ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3700/2012

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată la nr.

3187/91/2006, reclamanții D.D.M., D.D.G., C.V., C.M., D.P.Ș. și C.D.S.

au formulat contestație împotriva

dispoziției nr. 219 din 5 iulie 2006 emisă de Primăria comunei Homocea,

solicitând anularea acesteia și

acordarea de

măsuri reparatorii prin echivalent pentru toate bunurile

solicitate prin

notificare, respectiv casă, grajd, magazie ce erau edificate pe același teren,

utilajele morii.

Prin sentința civilă nr. 635 din 07

noiembrie 2007, Tribunalul Vrancea

a

respins, ca neîntemeiată, acțiunea

reclamanților, în contradictoriu cu

Primăria comunei Homocea.

S-a reținut că, prin dispoziția nr.

219 din 5 iulie 2006, primăria a propus acordarea de despăgubiri pentru

imobilul moară și terenul aferent, bunuri a căror restituire fusese solicitată

prin notificarea înregistrată sub nr. 26 din 29 iunie 2001.

Contestația formulată a vizat faptul

că nu au fost acordate

măsuri reparatorii și

pentru casă, grajd, magazie ce erau edificate pe

același teren pe care

se afla moara, precum și utilajele morii.

S-a apreciat că

nefiind emisă notificare și pentru aceste bunuri,

reclamanții au pierdut dreptul de a

solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.

Prin decizia civilă nr. 51A din 26

februarie 2008, Curtea de Apel Galați, secția civilă,

a admis apelul reclamanților, a

schimbat sentința, în sensul că a admis acțiunea acestora și a obligat pârâta

să emită o nouă dispoziție prin care să propună acordarea de măsuri reparatorii

pentru bunurile solicitate de reclamanți, potrivit raportului de evaluare ce a

stat la baza emiterii dispoziției, a dispus anularea dispoziției nr. 219 din 5

iulie 2006 emisă de primărie.

S-a reținut că, prin cererea

înregistrată sub nr. 2498 din 15 august 2005, reclamanții au solicitat

acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru bunurile deținute de defuncții

D.D. și D.S., amplasate pe terenul revendicat și identificat pe raza comunei

Homocea.

Primăria a înregistrat această cerere

ca pe o notificare din moment ce a format dosarul intern ce a stat la baza

emiterii dispoziției nr. 219 din 15 iulie 2006.

Raportul de evaluare al expertului

S.N. a consemnat că autorii reclamanților au avut în proprietate un imobil

compus din construcție moară, casă de locuit cu 5 camere și 2 chilere, grajd,

magazie de cereale, utilaje moară.

Prin dispoziția nr. 219 din 5 iulie

2006, Primarul comunei Homocea a propus acordarea de despăgubiri pentru teren

și imobilul moară.

Reclamanții au

formulat contestație, prin care au solicitat să se

constate că primarul a omis să se

pronunțe și cu privire la celelalte bunuri revendicate și menționate în

raportul de evaluare.

Nu se poate reține că primăria nu a

fost preocupată de solicitarea reclamanților prin adresa nr. 2498 din 15 august

2005, așa cum motivează instanța de fond în lipsa unei notificări prin

executorul judecătoresc.

Dacă primăria nu recunoștea dovedirea

proprietății asupra

bunurilor revendicate

prin adresa nr. 2498 din 15 august 2005, trebuia să se

pronunțe prin

dispoziția nr. 219 din 5 iulie 2006.

Prin

încheierea de ședință din 16 februarie 2011, Curtea de Apel Galați, Secția

civilă a respins, ca nefondată, cererea de lămurire a dispozitivului formulată

de petenți.

În raport de dispozițiile art. 281

1

pct. 1 C. proc. civ.

, s-a apreciat că

dispozitivul deciziei civile nr. 51 din 26 februarie 2008 a

Curții de Apel Galați nu conține

dispoziții potrivnice în înțelesul său, este clar și nu necesită lămuriri.

Astfel, în

dispozitivul deciziei se consemnează obligația pârâtei de a emite o nouă

dispoziție prin care să propună acordarea de măsuri reparatorii pentru bunurile

solicitate de reclamanți prin cererea înregistrată sub nr. 2498 din 15 august

2005, potrivit raportului de evaluare ce a stat la baza emiterii dispoziției

nr. 219 din 5 iulie 2006.

Întinderea

dreptului reclamanților cu privire la măsurile reparatorii nu a fost stabilită

de instanță, aceasta pronunțându-se în sensul obligării primărie să emită o

nouă dispoziție prin care să propună acordarea de măsuri reparatorii, iar

aceasta s-a conformat emițând dispoziția 1 din 16 ianuarie 2009. Prin această

dispoziție se propune acordarea de măsuri reparatorii pentru bunurile

respective, iar documentația a fost înaintată la Autoritatea Națională pentru

Restituirea Proprietăților.

Împotriva

încheierii de ședință din 16 februarie 2011 au formulat cerere de recurs la

data de 04 aprilie 2011, petenții D.D.M., D.D.G., C.M., C.V., D.P.Ș. și C.D.S.,

prin care au criticat-o pentru nelegalitate, sub următoarele aspecte:

Prin decizia

civilă nr. 51 A din 26 februarie 2008, Curtea de Apel Galați a admis acțiunea,

a obligat primăria să emită o dispoziție cu propuneri privind acordarea de

măsuri reparatorii pentru bunurile imobile preluate abuziv de regimul comunist,

potrivit raportului de evaluare aflat la dosarul cauzei.

Raportul de

evaluare a identificat bunurile imobile revendicate pe baza înscrisurilor care

dovedesc proprietatea acestora și le-a evaluat la suma de 712.445,30 lei.

Așadar,

aceasta este suma care ar trebui plătită ca măsură reparatorie pentru cei peste

60 de ani de deposedare forțată exercitată de statul comunist, iar pentru a

intra în legalitate, primăria a emis dispoziția nr. 1 din 16 ianuarie 2009 prin

care se conformează întocmai hotărârii judecătorești și propune acordarea de

despăgubiri, conform raportului de evaluare, respectiv suma de 712.445,30 lei.

Dispoziția nr.

1 din 16 ianuarie 2009 a fost comunicată Instituției Prefectului Vrancea și

Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, aceasta fiind

definitivă și executorie, întrucât nu a fost contestată.

A.N.R.P. a

rugat ulterior primăria să promoveze în temeiul art. 282

1

C. proc.

civ. o acțiune de lămurire a dispozitivului deciziei civile nr. 51 A din 26

februarie 2008, în sensul de a se preciza dacă prin această sentință s-a

constatat și întinderea dreptului reclamanților la măsuri reparatorii în suma

consemnată în raportul de evaluare.

Respingerea

cererii de lămurire a dispozitivului ca nefondată este injustă, ilegală,

întrucât s-a dat dovadă de superficialitate, nepăsare față de realizarea drepturilor

și intereselor legitime ale petenților, favorizând amânarea sine die a

reparării efective a nedreptăților suportate sub regimul comunist.

R

ecursul este nefondat.

Potrivit

dispozițiilor art. 281

1

pct. 1 C. proc. civ., în cazul în care sunt

necesare lămuriri cu privire la înțelesul,

întinderea

sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde

dispoziții

potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească

dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice.

Prin decizia

civilă nr. 51 A din 26 februarie 2008, Curtea de Apel Galați

a admis apelul reclamanților, a

schimbat sentința, în sensul că a admis acțiunea acestora și a obligat pârâta

să emită o nouă dispoziție prin care să propună acordarea de măsuri reparatorii

pentru bunurile solicitate de reclamanți, potrivit raportului de evaluare ce a

stat la baza emiterii dispoziției, a dispus anularea dispoziției nr. 219 din 5

iulie 2006 emisă de primărie.

Instanța

anterioară a reținut corect că în dispozitivul deciziei susmenționate s-a

consemnat obligația concretă și precisă a pârâtei de a emite o nouă dispoziție

prin care să propună acordarea de măsuri reparatorii pentru bunurile solicitate

de reclamanți prin cererea înregistrată sub nr. 2498 din 15 august 2005,

potrivit raportului de evaluare ce a stat la baza emiterii dispoziției nr. 219

din 05 iulie 2006.

In motivarea

deciziei s-a făcut referire la raportul de evaluare al expertului S.N. care a

consemnat faptul că autorii reclamanților au avut în proprietate un imobil compus

din construcție moară, casă de locuit cu 5 camere și 2 chilere, grajd, magazie

de cereale, utilaje moară.

Instanța de

judecată, în circumstanțele concrete reținute anterior, a apreciat corect că

dispozitivul deciziei civile nr. 51 din 26 februarie 2008 a Curții de Apel

Galați nu conține dispoziții potrivnice în înțelesul său, este clar și nu

necesită lămuriri.

Întinderea

dreptului reclamanților cu privire la măsurile reparatorii nu a fost stabilită

de instanță, aceasta pronunțându-se în sensul obligării primărie să emită o

nouă dispoziție prin care să propună acordarea de măsuri reparatorii.

Împrejurarea

că raportul de evaluare nu numai că a identificat bunurile imobile revendicate

pe baza înscrisurilor care dovedesc proprietatea acestora dar le-a și evaluat

la suma de 712.445,30 lei, nu are nici o relevanță, câtă vreme concluziile

acestui raport de expertiză nu a fost valorificat în totalitate la data

pronunțării deciziei a cărei lămurire s-a solicitat.

Referirile

recurenților-reclamanți la conținutul dispoziției nr.

1 din 16 ianuarie 2009, prin care primăria a înțeles să se conformeze

hotărârii

judecătorești irevocabile, la caracterul definitiv și

executoriu al acesteia, la solicitarea Autorității Naționale pentru Restituirea

Proprietăților adresată primăriei de a apela la acțiunea de lămurire a

dispozitivului deciziei civile nr. 51 A din 26 februarie 2008 - în sensul de a

se preciza dacă prin această sentință s-a constatat și întinderea dreptului

reclamanților la măsuri reparatorii în suma consemnată în raportul de evaluare

- sunt chestiuni ce exced cererii de investire, fiind strict legate de etapa

executării hotărârii judecătorești.

Pentru toate

aceste considerente de fapt și de drept, Înalta Curte, în conformitate cu

dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul formulat în

cauză, ca nefondat, nefiind așadar îndeplinite condițiile art. 281

1

pct. 1 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de reclamanții D.D.M., D.D.G. - decedat, calitatea

sa procesuală fiind preluată de moștenitoarea S.D.V., C.M., C.V., D.P.Ș. și

C.D.S. împotriva încheierii din data de 16 februarie 2011 pronunțată de Curtea

de Apel Galați, secția civilă, în dosarul nr. 2275/91/2007.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 24 mai 2012.