ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5789/2012
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5789/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin
cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București reclamanții D.G.R. și alții
au chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Parchetul de pe lângă Curtea
de Apel București, Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 2 București, Parchetul
de pe lângă Judecătoria sectorului 4 București și Ministerul Finanțelor Publice,
pentru acordarea sporului de confidențialitate de 15% din salariul brut de încadrare.
Tribunalul București, prin sentința civilă
nr. 5277 din 23 mai 2011 a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului
Gorj, în raport de dispozițiile art. 284 alin. (1) din C. muncii, întrucât reclamanții
au domiciliul în județul Gorj.
La rândul său, Tribunalul Gorj, prin sentința
civilă nr. 2201 din 21 mai 2012, a declinat competența de soluționare în favoarea
Tribunalului București, reținând că reclamanții locuiesc efectiv în București, atât
timp cât sunt încadrați ca personal auxiliar de specialitate în cadrul Parchetului
de pe lângă Judecătoria sectorului 2 București și Parchetului de pe lângă Judecătoria
sectorului 4 București.
Ivindu-se conflictul negativ de competență,
în raport de dispozițiile art. 21 și 22 alin. (3) C. proc. civ. a fost sesizată
Înalta Curte de Casație și Justiție.
Asupra conflictului negativ de competență
ivit, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:
Obiectul dedus judecății vizează plata
unor drepturi salariale, or față de obiectul dedus judecății sunt incidente dispozițiilor
art. 284 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora „cererile referitoare la cauzele
prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție
reclamantul își are domiciliul sau reședința.
La data înaintării acțiunii, reclamanții
aveau reședința în București.
Prin dispozițiile imperative ale art. 284
alin. (2) C. muncii, s-a instituit în domeniul conflictelor de muncă, un caz de
competență teritorială exclusivă.
În consecință, competența teritorială reglementată
de art. 284 C. muncii, este imperativă, exclusivă și derogatorie de la dreptul comun,
ea putând fi invocată de părți oricând în timpul procesului și chiar de instanță
din oficiu.
De menționat este faptul că în cererea
introductivă de instanță, reclamanții nu au indicat domiciliile din județul Gorj.
Din actele dosarului, rezultă că reclamanții,
la data promovării acțiunii, aveau reședința în București, municipiu aflat în raza
de competență teritorială a Tribunalului București, căruia îi revine astfel competența
teritorială de soluționare a cauzei.
Astfel față de cele expuse, de dispozițiile
art. 284 alin. (2) C. muncii și art. 22 C. proc. civ., urmează a se stabili competența
de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește
competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 26 septembrie 2012.