ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5789/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București reclamanții D.G.R. și alții au chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 2 București, Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 4 București și Ministerul Finanțelor Publice, pentru acordarea sporului de confidențialitate de 15% din salariul brut de încadrare. Tribunalul București, prin sentința civilă nr. 5277 din 23 mai 2011 a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului Gorj, în raport de dispozițiile art. 284 alin. (1) din C. muncii, întrucât reclamanții au domiciliul în județul Gorj.

La rândul său, Tribunalul Gorj, prin sentința civilă nr. 2201 din 21 mai 2012, a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului București, reținând că reclamanții locuiesc efectiv în București, atât timp cât sunt încadrați ca personal auxiliar de specialitate în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 2 București și Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 4 București. Ivindu-se conflictul negativ de competență, în raport de dispozițiile art. 21 și 22 alin. (3) C. proc. civ. a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție. Asupra conflictului negativ de competență ivit, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele: Obiectul dedus judecății vizează plata unor drepturi salariale, or față de obiectul dedus judecății sunt incidente dispozițiilor art. 284 alin. (2) C. proc.

civ., potrivit cărora „cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința. La data înaintării acțiunii, reclamanții aveau reședința în București. Prin dispozițiile imperative ale art. 284 alin. (2) C. muncii, s-a instituit în domeniul conflictelor de muncă, un caz de competență teritorială exclusivă. În consecință, competența teritorială reglementată de art. 284 C. muncii, este imperativă, exclusivă și derogatorie de la dreptul comun, ea putând fi invocată de părți oricând în timpul procesului și chiar de instanță din oficiu. De menționat este faptul că în cererea introductivă de instanță, reclamanții nu au indicat domiciliile din județul Gorj.

Din actele dosarului, rezultă că reclamanții, la data promovării acțiunii, aveau reședința în București, municipiu aflat în raza de competență teritorială a Tribunalului București, căruia îi revine astfel competența teritorială de soluționare a cauzei. Astfel față de cele expuse, de dispozițiile art. 284 alin. (2) C. muncii și art. 22 C. proc. civ., urmează a se stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 septembrie 2012.