ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5179/2012

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc.

civ., asupra cererii de lămurire dispozitiv de față, constată următoarele:

Prin

Sentința civilă nr. 635 din 7 noiembrie 2007, pronunțată în Dosarul nr.

2275/91/2007, Tribunalul Vrancea, secția civilă, a respins, ca neîntemeiată,

acțiunea reclamanților D.D.M., D.D.G., C.M., C.V., D.P.Ș. și C.D.S., în

contradictoriu cu Primăria Homocea, prin care aceștia solicitau anularea

Dispoziției nr. 219 din 5 iulie 2006 emisă de pârâtă și acordarea de măsuri

reparatorii prin echivalent pentru toate bunurile menționate în notificare.

Prin Decizia civilă nr. 51/A din 26 februarie

2008, pronunțată în același dosar, Curtea de Apel Galați, secția civilă, a

admis apelul reclamanților, a schimbat sentința, în sensul că a admis acțiunea

acestora și a obligat pârâta să emită o nouă dispoziție prin care să propună

acordarea de măsuri reparatorii pentru bunurile solicitate în notificare,

potrivit raportului de evaluare ce a stat la baza emiterii dispoziției

contestate, pe care a anulat-o.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Galați la data de 3 noiembrie 2008, reclamanții au solicitat completarea

dispozitivului Deciziei civile nr. 51/A din 26 februarie 2008, în sensul

acordării cheltuielilor de judecată în cuantum de 4.000 RON, reprezentând

onorariu avocat, asupra cărora instanța de apel a omis să se pronunțe.

Prin Decizia civilă nr. 517A din 27 noiembrie

2008, Curtea de Apel Galați, secția civilă, a respins, ca tardiv formulată,

cererea de completare a dispozitivului.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Galați la data de 4 ianuarie 2011, reclamanții au solicitat lămurirea

dispozitivului Deciziei civile nr. 51/A din 26 februarie 2008, în sensul de a

se preciza dacă prin această hotărâre s-a constatat și întinderea dreptului

reclamanților la măsuri reparatorii în suma consemnată în Raportul de evaluare

din 2006.

Prin Încheierea de ședință din 16 februarie

2011, Curtea de Apel Galați a respins, ca nefondată, cererea de lămurire a

dispozitivului mai sus arătată.

La data de 4 aprilie 2011, reclamanții au

reiterat cererea de lămurire dispozitiv privind Decizia civilă nr. 51/A din 26

februarie 2008 (respinsă prin Încheierea de ședință din 16 februarie 2011), iar

la data de 20 aprilie 2011 au formulat recurs împotriva Încheierii de ședință

din 16 februarie 2011.

Prin Decizia civilă nr. 78/A din 20 aprilie

2011, Curtea de Apel Galați, deși a reținut precizarea făcută de petenți, prin

reprezentant, în ședință publică, în sensul că în mod greșit a fost

interpretată cererea ca fiind o cerere de lămurire dispozitiv, în realitate

fiind o cerere de recurs împotriva Încheierii de ședință din 16 februarie 2011,

a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de

Casație și Justiție, consemnându-se greșit în dispozitiv cu privire la natura

cererii, respectiv, „cerere de lămurire dispozitiv", în loc de „cerere de

recurs".

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 19 mai 2011 sub nr.

2275/91/2007*, și a fost soluționată la data de 24 mai 2012, prin Decizia

civilă nr. 3700.

În practicaua acestei decizii, la solicitarea

instanței, reclamanții, prin reprezentant, au precizat că obiectul respectivei

cauze îl reprezintă recursul declarat împotriva Încheierii de ședință din 16

februarie 2011 a Curții de Apel Galați.

Constatându-se că odată cu înaintarea recursului

împotriva Încheierii de ședință din 16 februarie 2011, Curtea de Apel Galați a

trimis spre soluționare, cu o adresă separată și cererea de completare a

dispozitivului Deciziei civile nr. 51/A din 26 februarie 2008 a acestei

instanțe, cauza a fost înregistrată, la data de 25 mai 2012 pe rolul Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, completul nr. 9, cu termen de

judecată 11 septembrie 2012.

Recursul este inadmisibil, pentru următoarele

argumente:

Căile de atac reprezintă mijloace sau remedii

juridice procesuale prin intermediul cărora se poate solicita verificarea

legalității și temeiniciei hotărârilor judecătorești și, în final, remedierea

erorilor săvârșite, constituind astfel pentru părți o garanție a respectării

drepturilor lor fundamentale.

Rezultă că împotriva hotărârii judecătorești

se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de

la care nu se poate deroga, deoarece se întemeiază pe interesul general de a

înlătura orice cauze care ar putea ține în loc, în mod nedefinit, judecata unui

proces.

Recursul este o cale extraordinară de atac,

nedevolutivă și nesuspensivă de executare, prin intermediul căreia, în cazurile

strict și limitativ prevăzute de lege, se exercită controlul conformității

hotărârii atacate cu regulile de drept.

Potrivit art. 299 alin. (1) C. proc. civ.

„hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în

condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe jurisdicționale sunt

supuse recursului", iar potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 din același

cod, „sunt hotărâri irevocabile hotărârile date în recurs chiar dacă prin

acestea s-a soluționat fondul pricinii".

Prin coroborarea textelor legale anterior

citate, rezultă că pot fi atacate cu recurs numai hotărârile definitive date

fără drept de apel, cele date în apel, precum și hotărârile altor organe cu

activitate jurisdicțională, în condițiile prevăzute de lege.

Față de aceste dispoziții, recursul declarat

împotriva unei decizii irevocabile a unei instanțe de recurs este inadmisibil,

o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi supusă acestei căi de

atac.

O asemenea concluzie derivă din regula

unicității dreptului de a folosi o cale de atac, or, cum un asemenea drept este

unic, epuizându-se chiar prin exercițiul lui, o persoană nu se poate judeca de

mai multe ori în aceeași cale de atac.

În speță, potrivit actelor și lucrărilor

dosarului, rezultă că presupusa cerere de completare dispozitiv a Deciziei

civile nr. 51/A din 26 februarie 2008 a Curții de Apel Galați reprezintă, în

realitate, recursul declarat împotriva Încheierii de ședință din 16 februarie

2011, recurs ce a fost soluționat prin Decizia civilă nr. 3700 din 24 mai 2012

a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Poziția procesuală a reclamanților referitor

la cererea dedusă judecății, în sensul că este vorba de o cerere de recurs și

nu de o cerere de completare dispozitiv, a fost consemnată atât în practicaua

deciziei de declinare a competenței în favoarea Înaltei Curți de Casație și

Justiție, cât și în practicaua deciziei instanței de supreme prin care a fost

soluționat recursul respectiv.

Potrivit considerentelor anterior expuse,

hotărârea de soluționare a recursului declarat împotriva Încheierii de ședință

din 16 februarie 2011 a Curții de Apel Galați, secția civilă, este irevocabilă,

iar recursul declarat împotriva ei este inadmisibil și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat

împotriva Încheierii de ședință din 16 februarie 2011 a Curții de Apel Galați,

secția civilă, de recurenții D.D.M., S.D.V., C.M., C.V., D.P.Ș. și C.D.S.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11

septembrie 2012.

Procesat

de GGC - AZ