ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3644/2011

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3644/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 1270 din 18 noiembrie

2010 pronunțată de Curtea de Apel Craiova s-a dispus respingerea cererii de revizuire

formulată de revizuenta D.L. împotriva deciziei civile nr. 706 din 19 mai 2010,

pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 8011/101/2009, în contradictoriu

cu intimații C.P. și I.Ș.J. Mehedinți.

Revizuirea a fost promovată

împotriva deciziei civile nr. 706 din 19 mai 2010 de Curtea de Apel Craiova în recurs

și pentru a se pronunța astfel instanța a reținut următoarele:

Revizuirea este o cale

de atac extraordinară și de retractare a hotărârii judecătorești prin care nu se

exercită un control judiciar propriu-zis, dezbaterile fiind limitate la admisibilitatea

revizuirii și la faptele pe care se întemeiază - potrivit art. 326 alin. (3) C.

proc. civ.

Potrivit disp. art. 322

C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri ramase definitivă în instanța de apel sau

prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când

evocă fondul, se poate cere în cazurile prevăzute expres și limitativ de lege, la

pct. 1-9.

În cauză s-au invocat

următoarele cazuri prevăzute de lege:

3 - dacă obiectul pricinii

nu se află în ființă;

4 - dacă un judecător,

martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru

o infracțiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris

declarat fals în cursul sau în urma judecății ori dacă un magistrat a fost sancționat

disciplinar pentru exercitarea funcției cu rea-credință sau gravă neglijență în

acea cauză;

5 - dacă, după darea hotărârii,

s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu

au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă

s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea

a cărei revizuire se cere;

6 - dacă statul ori alte

persoane juridice de drept public sau de utilitate publică, dispăruții, incapabilii

sau cei puși sub curatelă nu au fost apărați de loc sau au fost apărați cu viclenie

de cei însărcinați să-i apere;

7- dacă există hotărâri

definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în

una sau aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Aceste

dispoziții se aplică și în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instanțe

de recurs, cazul când una dintre instanțe este Curtea Supremă de Justiție, cererea

de revizuire se va judeca de această instanță;

8 - dacă partea a fost

împiedicată să se înfățișeze la judecată și să înștiințeze instanța despre aceasta,

dintr-o împrejurare mai presus de voința sa.

Privitor la cazul de revizuire

prevăzut la pct. 3, cererea este neîntemeiată.

Sintagma „obiectul pricinii

nu se află în ființă”, desemnează ideea de dispariție fizică a unui bun. În speță,

acțiunea promovată a avut ca obiect acordarea unor sume bănești eu titlu e despăgubiri

pentru daune morale, invocându-se ca temei, răspunderea civilă delictuală și a „bun”

ocrotit o valoare nepatrimonială legată de demnitatea persoanei. Prin urmare, obiectul

derivat asupra căruia poartă acțiunea în speța de față îl reprezintă valoarea nepatrimonială

prejudiciată invocată de reclamant, element și condiție de angajare a răspunderii

civile delictuale a autorului, care săvârșește fapta delictuală prejudiciabilă,

aflată în legătură de cauzalitate cu primul.

Împrejurarea că fapta

producătoare de prejudicii reținută în sarcina pârâtei, a avut ca element constitutiv

o anumită conduită ce a fost apreciată pe fond ca fiind circumscrisă și unei atitudini

discriminatorii, este un element al judecății în stabilirea modului de aplicare

la datele concrete ale speței, a regulilor care guvernează răspunderea civilă delictuală.

Revizuenta a mai invocat

că eleva nu este de etnie rromă, fiind de naționalitate română și că nu a fost primită

în clasă din motive ce țin de litera și spiritul Regulamentului privind transferul

elevilor, nefiind discriminată.

Invocarea inexistenței

discriminării în sensul arătat și argumentat de revizuentă, dar și prin neapartenența

copilului la etnia rromă, ori prin evidențierea altor cauze care au generat refuzul

de primire în clasă - nu este de natură să conducă la concluzia că obiectul pricinii

nu se află în ființă în sensul arătat în precedent și în sensul la care se referă

dispozițiile legale invocate. De asemenea, o astfel de analiză echivalează cu repunerea

în discuție a faptei și prejudiciului, ca elemente ale răspunderii civile delictuale,

fiind inadmisibil un asemenea demers. Acestea sunt împrejurări și probleme de fond

tranșate, care au fost discutate cu ocazia rezolvării litigiului în fond.

Privitor

la cazul de revizuire

prevăzut la pct. 4, cererea este neîntemeiată.

În cauză s-a invocat faptul

că se desfășoară cercetări penale, nefinalizate, împotriva a doi magistrați, o cercetare

disciplinară împotriva unui magistrat, dar și o cercetare împotriva apărătorului

părții adverse. De asemenea, se mai susține că la dosar sunt două înscrisuri - declarații

contradictorii ale martorului D.V., astfel că depoziția sa nu trebuie luată în seamă.

Or, cazul de revizuire

invocat reglementează clar și fără echivoc situația în care un judecător, martor

sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracțiune

privitoare la pricină.

Fiind o cale extraordinară

de atac, revizuirea este admisibilă numai în limitativ prevăzute de lege. Deci,

revizuirea nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege.

Prin urmare, motivele invocate de revizuentă în privința cazului invocat, nu se

încadrează în ipoteza normei, neexistând condamnări definitive pentru infracțiuni

legate de pricină, ale persoanelor indicate.

Privitor

la cazul de revizuire

prevăzut la pct. 5, cererea este neîntemeiată.

Pentru a fi admisă revizuirea

este necesar ca înscrisul nou

invocat să îndeplinească în mod cumulativ următoarele condiții:

Pentru a fi admisă revizuirea

este necesar ca înscrisul nou invocat să îndeplinească în mod cumulativ următoarele

condiții:

- partea interesată să

se bazeze pe un înscris probator nou care să nu fi fost procesul în care s-a pronunțat

hotărârea atacată;

- înscrisul invocat să

fi existat la data când a fost pronunțată hotărârea ce se cere a fi revizuită;

- înscrisul să nu fi putut

fi produs în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată, fie pentru că a fost

reținut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința părții;

- înscrisul invocat pentru

revizuire să fie determinant, în sensul că, dacă ar fi fost cunoscut de instanță

cu ocazia judecării pricinii, soluția ar fi putut fi alta decât cea pronunțată;

- înscrisul nou trebuie prezentat

de partea care exercită revizuirea și nu poate pretinde instanței să-l administreze

din oficiu.

În cauză, înscrisul la

care se referă revizuenta este reprezentat de o hotărâre judecătorească prin care

s-a aplicat sancțiunea anulării ca netimbrate a căii de atac a apelului în dosarul

indicat. Revizuenta înțelege să deschidă discuția privind modul de rezolvare a unei

probleme de drept, aceea a scutirii sau nu, de obligația de timbraj a unei acțiuni

de genul celei promovate în cauză, invocând în acest sens particularitățile speței

și evoluția cronologică a unor dosare civile/penale, din care ultimul finalizat

la parchet prin ordonanță de scoatere de sub urmărire penală.

Din capul locului trebuie

subliniat că elementele și argumentele invocate țin în mod exclusiv de o problemă

de drept a cărei rezolvare este rezervată instanțelor de judecată în etapele procesuale

ale primei instanțe și ale instanțelor de control judiciar, apel și recurs - căi

de atac de reformare, iar nu de retractare. Or, așa cum s-a arătat în precedent,

revizuirea nu este o cale de atac de reformare, ci de retractare. Prin urmare, nu

se va mai analiza dacă înscrisul invocat întrunește cerințele legale arătate în

precedent.

Oricum, ordonanța de scoatere

de sub urmărire penală din 20 septembrie 2007 a Parchetului pe lângă Judecătoria

Strehaia nr. 476/P/2007 prin care s-a aplicat o sancțiune administrativă, nu este

un înscris nou în sensul legii, ca și declarațiile calificate de revizuentă ca fiind

contradictorii, ale lui C.P. date în același dosar penal.

În aceeași ordine de idei,

susținerea revizuentei în sensul că în temeiul dispozițiile art. 322 pct. 5 C.

proc. civ., este posibilă și prezentarea unor legi descoperite și care nu au fost

înfățișate instanței, este neîntemeiată. Această împrejurare nu se încadrează în

cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., astfel că instanța

de revizuire nu va analiza acest motiv arătat de parte din perspectiva altor cerințe

legale de admisibilitate, sau, eventual, al obiectului

de reglementare ori incidenței în cauză a actului normativ invocat, O.U.G. nr. 26/1997

(în prezent abrogă prin Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor

copilului).

Privitor la cazul de revizuire

prevăzut la pct. 6, cererea este neîntemeiată.

Cazul reglementat de

pct. 6, se referă la situația în care statul ori alte persoane juridice de drept

public sau de utilitate publică, dispăruții, incapabilii sau cei puși sub curatelă

nu au fost apărați deloc sau au fost apărați cu viclenie de cei însărcinați sa-i

apere. Punctual, în evocarea acestui caz, revizuenta a arătat că președintele completului

de recurs, a refuzat în ziua judecății de la 12 mai 2010, să pună dosarul la dispoziția

avocatului angajat al recurentei D.L., astfel că în cauză a pledat numai avocatul

reclamantului.

Or, prin motivul invocat

de revizuentă, pretinsa lipsă de apărare nu se referă la o persoană dispărută, incapabilă

sau pusă sub curatelă. Prin urmare, verificarea cu privire la realitatea susținerilor,

apare de prisos, câtă vreme cerințele legale sunt cumulative și de strictă interpretare.

Privitor

la cazul de revizuire

prevăzut la pct. 7, cererea este neîntemeiată.

Revizuirea pentru contrarietate

de hotărâri, bazată pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ, este întemeiată dacă sunt îndeplinite

cumulativ următoarele condiții: 1. existența unor hotărâri judecătorești definitive,

care să fie potrivnice (contradictorii); 2. hotărârile judecătorești în cauză să

fie pronunțate în dosare diferite; 3. să existe tripla identitate de părți, obiect

și cauză; 4. în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității

de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu se fi analizat.

Or, în cauză hotărârea

invocată dată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, nu este o hotărâre

judecătorească în sensul la care se referă ipoteza normei. Așadar, verificarea celorlalte

cerințe legale arătate în precedent, apare de prisos, fiind suficientă constatarea

neîndeplinirii unei cerințe, câtă vreme acestea trebuie îndeplinite cumulativ.

Privitor

la cazul de revizuire

prevăzut la pct. 8, cererea este neîntemeiată.

Revizuenta arată că nu

a putut să se înfățișeze la proces și să angajeze din timp avocat, având în vedere

problemele de sănătate pe care le-a avut soțul său.

Judecata în cauză nu s-a

făcut în lipsă.

Potrivit art. 67 C.

proc. civ., părțile pot să exercite drepturile procedurale personal sau prin mandatar.

Dacă mandatul este dat unei alte persoane decât un avocat, mandatarul nu poate pune

concluzii decât prin avocat, iar asistarea de către avocat nu este cerută licențiaților

în drept, când sunt mandatari în pricinile soțului, potrivit art. 67 alin. (4)

și (5) C. proc. civ.

În orice caz, dacă mandatul

nu este dat unui avocat, iar mandantul este prezent în instanță, mandatul încetează,

căci mandatarul neavocat nu poate să asiste, ci să reprezinte. De asemenea, de principiu,

înfățișarea părților la proces nu este obligatorie. Dar, dacă partea înțelege să

nu solicite judecata în lipsă, exercitarea drepturilor procedurale se face personal

sau prin mandatar, așa cum s-a arătat în precedent.

Într-adevăr, revizuenta,

recurentă-pârâtă în dosar, a împuternicit pe soțul său D.I., prin procura generală

autentificată din 10 decembrie 2007, să o reprezinte în toate dosarele civile sau

penale în care mandanta este parte, să formuleze orice cereri, să angajeze apărător,

să încheie tranzacții și să o reprezinte inclusiv în faza de executare silită a

unei hotărâri judecătorești, în caz de contestație la executare. Din actul medical

depus la dosar, rezultă că mandatarul D.I. a fost internat în spital în perioada

16 aprilie-26 aprilie 2010, fiind externat vindecat, perioada de internare fiind

plasată anterior judecării recursului, 12 mai 2010, zi de dezbateri, intervalul

de timp fiind de 15 zile.

Mai mult, recurenta a

avut și mandatar avocat prezent în ziua dezbaterilor, potrivit legii, asistă partea

atunci când este prezentă și o reprezintă atunci când este lipsă. Apărătorul a pus

concluzii orale scurte și a solicitat amânarea pronunțării pentru depunerea de concluzii

scrise, cauza fiind amânată în acest sens. În acest context, momentul angajării

avocatului apare lipsit de relevanță.

Toate aceste elemente,

inclusiv prezența avocatului ales și care a reprezentat partea, deci a exercitat

drepturile procedurale pentru partea care l-a ales, conduc la concluzia că nu este

incident nici cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 8 C. proc. civ., privind

împiedicarea părții de a se înfățișa la judecată și imposibilitatea înștiințării

instanței, din motive mai presus de voința părții.

Împotriva acestei decizii

a declarat recurs revizuenta D.L., întemeiat pe dispozițiile art. 327 alin. (1)

și (2) C. proc. civ.

A solicitat revizuirea

tuturor hotărârilor potrivnice ei, în toate ciclurile de judecată din această cauză

în sensul art. 23 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 deoarece art. 318 C. proc.

civ. nu prevede că hotărârea dată în fond în revizuire este irevocabilă ci menționează

căile de atac, conform legii.

Curtea de Apel Craiova

nu a ținut cont de actele și motivările sale privind art. 322 pct. 3, 4, 5, 6, 7

și 8 C. proc. civ.

Instanța de revizuire

nu a ținut cont de art. 322 alin. (3) C. proc. civ.

din următoarele considerente:

nu a existat

discriminare rasială conform Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării,

hotărârea pronunțată de acesta fiind concludentă, eleva este de naționalitate română

și nu de etnie rromă, conform foii matricole clasele I–VIII V. – județul Mehedinți.

În cauză este incident

art. 322 pct. 5 C. proc. civ., deoarece s-au descoperit înscrisuri noi după pronunțarea

hotărârii: foaia matricolă pe numele C.R., împrejurarea că Primăria B., Județul

Mehedinți, Primăria V., județul Mehedinți și Protecția Copilului – județul Mehedinți,

nu au îndeplinit nici o cerință sau act menționat de O.U.G. nr. 26/1997, ordonanța

Parchetului de pe lângă Judecătoria Strehaia din care rezultă că C.P. nu a fost

parte în proces și declarațiile de martor ale lui C.P.A. din care rezultă că nu

a avut dosar penal contra ei, certificatul medical al soțului ei D.I.

În cauză este incident

art. 322 pct. 6 C. proc. civ., deoarece avocata sa nu a avut acces la dosar.

Solicită admiterea recursului,

anularea deciziei civile nr. 1270 din 18 noiembrie 2010 și a tuturor hotărârilor

potrivnice ei.

Intimatul a formulat întâmpinare

solicitând respingerea recursului.

Examinând recursul declarat

de revizuentă instanța reține următoarele:

Conform art. 328 alin.

(1) C. proc. civ., hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzută

de lege pentru hotărârea revizuită.

În cauză decizia civilă

nr. 706 din 19 mai 2010 a fost pronunțată de Curtea de Apel Craiova în recurs, situație

în care decizia civilă nr. 1270 din 18 noiembrie 2010 pronunțată de aceeași instanță

în cererea de revizuire, nu mai este susceptibilă de revizuire, fiind irevocabilă.

În consecință, împotriva

hotărârii pronunțate în cererea de revizuire a deciziei unei instanțe de recurs,

nu poate fi exercitată nicio cale de atac deoarece hotărârea pronunțată este irevocabilă,

situație în care recursul astfel promovat este inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil

recursul declarat de revizuienta D.L. împotriva deciziei nr. 1270 din 18

noiembrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori

și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 mai 2011.