ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5520/2012

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra

conflictului de competență de față, reține următoarele:

Prin

cererea înregistrată la data de 12 mai 2011, pe rolul Tribunalului Dolj, secția

conflicte de muncă și asigurări sociale, reclamanta S.N.T.F.M. CFR M. SA a chemat

în judecată pârâta G.M., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să

dispună obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 12.619 RON reprezentând

contravaloarea prejudiciului cauzat prin îndeplinirea în mod defectuos și superficial

a sarcinilor de serviciu.

În

motivarea cererii,

reclamanta a susținut că pârâta este salariata sa în postul de magazioner, iar în

data de 17 martie 2010 au fost expediate din stația CF Palas pentru stația CF Piatra

Olt, un

număr de 3 vagoane încărcate cu motorină. Aceste vagoane au sosit în stația

Piatra Olt în data de 18 martie 2010, fiind luate în primire de către reprezentantul

reclamantei fără a se constata nereguli comerciale.

În

drept au fost

invocate dispozițiile art. 270 și urm. C. muncii.

La data de 29 iunie 2011 reclamanta a depus la dosar note

de ședință însoțite de înscrisurile pe care se întemeiază cererea de chemare în

judecată.

La data de 22 septembrie 2011 pârâta a formulat întâmpinare

prin care a invocat excepția de necompetență teritorială și materială a Tribunalului

Dolj, iar în subsidiar a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Analizând cu prioritate excepția necompetenței teritoriale

invocată, instanța a reținut următoarele:

Potrivit art. 284 alin. (2) C. muncii cererile referitoare

la conflictele de muncă se adresează instanței în a cărei rază teritorială reclamantul

își are domiciliul.

În

speță instanța

constată că cererea este formulată în calitate de reclamantă de către S.N.T.F.M.

CFR M. SA care își are sediul situat în București, B-dul. D.G., prin urmare competența

de soluționare a cauzei aparține Tribunalului București.

Astfel, pentru sentința civilă nr. 9808 din 22

septembrie 2011 a Tribunalului Dolj a declinat competența de soluționare a cauzei

în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă.

În

ședința publică

din 02 februarie 2012 din oficiu s-a invocat excepția necompetenței teritoriale

a Tribunalului București, secția a VlII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

S-a reținut că din punct de vedere teritorial competența

de soluționare a conflictelor de muncă, aparține instanței în a cărei circumscripție

se află domiciliul, reședința sau sediul reclamantului.

Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a indicat

ca sediu pentru comunicarea actelor de procedură pe cel situat în municipiul Craiova

unde, potrivit actelor dosarului, se află sediul societății S.N.T.F.M. CFR M. SA.

Textul legal ce reglementează competența teritorială de

soluționare a conflictelor de muncă nu cuprinde alte mențiuni exprese referitoare

la sediul principal sau secundar al societății reclamante,

astfel că, de

vreme ce societatea reclamantă a ales să se judece la instanța în circumscripția

căreia se află sediul unei sucursale a sa, instanței respective îi aparține competența

de soluționare a pricinii.

Pentru aceste considerente, având în vedere că reclamanta

avea la data introducerii acțiunii unul dintre sediile sale în municipiul Craiova,

în raza instanței ce a fost mai întâi învestită, instanța a apreciat că aparține

acestei instanțe competența de soluționare a cauzei, în temeiul art. 269 C. muncii.

Înalta Curte de Casație și Justiție, verificând actele

și lucrările dosarului, și având în vedere dispozițiile art. 22 C. proc. civ. va

stabili cauza de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București pentru

următoarele considerente:

Obiectul prezentei acțiuni îl constituia obligarea pârâtei

G.M. la plata către reclamanta S.N.T.F.M. CFR M. SA București a sumei de 12.619

RON reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat prin îndeplinirea în mod defectuos

și superficial a sarcinilor de serviciu.

Conform dispozițiilor art. 284 alin. (2) C. muncii „cererile

referitoare la conflictele de muncă se adresează instanței în a cărei rază teritorială

reclamantul își are domiciliul sau reședința, sau, după caz, sediul. Acțiunea dedusă

judecății este formulată de reclamanta S.N.T.F.M. CFR M. SA București care are sediul

în municipiul București, B-dul. D.G., iar împrejurarea că reclamanta și-a ales un

sediu procedural în vederea comunicării actelor de procedură nu este în măsură să

atragă competența instanței în raza teritorială a altei instanțe și anume a aceleia

unde se află sediul procedural ales.

Dispozițiile de competență reglementate de art. 284

alin. (2) C. muncii au caracter special și derogatoriu de la dreptul comun neputând

fi înlăturate prin voința părților, astfel că revine instanței în a cărei circumscripție

se găsește sediul reclamantei și anume, Tribunalului București, competența de soluționare

a prezentei cauze.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 20 septembrie 2012.