ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3856/2009

Asupra recursului penal de față:

Prin Sentința penală nr. 559 din data de 30 septembrie 2008, Tribunalul Maramureș a dispus în baza art. 11 pct. 2 lit. a) coroborat cu art. 10 lit. a) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul K.A. - fiul lui G. și I., cetățean român, studii 8 clase, fără ocupație, fără loc de muncă, necăsătorit, fără copii minori în întreținere, stagiul militar satisfăcut, fără antecedente penale, sub aspectul infracțiunii de aderare la un grup infracțional prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. coroborat cu art. 10 lit. c) C. proc. pen. a achitat pe același inculpat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de contrabandă prev. de art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006.

A constatat că în cauză nu există constituire de parte civilă.

În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că din rechizitoriul nr. 77/2007 al D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Maramureș rezultă că în noaptea de 1/2 iunie 2007, un echipaj al I.P.J.P.F., format din doi agenți, s-a deplasat cu un autoturism de serviciu dinspre comuna S. înspre comuna C. la Tisa, în vederea exercitării atribuțiilor de serviciu în zona de responsabilitate. La un moment dat, în jurul orei 00:00, aceștia au observat că la o distanță de cca 10 metri, trei persoane se ascundeau lângă o tufă. În timp ce agenții se deplasau spre aceștia, cei trei s-au ridicat ca la o comandă și au luat-o la fugă, condiții în care s-a procedat la urmărirea acestora. Au reușit să îl ajungă pe unul din aceștia, ceilalți doi bărbați reușind să-și asigure scăparea prin fugă. După ce a fost imobilizat, bărbatul a declarat că se numește K.A. Polițiștii de frontieră au continuat căutările până dimineața, fără însă a reuși identificarea celorlalți doi bărbați care l-au însoțit pe K.A., însă în zona în care a fost prins acesta din urmă s-au descoperit o barcă și o bluză cu glugă, cu privire la care sus-numitul a declarat că-i aparțin.

Totodată, procedându-se la verificarea traseului pe care au fugit ceilalți doi bărbați, s-a descoperit, pe creanga unui copac, o bluză de trening.

De asemenea, la o distanță de cca 15 metri de locul unde au fost depistați cei trei bărbați au fost descoperite, sub un copac, în locul numit C.S., 13 colete ambalate în saci de plastic de culoare neagră lipiți cu bandă scotch, constatându-se ulterior că aceștia conțineau un număr de 5.580 pachete de țigări marca L. netimbrate și 500 pachete de țigări marca V., care aveau aplicat timbru ucrainean.

Din cercetările efectuate a rezultat că cetățenii ucraineni achiziționează baxurile de țigări de diferite mărci din magazinele din Ucraina situate în apropierea frontierei româno-ucrainene după care sunt ambalate în saci din material plastic de culoare neagră, care apoi sunt lipiți cu bandă scotch pentru ca marfa să fie protejată de umezeală.

Apoi, pe timpul nopții, cetățenii ucraineni transportă țigările din Ucraina în România traversând râul Tisa fie cu bărci pneumatice, fie înnot, unde sunt ascunse în vegetația de pe malul românesc unde intervin cetățenii români care tot pe timp de noapte ridică baxurile cu țigări, le valorifică, după care sumele obținute sunt împărțite între toți membrii rețelei.

Considerând că inculpatul K.A. face parte din acest grup infracțional, a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și contrabandă prev. de art. 279 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006.

Reține instanța de fond că în cauză nu se poate reține existența infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cât timp, chiar dacă s-ar reține existența numărului de persoane cerut de dispozițiile legale, nu există dovada că, grupul ar fi existat pentru o anumită perioadă de timp și că ar fi acționat în mod coordonat.

Cu privire la infracțiunile prev. de art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 a apreciat instanța de fond că inculpatul nu a comis această faptă cât timp nu s-a făcut dovada că inculpatul ar fi avut o înțelegere cu persoanele care au traversat râul Tisa transportând țigările găsite pe malul românesc al râului Tisa și nici că ar avea vreo legătură cu țigările găsite.

Împotriva acestei sentințe, a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Maramureș criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie apreciind că în mod greșit s-a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă cât timp toate probele administrate în faza de urmărire penală conduc la concluzia existenței nevinovăției dacă nu în forma autoratului, cel puțin în forma complicității la această infracțiune.

Prin Decizia penală nr. 8 din 4 februarie 2009 Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, a respins ca nefondat apelul declarat de - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Maramureș împotriva Sentinței penale nr. 559 din 30 septembrie 2008 a Tribunalului Maramureș - Dosar nr. 4/100/2008.

A stabilit în favoarea Baroului de avocați Cluj-Napoca suma de 500 RON onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce s-a plătit din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Din considerentele deciziei instanței de apel rezultă că la pronunțarea acestei soluții s-a avut în vedere faptul că probele administrate în cauză nu pot conduce în mod cert la concluzia că inculpatul a fost implicat în activitatea infracțională care se circumscrie dispozițiilor prev. de art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Cluj criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie motivând că în mod greșit instanța de fond a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă fără a ține seama de probele administrate care dovedesc că inculpatul se face vinovat de săvârșirea faptei.

În menținerea acestei critici sunt invocate procesul-verbal din 2 iunie 2007 întocmit de organele de poliție și declarațiile martorilor P.I.C. și B.I.

Critica adusă nu este fondată.

Analizând legalitatea și temeinicia deciziei recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate conform art. 385

6

alin. (2) C. proc. pen. Înalta Curte opinează că recursul declarat de Parchet nu este fondat urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează.

Înalta Curte reține că soluția pronunțată de instanța de fond, menținută și de instanța de apel, este legală și temeinică, achitarea inculpatului cu privire la infracțiunea de contrabandă prev. de art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 fiind pe deplin justificată cât timp probele administrate în cele două faze ale procesului penal nu dovedesc cu certitudine că inculpatul K.A. se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de contrabandă.

Potrivit dispozițiilor art. 270 din Legea nr. 86/2006 constituie infracțiunea de contrabandă introducerea sau scoaterea din țară prin orice mijloace a bunurilor sau mărfurilor, prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal și se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi.

Potrivit dispozițiilor art. 274 "faptele prevăzute la art. 270 - 273, săvârșite de una sau mai multe persoane înarmate au de două sau mai multe persoane împreună, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi".

Ca atare, elementul material al laturii obiective a infracțiunii de contrabandă constă în acțiunea de introducere sau scoaterea din țară prin orice mijloace, a bunurilor, prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal.

Probele administrate în cauză nu au dovedit indubitabil că inculpatul K.A. ar fi executat acțiuni de introducere în țară a țigărilor găsite pe malul românesc al râului Tisa sau că ar fi avut vreo înțelegere cu cetățenii ucraineni care au adus acele țigări.

Singurele probe administrate în cauză sunt procesul-verbal întocmit de organele de poliție ca și declarațiile celor doi polițiști, respectiv P.I.C. și B.I., ofițeri în cadrul Poliției de frontieră Sighetu Marmației, probe care nu se coroborează însă cu alte probe obiective care să facă posibilă reținerea vinovăției inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de contrabandă.

Nici agravanta prev. de art. 274 din Legea nr. 86/2006 nu este probată.

Pentru existența agravantei legea impune ca fapta să fie săvârșită de una sau mai multe persoane înarmate ori de două sau mai multe persoane împreună.

Din declarațiile martorului P.I.C., ofițerul de poliție care l-a depistat pe inculpat rezultă că în seara respectivă el și colegul său au sesizat la un moment dat trei persoane iar la somația lor doar inculpatul K. a rămas pe loc, celelalte două persoane au fugit iar la întrebarea lor ce caută acolo, inculpatul a răspuns că și-ar fi pierdut calul în zona respectivă.

Ca atare, deși ofițerii de poliție au observat că inculpatul era însoțit de încă două persoane nu s-a dovedit faptul că inculpatul și celelalte două persoane au fost implicate în contrabandă cu țigări și nici faptul că între inculpat și alte persoane ar fi existat vreo înțelegere în activitatea de introducere în țară în mod ilegal, a țigărilor.

În aceeași ordine de idei este de menționat și faptul că deși inculpatul a fost trimis în judecată pentru două infracțiuni pentru care instanța de fond a dispus achitarea respectiv art. 7 din Legea nr. 39/2003 și art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 critica Parchetului, prin recursul promovat, privește doar greșita achitare a inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006.

Ori, atât timp cât în cauză nu poate fi reținută infracțiunea de asociere în scopul săvârșirii de infracțiuni nu poate fi reținută nici infracțiunea de contrabandă în formă calificată cât timp ambele infracțiuni impun participarea a două sau mai multe persoane, situație ce nu a fost demonstrată prin probele existente la dosar.

În actul de sesizare a instanței se menționează modul în care cetățenii ucraineni introduceau țigările în țară, de unde erau preluate de către cetățenii români însă nu se precizează în baza căror probe s-a stabilit această activitate infracțională.

Este adevărat că nici inculpatul nu a prezentat motive plauzibile cu privire la prezența sa în locul respectiv însă nici o persoană nu poate fi condamnată în baza unor supoziții, în lipsa unor probe certe de vinovăție, aspect în raport de care Înalta Curte apreciază că soluția de achitare a inculpatului este legală și temeinică.

Cât timp nu există alte motive de casare care să facă posibilă reformarea deciziei recurate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă recursul Parchetului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj împotriva Deciziei penale nr. 8 din 4 februarie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, privind pe inculpatul K.A.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 20 noiembrie 2009.