ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3288/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3288/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată

Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, Asociația

Universităților Particulare din România – 2007, în contradictoriu cu M.E.C.T.S.,

în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a solicitat suspendarea executării

Ordinului din 5 septembrie 2011 emis de M.E.T.C.S.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că a formulat plângere prealabilă împotriva ordinului din

05 septembrie 2011 și a solicitat revocarea sa în totalitate invocând încălcarea

art. 193 alin. (3) din Legea nr. 1/2011 a educației naționale.

S-a arătat că evaluarea

primară și instituțională pentru toatele universitățile particulare s-a făcut anterior

publicării normelor metodologice, aprobate prin H.G. nr. 789/2011, perioada de evaluare

fiind între 27 aprilie 2011-01 iulie 2011, iar Normele metodologice fiind publicate

la 10 august 2011, astfel că universitățile particulare au fost grav prejudiciate.

Pentru că au fost încadrate

în categoria C li s-au creat prejudiciu atât de natură instituțională cât și de

natură pecuniară pentru că urmau să înceteze programele de pregătire masteranzi

și doctoranzi.

De asemenea urma să se

producă migrarea personalului didactic către unitățile superior calificate.

fond

Prin sentința nr. 6835

din 17 noiembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, a respins cererea de suspendare a executării ordinului din 5

septembrie 2011 al M.E.C.T.S., formulată de reclamanta Asociația Universităților

Particulare din România - 2007. De asemenea, au fost respinse excepțiile lipsei

calității de reprezentant, prematurității cererii și lipsei de interes, invocate

de pârâtul M.E.C.T.S. și a fost admisă cererea de intervenție în interesul acestuia,

formulată de Academia de Studii Economice din București, Universitatea A.V. Arad,

Universitatea din Oradea și Universitatea de Medicină și Farmacie G.T.P. Iași.

Pentru a pronunța această

hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

În privința excepției

lipsei calității de reprezentant, excepția prematurității și excepția lipsei de

interes, instanța de fond le-a respins ca nefondate.

Excepția lipsei calității

de reprezentant a fost respinsă ca nefondată deoarece din înscrisurile depuse la

dosar rezultă că universitățile membre ale Asociației reclamante sunt înscrise în

actul constitutiv și statutul asociației, iar președintele ales poate împuternici

o persoană care să îi îndeplinească atribuțiile sale.

Excepția prematurității

a fost apreciată ca nefondată întrucât cererea a fost formulată odată cu plângerea

prealabilă și conform art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Și excepția lipsei de

interes a fost respinsă ca nefondată având în vedere că prin ordinul a cărui suspendare

se solicită s-a efectuat clasificarea universităților particulare pe baza unor criterii

ce o nemulțumesc pe reclamantă și astfel are interes în promovarea acțiunii.

Pe fondul cauzei, s-a

reținut că potrivit art. 14 alin. (1) din actul normativ menționat, în cazuri bine

justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente , după sesizarea în condițiile

art. 7 a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare,

persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării

actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.

În sensul legii, cazul

bine justificat reprezintă acea împrejurare legată de starea de fapt și de drept

de natură se creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ,

iar paguba iminentă este definită ca fiind un prejudiciu material, viitor și previzibil

sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice

sau a unui serviciu public, astfel cum dispun dispozițiile art. 2 lit. t) și ș)

din lege, însă, motivele de nelegalitate invocate de asociația reclamantă în ce

privește ordinul contestat privind clasificarea universităților particulare nu sunt

de natură să creeze o îndoială serioasă cu privire la legalitatea actului administrativ.

Ordinul M.E.C.T.S. a fost

emis pt. punerea în aplicare a Legii nr. 1/2011 și a art. 6 alin. (2) din Metodologia

de evaluare în scopul clasificării universităților și ierarhizării programelor de

studii aprobată prin H.G. nr. 789/2011.

Pentru colectarea datelor

în vederea evaluării universităților și programelor de studii a fost emis O.M.E.C.T.S.

din 21 aprilie 2011, ordin ce a fost publicat pe site-ul propriu al ministerului,

iar completarea datelor s-a realizat de către universități prin intermediul unor

chestionare on line conform anexelor la ordinul menționat care cuprind și informații

cu privire la modalitatea de completare.

Ulterior a fost emis ordinul

M.E.C.T.S. din 13 mai 2011 care a modificat ordinul din 21 aprilie 2011, astfel

încât este evident că universitățile au cunoscut dispozițiile celor 2 ordine, cât

și scopul acestora, clasificarea universităților fiind realizată pe baza informațiilor

primite prin chestionarele on line de la universități.

Prin urmare, ordinul a

cărui suspendare a executării se solicită nu face decât să constate rezultatele

clasificării universităților stabilite de Asociația Universităților Europene, în

baza datelor furnizare de instituțiile de învățământ superior acreditate din sistemul

național de învățământ.

Astfel, nu se poate susține

că prin emiterea actului administrativ contestat s-ar produce o pagubă iminentă

asociației reclamante, în realitate prin ordinul respectiv fiind puse în aplicare

dispozițiile Legii educației naționale nr. 1/2011 care se aplică tuturor instituțiilor

de învățământ superior din sistemul național din învățământ.

Referitor la încetarea

programelor de pregătire de masterat și doctorat la care face referire și reclamanta

s-a apreciat ca fiind nefondată deoarece aceste programe continuă până la finalizarea

lor, urmând să funcționeze și în anul universitar 2011-2012 potrivit Legii educației

naționale nr. 1/2011 și s-a dispus respingerea cererii de suspendare, ca nefondată,

și admiterea cererilor de intervenție formulate în interesul pârâtului.

Împotriva acestei soluții,

considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamanta.

În motivele de recurs

se arată că hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea dispozițiilor

art. 2 alin. (1) lit. s) și t). art. 14 din Legea nr. 554/2004.

În privința cazului bine

justificat, s-a apreciat ca greșită susținerea instanței de fond potrivit căreia

motivele de nelegalitate invocate de recurentă nu sunt de natură să creeze o îndoială

serioasă cu privire la legalitatea ordinului contestat.

S-a susținut de către

recurentă că prin emiterea Ordinul din 05 septembrie 2011 au fost eludate dispozițiile

exprese ale legii educației naționale art. 193 alin. (3) care dispuneau că ierarhizarea

programelor de studiu și clarificarea universităților trebuia să se realizeze în

temeiul unor norme metodologice de evaluare ce urmau să fie aprobate în maxim 6

luni de la data intrării în vigoare a legii educației naționale, iar prin H.G.

nr. 789/2011 a fost aprobată metodologia, dar pentru că a intrat în vigoare la 10

august 2011, a fost depășit termenul de 6 luni și la peste o lună de la data încheierii

colectării datelor, respectiv 1 iulie 2011.

Adoptarea de către M.E.C.T.S.

a Ordinul din 21 aprilie 2011 și din 13 mai 2011, s-a susținut că au reprezentat

două situații orientative și ele nu puteau înlocui metodologia, singura care putea

să stea la baza operațiunilor de ierarhizare și evaluare.

În ceea ce privește paguba

iminentă, s-a arătat că, în mod greșit instanța de fond a considerat că universitățile

au cunoscut conținutul și scopul celor două ordine și că evaluarea și calificarea

făcută în urma datelor furnizate de către acestea nu pot produce o pagubă iminentă.

Contrar susținerilor instanței,

recurenta a arătat că universitățile particulare au fost excluse din sfera instituțiilor

care organizează programe de pregătire superioară fiindu-le limitate în mod nedrept

activitățile pe care le desfășurau ca instituție de învățământ superior.

Prejudiciile generate

de emiterea ordinului atacat se reflectă în activitatea universităților particulare

atât din punct de vedere instituțional cât și material prin pierderea posibilității

de a derula în continuare programe educaționale de pregătire superioară.

Deși s-a susținut că efectele

ordinului nr. 5262/2011 nu întrerup programele de masterat și doctorat aflate în

derulare, continuarea acestora este permisă doar pe parcursul anilor 2011-2012,

iar programele începute în 2010 sau 2011 nu pot fi finalizate până în 2012.

S-a solicitat admiterea

recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii și suspendării executării

ordinul din 05 septembrie 2011.

recurs

După examinarea motivelor

de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte de Casație și

Justiție va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a fost

învestită cu soluționarea unei cereri de suspendare, întemeiată pe dispozițiile

art. 14 din Legea nr. 554/2004, a ordinului din 05 septembrie 2011 emis de M.E.C.T.S.

privind constatarea rezultatelor clasificării universităților.

Suspendarea actului administrativ,

ca operațiune juridică de întrerupere vremelnică a efectelor acestuia reprezintă

o situație de excepție de la regula executării din oficiu și ea se poate dispune

numai dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege.

Potrivit art. 14

alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea

unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice

care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate

să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ

unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată

nu introduce acțiunea în anulare a actului în termen de 60 de zile, suspendarea

încetează de drept și fără nicio formalitate”.

Prin urmare, legea impune

următoarele condiții pentru a se dispune suspendarea executării:

- să se ceară suspendarea

executării unui act administrativ unilateral;

- să se facă dovada că

s-a formulat plângerea prealabilă;

- să se facă dovada existenței

„cazului bine justificat”;

- să se facă dovada „pagubei

iminente”.

Cu privire la primele

două condiții se constată că sunt îndeplinite în cauză pentru că cere anularea unui

act administrativ unilateral, iar reclamanta a formulat plângere prealabilă înregistrată

din 29 septembrie 2011 la Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.

„Cazul bine justificat”

este definit în art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind împrejurările legate

de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă

în privința legalității actului administrativ.

Prin urmare, condiția

existenței unui caz bine justificat este îndeplinită în situația în care se regăsesc

argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ

aflat în litigiu.

Altfel spus, pentru a

interveni suspendarea executării unui act administrativ, trebuie să existe un indiciu

temeinic de nelegalitate.

În privința cazului bine

justificat, recurenta a invocat ca motiv de aparentă nelegalitate a ordinul din

05 septembrie 2011 faptul că au fost eludate dispozițiile art. 193 alin. (3) din

Legea nr. 1/2011.

Conform art. 193

alin. (3) din Legii nr. 1/2011 „Evaluarea

în scopul ierarhizării programelor de studii

și a clasificării universităților se realizează pe baza unei metodologii de evaluare

propuse de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și aprobate

prin hotărâre a Guvernului, în maximum 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei

legi. Aplicarea acestei metodologii intră în răspunderea Ministerului Educației,

Cercetării, Tineretului și Sportului. Evaluarea este realizată periodic.”

Contrar susținerilor recurentei

se constată că aceste dispoziții au fost respectate.

Legea nr. 1/2011 – legea

educației naționale a fost publicată în M. Of. nr. 18/10.01.2011, dar a intrat în

vigoare la 09 februarie 2011, iar H.G. nr. 789/2011 privind aprobarea Metodologiei

de evaluare în scopul clarificării universităților și ierarhizării programelor de

studii a fost publicată în M. Of. nr. 569/10.08.2011, astfel fiind respectat termenul

de 6 luni impus de art. 193 alin. (3) din lege.

Ordinul nr. 5262/2011

a fost emis de M.E.C.T.S. în aplicarea art. 6 alin. (2) din H.G. nr. 789/2011 și

prin acest ordin a fost constatat rezultatul clasificării, astfel cum acestea au

fost stabilite de organismul de evaluare.

Într-adevăr, M.E.C.T.S.

a emis ordinul din 21 aprilie 2011 și ordinul din 13 mai 2011 prin care au fost

aprobate proceduri de colectare a datelor și informațiilor în vederea evaluării

universităților.

Emiterea acestor ordine

nu poate constitui un motiv de aparentă nelegalitate a ordinului din 05

septembrie 2011 pentru a fi îndeplinită condiția cazului bine justificat, având

în vedere că membrii asociației au raportat datele solicitate, raportare care era

obligatorie și potrivit art. 192 alin. (2) din Legea nr. 1/2011.

Toate acestea dovedesc

faptul că susținerile recurentei cu privire la îndeplinirea condiției cazului bine

justificat sunt nefondate. De altfel, în cadrul cererii de suspendare nu se analizează

amănunțit cauzele de anulare a actului, ci numai cele care ar putea crea aparența

de nelegalitate pentru că analiza legalității și temeiniciei o va face instanța

investită cu soluționarea acțiunii în anulare.

Paguba iminentă, o altă

condiție ce trebuie îndeplinită pentru a se dispune suspendarea executării unui

act administrativ, este definită în art. 2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004, republicată,

ca fiind prejudiciul material, viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă

gravă a funcționării autorității publice sau a unui serviciu public.

Nici în privința acestei

condiții susținerile recurentei nu sunt fondate.

Mai întâi, trebuie precizat

că, potrivit art. 13 alin. (1) din H.G. nr. 789 din 03 august 2011 „Evaluarea în

scopul ierarhizării programelor de studii universitare se realizează anual”, iar

conform art. 6 alin. (2) „rezultatul clarificării universităților se constată prin

ordin al ministrului educație, care se publică înainte de începutul fiecărui an

universitar”.

În privința pagubei iminente,

chiar recurenta recunoaște că pentru anul universitar 2011-2012 nu au fost întrerupte

programele de masterat și doctorat aflate în derulare, aspect invocat în legătură

cu dovedirea pagubei iminente.

Pentru anul universitar

2012-2013, conform art. 5 alin. (1) din H.G. nr. 569/2011, se va face o nouă evaluare

primară, înainte de începerea anului universitar iar rezultatul acelei evaluări

este valabil pe durata anului universitar următor evaluării.

În aceste condiții, nu

se poate aprecia că este îndeplinită și condiția pagubei iminente.

Pentru că nu s-a făcut

dovada existenței cazului bine justificat și a pagubei iminente, apreciind că soluția

instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat

la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Asociația Universităților

Particulare din România – 2007 împotriva sentinței civile nr. 6835 din 17 noiembrie

2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 27 iunie

2012.