia motivată prin aplicarea dispozițiilor mai favorabile.

În ce privește susținerile privind

nevinovăția inculpatului, instanța de a apel a apreciat că ele sunt infirmate

de probele administrate și care au făcut dovada elementelor constitutive deduse

judecății, inclusiv, în plan subiectiv, a vinovăției celor doi inculpați.

În termen legal, împotriva

acestor hotărâri au declarat recurs cei doi inculpați.

În esență, cei doi inculpați

prin motivele de recurs formulate oral au susținut în principal, nelegalitatea

în ce privește soluția de condamnare fără a se face dovada vinovăției lor: sub

acest aspect au solicitat achitarea întrucât faptei îi lipsește unul din

elementele constitutive, fiind invocat, în sprijinul criticii, cazul de casare

înscris în art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.; în subsidiar,

s-au criticat hotărârile atacate pentru netemeinicie, sub aspectul cuantumului pedepsei

aplicate solicitându-se redozarea, iar pentru inculpatul C.I. și aplicarea

dispozițiilor art. 81 C. pen.; această critică a fost întemeiată pe cazul de

casare înscris în art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.

Examinând hotărârile

recurate, în raport de criticile pronunțate și de cazurile de casare invocate,

se constată, pentru considerentele ce urmează că, soluția de condamnare a

inculpaților este legală și temeinică și tot astfel, pedepsele aplicate

acestora.

Instanțele au reținut

vinovăția inculpaților în comiterea faptelor deduse judecății nu în baza unor grave

erori de fapt, ci a probelor administrate, din coroborarea cărora au rezultat,

fără echivoc, conținutul și elementele constitutive ale infracțiunilor de

trafic de persoane, pentru care corect au fost condamnați.

Recurenții inculpați au

negat comiterea infracțiunilor, încercând să dea alte conotații faptelor penale

comise, iar părțile vătămate V.E. și S.C.S. au descris condițiile în care prin

promisiuni mincinoase cu privire la locuri decente de muncă, au fost transportate

de inculpatul D.M. în Spania. Dar ajunse în Spania, inculpatul prin amenințări

fizice și psihice le-a obligat să se prostitueze în baruri, iar banii obținuți

să-i trimită acestuia Promisiunile făcute de acest inculpat părții vătămate V.E.

au fost cunoscute și de părinții acesteia, respectiv, de martorii S.D., S.M.,

de partea vătămată S.C.S. și mama acesteia D.A. Și aceste probe la rândul lor

se coroborează cu alte acte cum ar fi: listingul privind ieșiri/intrări în țară

pentru inculpatul D.M. și victimele traficului de persoane V.E. și S.C.S.,

precum și cu buletinul de transmitere rapidă a banilor W.U. prin care victima

traficului de persoane V.E. i-a expediat din Spania inculpatului D.M., fost B.,

suma de 250 Euro.

Tot astfel, deși inculpații

nu au recunoscut infracțiunea de trafic a cărei victimă a fost N.V.C., aceasta

a detaliat condițiile în care a fost vândută, în baza unei înțelegeri anterioare,

de inculpatul C.I., inculpatului D.M., cazată apoi în Alexandria la martora B.G.,

unde partea vătămată aflând despre intenția inculpatului de a o supune

exploatării sexuale, a reușit să fugă, ajutată fiind de martorul C.P.

Și în fine, alte acte și

probe demonstrează și confirmă activitatea infracțională, sens în care, se

impune a fi prezentate procesul verbal din 10 februarie 2007 de conducere în

teren a părții vătămate N.V.C., ocazie în care aceasta a indicat organelor de

poliție  blocul și apartamentul din Alexandria în care a fost cazată de

inculpatul D.M., sau procesul verbal privind conținutul discuției telefonice

din 16 aprilie 2007 dintre partea vătămată N.V.C. și operatoarea Serviciului

Apel Unic de Urgență 112 pentru jud. Buzău; și nu în ultimul rând, se impun a

fi amintite declarațiile martorilor B.G. și B.R. care au confirmat cazarea

părții vătămate N.V.C. în locuința acesteia de către inculpatul D.M., sau

procesele verbale de confruntare a părții vătămate cu inculpații.

Este fără dubiu, în raport

de probele administrate în cauză, că inculpații au comis activitățile

infracționale de exploatare sexuală, deduse judecății în împrejurările reținute

prin actul de trimitere în judecată și hotărârile atacate, aspect sub care soluția

de condamnare a fost corect dispusă de prima instanță și tot astfel, menținută

de instanța de apel.

Cât privește

individualizarea pedepselor, pentru ambii inculpați se respectă atât

dispozițiile art. 72 C. pen., cât și pe cele ale art. 52 C. pen.

Infracțiunile de trafic de

persoane, prin modul în care se realizează, consecințele lor și mai ales natura

relațiilor sociale lezate sunt fapte penale deosebit de periculoase, aspru

sancționate de norma penală ce le incriminează.

În acest context, având în

vedere și contribuția materială a fiecărui inculpat, numărul actelor comise în

baza unei unice rezoluții infracționale, statutul de recidivist al inculpatului

D.M., pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare, ce acesta urmează să execute,

este o pedeapsă aproape de limita minima legală care este 5 ani închisoare.

Acordând considerația și

semnificația necesară circumstanțelor judiciare atenuante reținute în

beneficiul inculpatului, pedeapsa a fost redusă cu mult sub limita minimă

legală, așa încât, nu se constată motive în privința nici unui inculpat de

reducere a cuantumului pedepselor corect stabilite de prima instanță.

În cauză nu se impune nici

schimbarea modalității de executare a pedepsei prin aplicarea dispozițiilor art.

81 C. pen., existând temerea că scopul pedepsei nu poate fi atins fără o

executare efectivă a pedepsei.

În fine, susținerea recurentului

inculpat D.M. privind greșita cumulare a unei pedepse anterioare pentru care

s-a dispus suspendarea nu este conformă celor susținute de prima instanță.

Este adevărat că s-a făcut aplicarea

art. 83 alin. (2) C. pen., dar potrivit acestor dispoziții legale nu s-a

procedat la revocarea suspendării pentru pedeapsa anterioară deoarece infracțiunea

săvârșită ulterior și dedusă judecății a fost descoperită după expirarea termenului

de încercare.

Pentru aceste considerente expuse,

criticile pronunțate de recurenții inculpați, sunt nefondate și în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile acestora vor fi respinse, ca

nefondate.

Văzând dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

În temeiul art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen., se va computa pentru

ambii inculpați durata reținerii și arestării preventive la zi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de inculpații D.M. și C.I. împotriva deciziei penale nr. 84

din 27 martie 2008 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru

cauze cu minori și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului D.M., durata reținerii și arestării preventive de la 1 aprilie

2007 la 28 mai 2008, iar pentru inculpatul C.I. de la 23 februarie 2007 la 28

mai 2008.

Obligă recurenții inculpați

la câte 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariile apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de câte 100 lei, se vor avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 28 mai 2008.