ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1894/2008

Asupra recursurilor penale de față: Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 95 din 16 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Teleorman, în baza art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 alin. (1) și art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul D.M., la 6 luni închisoare. S-a făcut aplicarea art. 83 alin. (2) C. pen. În baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 5 ani închisoare. În temeiul art. 33 lit. a) C. pen., și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpatul D.M.

să execute pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare. În temeiul art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul C.I. zis S., fără antecedente penale la 2 ani și 6 luni închisoare, în condițiile art. 71 C. pen. și art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 346 C. proc. pen., combinat cu art. 998 C. civ., inculpatul D.M. a fost obligat să-i plătească părții civile, victimă a traficului, S.S.C., echivalentul în lei a sumei de 3000 Euro cu titlu de daune morale. În baza art. 19 din Legea nr. 678/2001 s-au confiscat de la inculpatul D.M. suma de 15950 Euro și de la inculpatul C.I. suma de 200 Euro. Pentru a pronunța această soluție, pe baza probelor administrate, prin care instanța a reținut următoarea situație de fapt: În vara anului 2002, inculpatul D.M.

din Alexandria, în baza unei rezoluții infracționale unice, prin promisiuni mincinoase cu privire la un loc de muncă decent, a transportat în Spania, în localitatea S.A. pe victimele traficului de persoane V.E. și S.C.S. pe care apoi le-a constrâns prin amenințare cu acte de violență fizică și psihică să practice prostituția în cluburi de noapte din localitățile Santa Amalia și Cordoba, însușindu-și banii rezultați din practicarea prostituției de către acestea. Același inculpat, în baza unei înțelegeri anterioare cu inculpatul C.I., în scopul exploatării sexuale, în ziua de 30 ianuarie 2007, a cumpărat-o în București cu suma de 2000 Euro pe partea vătămată N.V.C. de la inculpatul C.I. pe care a transportat-o în Alexandria unde a cazat-o cu promisiuni mincinoase de muncă decentă în Spania până la 10 februarie 2007, când partea vătămată a reușit să fugă din apartament.

S-a mai reținut că, în ziua de 31 ianuarie 2007, inculpatul C.I. în baza unei înțelegeri anterioare cu inculpatul D.M., cu promisiuni mincinoase de muncă decentă în Spania, a recrutat-o și transportat-o în București pe partea vătămată N.V.C. pe care a vândut-o cu suma de 200 Euro inculpatului D.M. în scopul exploatării sexuale a părții vătămate . Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații, precum și Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub mai multe aspecte.

Prin decizia penală nr. 84 din 27 martie 2008, Curtea de Apel București a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman, a desființat sentința penală atacată, în parte, iar în rejudecare în limitele casării a dispus următoarele: - aplicarea față de ambii inculpați a pedepselor complementare pe o perioadă de 5 ani și accesorii pe lângă fiecare pedeapsă principală și rezultantă în conținutul prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen.; - confiscarea de la inculpatul D.M., în temeiul art. 19 din Legea nr. 678/2001 a sumei de 7500 Euro. Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii atacate și s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpați. În considerentele hotărârii pronunțate în apel s-a reținut că prima instanță a omis să aplice inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, pedeapsă obligatorie în raport de prevederile art. 65 alin. (2) C. pen.

Dispunând confiscarea sumei de 7500 Euro de la inculpatul D.M. s-a avut în vedere declarația părții vătămate S.C.S. care a arătat că din suma de 15.000 Euro, doar jumătate a revenit inculpatului. Cât privește greșita aplicare a dispozițiilor art. 37 lit. b) privind pe inculpatul D.M. și art. 13 C. pen., instanța de apel a reținut că s-au aplicat corect în raport de trecerea termenului prevăzută de art. 83 C. pen., la data comiterii infracțiunii, respectiv, 10 februarie 2007; pe de altă parte a apreciat că se impune aplicarea art. 13 C. pen., față de modificările suferite, în timp, de Legea nr. 678/2001 situație care trebuia motivată prin aplicarea dispozițiilor mai favorabile. În ce privește susținerile privind nevinovăția inculpatului, instanța de a apel a apreciat că ele sunt infirmate de probele administrate și care au făcut dovada elementelor constitutive deduse judecății, inclusiv, în plan subiectiv, a vinovăției celor doi inculpați.

În termen legal, împotriva acestor hotărâri au declarat recurs cei doi inculpați. În esență, cei doi inculpați prin motivele de recurs formulate oral au susținut în principal, nelegalitatea în ce privește soluția de condamnare fără a se face dovada vinovăției lor: sub acest aspect au solicitat achitarea întrucât faptei îi lipsește unul din elementele constitutive, fiind invocat, în sprijinul criticii, cazul de casare înscris în art. 385 9 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.; în subsidiar, s-au criticat hotărârile atacate pentru netemeinicie, sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate solicitându-se redozarea, iar pentru inculpatul C.I. și aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen.; această critică a fost întemeiată pe cazul de casare înscris în art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc.

pen. Examinând hotărârile recurate, în raport de criticile pronunțate și de cazurile de casare invocate, se constată, pentru considerentele ce urmează că, soluția de condamnare a inculpaților este legală și temeinică și tot astfel, pedepsele aplicate acestora. Instanțele au reținut vinovăția inculpaților în comiterea faptelor deduse judecății nu în baza unor grave erori de fapt, ci a probelor administrate, din coroborarea cărora au rezultat, fără echivoc, conținutul și elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de persoane, pentru care corect au fost condamnați. Recurenții inculpați au negat comiterea infracțiunilor, încercând să dea alte conotații faptelor penale comise, iar părțile vătămate V.E.

și S.C.S. au descris condițiile în care prin promisiuni mincinoase cu privire la locuri decente de muncă, au fost transportate de inculpatul D.M. în Spania. Dar ajunse în Spania, inculpatul prin amenințări fizice și psihice le-a obligat să se prostitueze în baruri, iar banii obținuți să-i trimită acestuia Promisiunile făcute de acest inculpat părții vătămate V.E. au fost cunoscute și de părinții acesteia, respectiv, de martorii S.D., S.M., de partea vătămată S.C.S. și mama acesteia D.A. Și aceste probe la rândul lor se coroborează cu alte acte cum ar fi: listingul privind ieșiri/intrări în țară pentru inculpatul D.M. și victimele traficului de persoane V.E. și S.C.S., precum și cu buletinul de transmitere rapidă a banilor W.U.

prin care victima traficului de persoane V.E. i-a expediat din Spania inculpatului D.M., fost B., suma de 250 Euro. Tot astfel, deși inculpații nu au recunoscut infracțiunea de trafic a cărei victimă a fost N.V.C., aceasta a detaliat condițiile în care a fost vândută, în baza unei înțelegeri anterioare, de inculpatul C.I., inculpatului D.M., cazată apoi în Alexandria la martora B.G., unde partea vătămată aflând despre intenția inculpatului de a o supune exploatării sexuale, a reușit să fugă, ajutată fiind de martorul C.P. Și în fine, alte acte și probe demonstrează și confirmă activitatea infracțională, sens în care, se impune a fi prezentate procesul verbal din 10 februarie 2007 de conducere în teren a părții vătămate N.V.C., ocazie în care aceasta a indicat organelor de poliție blocul și apartamentul din Alexandria în care a fost cazată de inculpatul D.M., sau procesul verbal privind conținutul discuției telefonice din 16 aprilie 2007 dintre partea vătămată N.V.C.

și operatoarea Serviciului Apel Unic de Urgență 112 pentru jud. Buzău; și nu în ultimul rând, se impun a fi amintite declarațiile martorilor B.G. și B.R. care au confirmat cazarea părții vătămate N.V.C. în locuința acesteia de către inculpatul D.M., sau procesele verbale de confruntare a părții vătămate cu inculpații. Este fără dubiu, în raport de probele administrate în cauză, că inculpații au comis activitățile infracționale de exploatare sexuală, deduse judecății în împrejurările reținute prin actul de trimitere în judecată și hotărârile atacate, aspect sub care soluția de condamnare a fost corect dispusă de prima instanță și tot astfel, menținută de instanța de apel. Cât privește individualizarea pedepselor, pentru ambii inculpați se respectă atât dispozițiile art. 72 C. pen., cât și pe cele ale art. 52 C. pen.

Infracțiunile de trafic de persoane, prin modul în care se realizează, consecințele lor și mai ales natura relațiilor sociale lezate sunt fapte penale deosebit de periculoase, aspru sancționate de norma penală ce le incriminează. În acest context, având în vedere și contribuția materială a fiecărui inculpat, numărul actelor comise în baza unei unice rezoluții infracționale, statutul de recidivist al inculpatului D.M., pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare, ce acesta urmează să execute, este o pedeapsă aproape de limita minima legală care este 5 ani închisoare. Acordând considerația și semnificația necesară circumstanțelor judiciare atenuante reținute în beneficiul inculpatului, pedeapsa a fost redusă cu mult sub limita minimă legală, așa încât, nu se constată motive în privința nici unui inculpat de reducere a cuantumului pedepselor corect stabilite de prima instanță.

În cauză nu se impune nici schimbarea modalității de executare a pedepsei prin aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen., existând temerea că scopul pedepsei nu poate fi atins fără o executare efectivă a pedepsei. În fine, susținerea recurentului inculpat D.M. privind greșita cumulare a unei pedepse anterioare pentru care s-a dispus suspendarea nu este conformă celor susținute de prima instanță. Este adevărat că s-a făcut aplicarea art. 83 alin. (2) C. pen., dar potrivit acestor dispoziții legale nu s-a procedat la revocarea suspendării pentru pedeapsa anterioară deoarece infracțiunea săvârșită ulterior și dedusă judecății a fost descoperită după expirarea termenului de încercare. Pentru aceste considerente expuse, criticile pronunțate de recurenții inculpați, sunt nefondate și în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., recursurile acestora vor fi respinse, ca nefondate. Văzând dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat. În temeiul art. 385 17 alin. (4) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen., se va computa pentru ambii inculpați durata reținerii și arestării preventive la zi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații D.M. și C.I. împotriva deciziei penale nr. 84 din 27 martie 2008 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului D.M., durata reținerii și arestării preventive de la 1 aprilie 2007 la 28 mai 2008, iar pentru inculpatul C.I. de la 23 februarie 2007 la 28 mai 2008. Obligă recurenții inculpați la câte 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariile apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 100 lei, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 mai 2008.