ÎCCJ, decizie (scj.ro #84070)

Minor. Omor deosebit de grav. Concurs de infracțiuni Cuprins pe materii: Drept penal. Partea generală. Minoritatea Indice alfabetic: Drept penal - minor - omor deosebit de grav - concurs de infracțiuni C. pen ., art. 34 alin. (1) lit. b), art. 109, art. 176 În cazul infracțiunii de omor deosebit de grav, săvârșită de un minor, dacă instanța alege dintre pedepsele alternative prevăzute în art. 176 C. pen . pedeapsa închisorii, limita maximă specială a pedepsei închisorii aplicabilă minorului este, conform art. 109 alin. (1) C. pen ., închisoarea de 12 ani și 6 luni, prin reducerea la jumătate a limitei maxime speciale de 25 de ani închisoare. În sensul art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen ., prin maximul special al pedepsei închisorii, în cazul concursului de infracțiuni săvârșite de un minor, se înțelege limita maximă specială a pedepsei celei mai grele, redusă la jumătate conform dispozițiilor referitoare la pedepsele pentru minori.

I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 1334 din 10 aprilie 2008 Prin sentința penală nr. 246/P din 4 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, în baza art. 174 - art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen ., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen ., au fost condamnați inculpații T.A. și S.F.

pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav la pedeapsa de 12 ani și 6 luni închisoare; în baza art. 211 alin. (2) lit. b) și (2 1 ) lit. a) și c) C. pen ., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen ., la pedeapsa de 7 ani închisoare; în baza art. 192 alin. (2) C. pen ., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen ., la pedeapsa de 2 ani închisoare; în baza art. 208 - art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen ., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen ., la pedeapsa de 4 ani închisoare; în baza art. 217 alin. (1) C. pen ., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen ., la pedeapsa de 6 luni închisoare, iar în baza art. 20 raportat la art. 217 alin. (4) C. pen . au fost condamnați aceiași inculpați la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen ., au fost contopite pedepsele aplicate în pedeapsa mai grea și s-a dispus ca inculpații să execute în regim de detenție câte 12 ani și 6 luni închisoare. 1) Prima instanță a reținut, în fapt, că în seara de 27 februarie 2007, inculpatul S.F. a luat un cuțit de la locuința sa și, împreună cu inculpatul T.A., s-au deplasat la locuința victimei C.I., au escaladat gardul și au pătruns în curtea acesteia, iar apoi au intrat într-un corp de clădire unde inculpatul S.F. știa că victima obișnuia să doarmă. Întrucât victima nu dormea aici, s-au deplasat spre celălalt corp de clădiri. Inculpatul T.A. a propus să taie cablurile de telefon și TV pentru ca victima să nu poată suna la poliție sau să-i identifice și au procedat întocmai, folosind cuțitul.

Constatând că la locuința victimei nu se aflau alte persoane, inculpații au bătut la ușă, iar în momentul în care acesta a deschis, inculpatul T.A. a sărit asupra victimei, căreia i-a aplicat o lovitură cu pumnul. În urma loviturii, victima a căzut și a fost dusă de inculpați în camera aflată vis-a-vis de ușa de acces. În timp ce victima se afla la pământ, inculpații i-au aplicat pe rând lovituri cu o bară de fier găsită anterior în curtea victimei, afectându-i grav zona craniană, producându-i fracturi, după care au imobilizat-o, legându-i mâinile și picioarele cu o curea, iar peste gură, sub formă de căluș, i-au legat o cămașă. În timp ce victima a rămas imobilizată la pământ, inculpații au căutat bunuri prin casă folosind mănuși găsite în locuința victimei.

Inculpatul S.F. a continuat căutările pentru a găsi bani, iar inculpatul T.A., aflat în camera victimei, a lovit-o pe aceasta cu cuțitul în zona pieptului, provocându-i o hemoragie externă abundentă. Inculpatul S.F. a găsit într-o cameră alăturată suma de 25 de lei, pe care și-a însușit-o. Întrucât nu au găsit alți bani și bunuri de valoare, inculpații au hotărât să părăsească locuința victimei, însă pentru a-și ascunde fapta, au deschis butelia de la aragaz, astfel încât la venirea unei terțe persoane și aprinderea becului de către aceasta, să se declanșeze un incendiu. În urma agresiunii exercitate asupra victimei, aceasta a decedat, lovitura cu cuțitul aplicată în zona pieptului producându-i o plagă penetrantă cu secțiuni de vase sanguine ale mediastinului anterior, ce a fost urmată de o hemoragie internă exteriorizată care a cauzat în mod direct moartea victimei.

2) În noaptea de 27/28 februarie 2007, după săvârșirea infracțiunii de omor, tâlhărie și violare de domiciliu asupra victimei C.I., inculpații s-au hotărât să meargă la locuința părții vătămate H.I. După ce au ajuns aici, au pătruns în curtea locuinței acesteia prin escaladarea gardului, s-au uitat prin geamul locuinței și au văzut că partea vătămată se afla în interior și se uita la televizor. Au hotărât să taie cablurile TV și de telefon, respectiv de curent, lucru pe care l-au și făcut. Au intrat într-o bucătărie de vară de unde au luat un cuțit și salam din frigider și au ieșit din bucătărie. Între timp, partea vătămată a ieșit din casă, a plecat la bucătărie și a închis ușa acesteia, după care s-a întors în casă, încuind ușa prin interior.

Inculpații au încercat să forțeze cu cuțitul un geam și ușa, dar nereușind au pătruns într-o magazie de unde au luat un topor cu care au încercat să forțeze ușa. Întrucât nu au reușit nici de această dată, au spart de la o fereastră dublă ambele geamuri, după care s-au ascuns. Au stat aproximativ 10 minute să vadă dacă vine cineva sau dacă se produce vreo reacție, după care, văzând girofarul de la mașina poliției, au fugit. Prin decizia nr. 7/A din 31 ianuarie 2008 a Curții de Apel Oradea, Secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc . pen ., a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor împotriva sentinței penale nr. 246/P din 4 septembrie 2007, care a fost desființată în parte și în rejudecare au fost schimbate încadrările juridice ale faptelor săvârșite de inculpații T.A.

și S.F., din art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen ., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen . (punctul 1 din rechizitoriu), în art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a), b) și c) C. pen ., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen . și, respectiv, din art. 208, art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen . și art. 217 alin. (1) C. pen ., toate cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen . (punctul 2 din rechizitoriu), în art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a), b) și c) C. pen ., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen . În baza art. 336 C. proc . pen . a fost admisă cererea de extindere a procesului penal privind pe inculpații T.A. și S.F., pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută în art. 192 alin. (2) C. pen ., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen . (punctul 2 din rechizitoriu).

Prin aceeași decizie, au fost condamnați inculpații T.A. și S.F. la câte două pedepse de câte 10 ani închisoare, în baza art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a), b) și c) C. pen ., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen . (punctul 1 și 2 din rechizitoriu), precum și la câte o pedeapsă de 2 ani închisoare, în baza art. 192 alin. (2) C. pen ., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen . (punctul 2 din rechizitoriu). În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen ., au fost contopite pedepsele aplicate inculpaților T.A. și S.F.

de câte: 12 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința apelată pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav prevăzută în art. 174 raportat la art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen .; cu pedepsele de 10 ani închisoare aplicate pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută în art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a), b) și c) C. pen .; 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută în art. 192 alin. (2) C. pen . și un an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de distrugere prevăzută în art. 20 raportat la art. 217 alin. (4) C. pen . (punctul 1 din rechizitoriu); 10 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută în art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a), b) și c) C. pen .; 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută în art. 192 alin. (2) C. pen . (punctul 2 din rechizitoriu), inculpații urmând să execute pedeapsa rezultantă de câte 15 ani închisoare, urmare a aplicării unui spor de 2 ani și 6 luni, la pedeapsa rezultantă urmare a contopirii.

În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc . pen ., au fost respinse, ca nefondate apelurile declarate de inculpații T.A. și S.F. Împotriva acestei decizii au declarat, în termen legal, recursuri inculpații S.F. și T.A., fără a arăta în scris motivele. Apărătorul recurenților inculpați, în concluziile orale, în dezbateri a invocat cazul de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc . pen ., solicitând admiterea recursurilor declarate, casarea hotărârii atacate și, în rejudecare, reducerea pedepselor aplicate, iar în subsidiar casarea deciziei și menținerea sentinței. Examinând recursurile declarate de recurenții inculpați S.F. și T.A.

împotriva deciziei instanței de apel, în raport cu motivele invocate, analizate prin prisma cazului de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc . pen ., Înalta Curte de Casație și Justiție constată recursurile inculpaților ca fiind nefondate pentru următoarele considerente: Înalta Curte de Casație și Justiție consideră că sub aspectul individualizării pedepselor aplicate celor doi inculpați, instanța de apel a făcut o corectă evaluare a criteriilor generale prevăzute în art. 72 C. pen ., la condițiile din cauză, ținând cont de gradul de pericol social, în concret foarte ridicat al faptelor comise de cei doi inculpați, prin atingerea adusă valorilor sociale - viața persoanei, patrimoniului -, circumstanțele reale în care acestea au fost comise, care au conferit o periculozitate accentuată infracțiunilor săvârșite, ambii inculpați, deși minori la momentul comiterii lor, au elaborat anterior un plan infracțional, în scopul obținerii de bani, prin îndreptarea acțiunii ilicite împotriva unor persoane în vârstă, al căror potențial de apărare era scăzut, prin modalitatea efectivă de săvârșire, în sensul că au purtat mănuși, au pătruns în curți prin escaladarea gardurilor, au tăiat cablurile de curent și de telefon, urmărind punerea victimelor în imposibilitatea de a apela la ajutor, imobilizarea victimei C.I., prin legarea sa,

exercitarea de lovituri cu pumnii și cu picioarele, punerea unui căluș în gură, iar ulterior lovirea acesteia, în zona pieptului, cu un cuțit de către inculpatul T.A. și cu un levier de fier de către inculpatul S.F., constatând că victima nu mai trăiește și sustrăgând suma de 25 de lei, iar de la partea vătămată H.I., sustrăgând produse alimentare, circumstanțele ulterioare faptei, respectiv T.A. a deschis butelia de la aragazul primei victimei, în ideea că dacă cineva va aprinde becul, se va produce o scânteie, care va declanșa un incendiu, în scopul distrugerii urmelor infracțiunii, precum și de circumstanțele personale ale inculpaților. Astfel, ambii inculpați erau minori, având vârste de circa 17 ani, inculpatului T.A.

anterior faptelor i-a fost aplicată măsura educativă a libertății supravegheate pe durată de un an, prin sentința penală nr. 977 din 23 mai 2005 a Judecătoriei Oradea, iar inculpatului S.F. i-a fost aplicată măsura educativă a libertății supravegheate pe timp de un an, prin sentința penală nr. 1824 din 16 octombrie 2006 a Judecătoriei Oradea, dovedind perseverență infracțională în comiterea de infracțiuni, ambii inculpați au avut discernământul păstrat în raport cu faptele comise, așa cum rezultă din rapoartele de expertiză medico-legală psihiatrică. Inculpatul T.A. provine dintr-o familie numeroasă, având 10 frați, din care trei instituționalizați, tatăl nu are loc de muncă, mama este casnică, familia având venituri obținute din munci ocazionale, trăiesc într-o locuință insalubră (ancheta socială aflată la dosarul parchetului), iar inculpatul S.F.

provine dintr-o familie dezorganizată, părinții fiind divorțați, are trei frați, a lucrat pe timpul verii ca ciurdar, familia trăiește din alocațiile de stat ale copiilor și unele venituri obținute din munci ocazionale (ancheta socială aflată la dosarul parchetului).

Raportul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor, privind pe inculpatul S.F., evidențiază atât factorii negativi care au influențat conduita inculpatului, respectiv faptul că acesta a abandonat școala, provine dintr-o familie dezorganizată, climatul familial este caracterizat de certuri frecvente, starea materială precară a familiei, nu a fost susținut moral și material și supravegheat corespunzător de către părinții săi, cât și factorii pozitivi, și anume că minorul regretă fapta săvârșită și conștientizează caracterul penal al faptei, constatând că factorii negativi sunt mai numeroși și vor contribui și în viitor la menținerea comportamentului infracțional al inculpatului.

Raportul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor, privind pe inculpatul T.A., subliniază factorii negativi care au influențat conduita inculpatului, respectiv abandonul școlar, mediul familial dezorganizat, climatul familial caracterizat prin certuri frecvente, lipsuri materiale, nesupravegherea minorului, dar și factorii pozitivi, în sensul că minorul a regretat fapta săvârșită, conștientizând caracterul penal al acesteia, însă factorii negativi sunt mai numeroși, contribuind și în viitor la menținerea comportamentului infracțional al inculpatului.

Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că instanța de apel a făcut o justă individualizare a pedepselor cu închisoare aplicate ambilor inculpați, cu respectarea dispozițiilor art. 109 alin. (1) C. pen ., atât sub aspectul cuantumului, în sensul că acesta, fie a fost menținut, în ceea ce privește infracțiunea de omor deosebit de grav, respectiv pentru fiecare inculpat câte o pedeapsă de 12 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea de violare de domiciliu pentru fiecare inculpat câte o pedeapsă de 2 ani închisoare (punctul 1 din rechizitoriu), pentru tentativă la distrugere pentru fiecare inculpat câte o pedeapsă de un an și 6 luni (punctul 1 din rechizitoriu), fie a fost aplicat, ca urmare a schimbării încadrărilor juridice, pentru infracțiunile de tâlhărie (punctele 1 și 2 din rechizitoriu) și violare de domiciliu (punctul 2 din rechizitoriu) pentru fiecare inculpat, cuantumurile fiind diferențiate, orientate către maxim (tâlhărie) și respectiv către minim (violare de domiciliu), în raport cu natura și condițiile concrete ale infracțiunilor reținute, dar și circumstanțele personale ale inculpaților, urmând ca prin aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen . inculpații să execute pedeapsa cea mai grea, de 12 ani și 6 luni închisoare, stabilind, însă, ca pedeapsă rezultantă pentru fiecare inculpat,

pedeapsa de 15 ani închisoare, prin adăugarea unui spor de 2 ani și 6 luni la pedeapsa rezultantă, urmare a contopirii, cu executare în regim de detenție. Pedepsele aplicate inculpaților sunt în măsură, atât prin cuantum, cât și modalitatea de executare, să-și atingă scopurile, respectiv de exemplaritate și educativ, urmărindu-se ca prin programele de formare a personalității minorilor, ce se desfășoară și în mediul penitenciar, prin implicarea lor în activitățile instructive, culturale, psihologice adecvate personalității lor, să li se dezvolte aptitudinile care să le permită o resocializare viitoare pozitivă.

În raport cu cele menționate, nu pot fi avute în vedere criticile formulate în recurs privind greșita individualizare a pedepselor aplicate, care ar impune o reducere a pedepselor sau menținerea celor aplicate inițial de prima instanță, deoarece, în contextul concret al cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție consideră că instanța de apel a făcut o evaluare plurală a tuturor criteriilor ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepselor, apreciind varietatea infracțiunilor comise, gravitatea concretă a acestora, evidențiată prin modul de pregătire și punere în practică a activității infracționale, ceea ce a demonstrat o capacitate ridicată de conștientizare a caracterului ilicit al faptelor pe care le comit, dar și a voinței de a le săvârși, chiar dacă inculpații erau minori la momentul respectiv, aceștia dovedind perseverență infracțională, în condițiile în care anterior ambii inculpați au comis fapte de furt, beneficiind de aplicarea unei măsuri educative, care însă nu și-a atins scopul, precum și de profilurile socio-morale și de personalitate negative ale celor doi inculpați.

De asemenea, prima instanță de control judiciar a considerat, în mod just, necesitatea aplicării față de ambii inculpați, la pedeapsa cea mai grea de 12 ani și 6 luni închisoare, ce reprezintă maximul special al pedepsei închisorii prevăzute pentru infracțiunea de omor deosebit de grav (limitele pedepsei închisorii fiind între 15 și 25 de ani, dar în condițiile în care faptele au fost comise de minori, devin incidente limitele de pedeapsă prevăzute în art. 109 alin. 1 C. pen ., limitele pedepselor cu închisoare reducându-se la jumătate, respectiv între 7 ani și 6 luni și 12 ani și 6 luni), a unui spor al cărui cuantum de 2 ani și 6 luni este corespunzător, deoarece reflectă natura și multitudinea faptelor comise de către inculpați, așa încât pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare asigură respectarea principiului proporționalității pedepselor, între gravitatea faptelor săvârșite și circumstanțele personale ale inculpaților, așa încât nu este incident cazul de casare invocat, prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc . pen . Față de aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc . pen ., a respins recursurile, ca nefondate.