ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3976/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3976/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de

față;

Din lucrările din

dosar constată următoarele;

Prin Sentința penală nr. 100 din 16 februarie

2009, Tribunalul Vaslui a respins excepția privind nulitatea actului de

sesizare a instanței, invocată de inculpat prin apărător.

A condamnat pe

inculpatul E.V. la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de

introducerea în țară de droguri de risc, prevăzute de art. 3 alin. (1) din

Legea nr. 142/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 lit.

a) C. pen.; și la 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere

de droguri de risc în vederea consumului propriu, prevăzută de art. 4 alin. (1)

din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76

lit. e) C. pen.

În baza art. 33 lit.

a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite cele două pedepse

aplicate și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani

închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen.

Pe durata executării

pedepsei a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen., în condițiile art. 71 C. pen.

În baza art. 118 lit.

e) C. pen. s-a confiscat de la inculpat, în vederea distrugerii cantitatea de

5,4 gr. drog de risc - rezină canabis, ce a fost găsită asupra acestuia.

Pentru a hotărî

astfel, a reținut în esență că inculpatul E.V., de cetățenie moldovenească, pe

perioada șederii în România locuiește în București, însă merge și în Republica

Moldova, țară în care își are domiciliul stabil.

În ziua de 9

noiembrie 2008 inculpatul E.V. a plecat din România cu destinația Republica

Moldova cu scopul de a participa la un eveniment care se desfășura în

localitatea Căușeni, Raion Căușeni în Republica Moldova.

În ziua în care

inculpatul a participat la petrecere a observat pe un câmp lângă localitatea

Căușeni o cultură de canabis, după care, a luat hotărârea să culeagă planta de

canabis, în vederea consumului propriu sub formă de țigări, a selectat mugurii

plantei i-a învelit într-o folie de aluminiu, iar substanța verde a mărunțit-o

pentru a o introduce în țigările pe care urma să le consume.

Având în vedere

faptul că scopul inculpatului era de a consuma cantitatea de canabis a decis să

introducă întreaga cantitate de canabis în România, în forma în care o

pregătise, însă știind că este interzis să deții astfel de substanțe a împărțit

cantitatea în două punguțe, una ascunzând-o într-un ciorap în bagaj și pe

cealaltă a pus-o în buzunarul de la haină.

În ziua de 14

octombrie 2008, inculpatul s-a întors în România cu transportul în comun și la

controlul autorităților vamale, lucrătorii vamali au găsit cele două pungi cu

plantă vegetală.

Martorul L.Ș., care a

fost solicitat să asiste la controlul care se efectua asupra bagajului

inculpatului E.V. a declarat că autoritățile vamale l-au întrebat pe inculpat

dacă deține asupra sa bunuri interzise de lege acesta a relatat că nu deține

astfel de bunuri. Declarația martorului L.Ș. a fost confirmată și de martorul

T.C.

În urma examinării

fragmentelor vegetale ridicate de la inculpatul E.V., în cantitate de 5,4

grame, constatarea tehnico-științifică a pus în evidență tetrahidrocannabinol

(THC), substanță psihotropă, biosintetizată de plantă de canabis, substanță

care face parte din tabelul anexă 3 din Legea nr. 143/2000.

În declarațiile date,

inculpatul a arătat că a selectat mugurii pentru că tăria drogului stă în

muguri, după care i-a învelit într-o folie de aluminiu iar apoi i-a pus sub

capota mașinii, între filtru de aer și motor, deoarece în acest fel se usucă

mai repede, relatând că această metodă a învățat-o dintr-un film.

Inculpatul a

recunoscut săvârșirea faptei susținând că este un consumator ocazional de

droguri de risc și anume canabis, pe care obișnuiește să o consume prin

intermediul țigărilor.

Instanța de fond a

constatat că fapta inculpatului de a deține o cantitate de drog de risc cu

scopul de a o consuma personal și de a introduce în țară droguri de risc, deși

cunoștea că este interzis acest lucru, întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunilor de deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu și

introducerea în țară de droguri de risc, fapte prevăzute de art. 4 alin. (1) și

art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) și art.

34 lit. b) C. pen.

Cu privire la

excepția invocată de apărătorul inculpatului privind excepția nulității actului

de sesizare în sensul că acesta nu a fost verificat de către prim-procurorul

serviciului teritorial Iași, a reținut că rechizitoriul a fost întocmit de

procurorul șef al biroului teritorial Vaslui iar verificarea acestuia a făcut-o

procurorul șef al Serviciului Teritorial Iași.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel inculpatul E.V., susținând că în raport de

circumstanțele reale și personale, sunt întrunite toate condițiile legale

pentru schimbarea modalității de executare a pedepsei, scopul pedepsei fiind

realizat și fără privare de libertate a inculpatului prin executarea la locul

de muncă.

Prin Decizia nr. 67

din 12 mai 2009, Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori,

a admis apelul inculpatului declarat împotriva Sentinței penale nr. 100 din 16

februarie 2009 a Tribunalului Vaslui, hotărâre pe care a desființat-o în parte

și rejudecând a înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 71 și 64 lit. a), b) C.

pen., și în baza art. 86

1

a dispus suspendarea sub supraveghere a

executării pedepsei principale de 3 ani închisoare, pe o perioadă de 5 ani care

constituie termen de încercare, potrivit art. 86

2

C. pen.

În conformitate cu

dispozițiile art. 86

3

C. pen. s-a dispus că inculpatul trebuie ca pe

durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de

supraveghere: să se prezinte în ultima zi de joi a lunii calendaristice de la

sfârșitul fiecărui trimestru - pe parcursul termenului de încercare - la secția

de poliție a sectorului 4 București - organ desemnat de instanță pentru

supravegherea inculpatului; să anunțe în prealabil orice schimbare de

domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile,

precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de

existență.

A pus în atenția

inculpatului dispozițiile art. 86

4

C. pen., cu referire la art. 86

3

și 86

4

C. pen. privind revocarea și respectiv anularea suspendării sub

supraveghere a executării pedepsei, în cazul comiterii de noi infracțiuni, pe

parcursul termenului de încercare.

A menținut

dispozițiile sentinței apelate vizând confiscarea de la inculpat a cantității

de 5,4 grame drog de risc - rezină de canabis, precum și toate celelalte

dispoziții care nu sunt contrare prezentei decizii.

Pentru a hotărî

astfel instanța de apel a reținut în esență că având în vedere cuantumul

pedepsei aplicat de instanța de fond, circumstanțele reale cu referire la

împrejurările în care au fost comise faptele, cantitatea de substanță vegetală

culeasă, de 5,4 grame, introdusă în țară și găsită asupra inculpatului E.V.,

scopul în care a luat-o de pe câmp, dar și circumstanțele personale ale

acestuia care este tânăr cu un grad de instrucție ridicat, este salariat al

unei firme de computere, S.C.N., datele privind conduita sa anterioară precum

și cea procesuală, a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.

86

1

alin. (1) - (2) C. pen., dându-se eficiență acestor dispoziții.

Împotriva acestei

decizii, inculpatul E.V. a declarat recurs, cauza fiind înregistrată la Înalta

Curte de Casație și Justiție sub nr. 3908/89/2008.

Inculpatul, prin

apărător ales a criticat ambele hotărâri a invocat motivele de casare prevăzute

de art. 385

9

pct. 10 și pct. 17 C. proc. pen.

A solicitat

schimbarea încadrării juridice a faptei din concurs de infracțiuni, reținut în

mod greșit conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b), din art. 3 alin. 1 și

art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, înlăturarea dispozițiilor art. 3 alin.

(1) din Legea nr. 143/2000 și reținerea în sarcina inculpatului doar a

infracțiunii prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

A mai solicitat

achitarea inculpatului susținând că este vorba de fapt de o tentativă absolut

improprie așa cum este reglementată de art. 20 alin. (3) C. pen., inculpatul

având falsa reprezentare a realității că planta recoltată în luna octombrie,

este drog.

A mai susținut că a

dovedit faptul că pentru a fi în prezența plantei canabis, ca drog, trebuie să

existe inflorescențele florale și fructifere ale plantei, iar planta înflorește

în luna iunie până în august, ambele instanțe nepronunțându-se asupra

apărărilor inculpatului privind acest aspect.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu,

ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385

6

alin. (3) C. proc.

pen. combinate cu art. 385

6

alin. (1) C. proc. pen., constată că

recursul formulat de recurentul inculpat E.V. este întemeiat și îl va admite

pentru următoarele considerente.

Înalta Curte constată

că instanța de fond, și instanța de apel în mod greșit au reținut că fapta

inculpatului de a deține o cantitate de drog de risc cu scopul de a o consuma

personal și de a introduce în țară droguri de risc, deși cunoștea că este

interzis acest lucru, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de

deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu și introducerea în

țară de droguri de risc, fapte prevăzute de art. 4 alin. (1) și art. 3 alin. (1)

din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen.

Dispozițiile art. 3

din Legea nr. 143/2000 se referă în exclusivitate la traficul internațional de

droguri și deci cantitatea de 5,4 gr. drog de risc rezină de canabis care a

fost găsită asupra inculpatului E.V. în momentul trecerii frontierei, trebuia

să fie destinată comercializării pentru a-i fi aplicabile aceste dispoziții.

Însă cantitatea de

droguri fiind destinată consumului propriu, în această situație infracțiunea

prevăzută de art. 3 din Legea nr. 143/2000 își pierde conținutul, ea fiind

absorbită de art. 4 din Legea nr. 143/2000 care incriminează deținerea ilicită

de droguri pentru propriul consum.

Introducerea în țară

a cantității de droguri fiind o infracțiune mijloc în cauza de față întrucât

infracțiunea scop a inculpatului a fost deținerea drogurilor introduse pentru

consumul propriu, și în cazul în care trecerea peste frontieră a drogurilor se

face exclusiv pentru consumul propriu, fapta se încadrează în infracțiunea

prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000 care absoarbe în conținutul său

fapta de trecere a drogurilor peste frontieră prevăzută de art. 3 din Legea nr.

143/2000.

Înalta Curte constată

că faptei reținută în sarcina inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 îi lipsește unul din

elementele constitutive și anume scopul urmărit prin săvârșirea faptei, care

întregește elementul subiectiv al infracțiunii și presupune reprezentarea clară

a rezultatului faptei și anume fapta fiind săvârșită pentru consum propriu de

canabis și nu pentru a-l trafica.

Pentru aceste

considerente Înalta Curte va admite recursul inculpatului, va casa decizia

pronunțată de instanța de apel, și în parte sentința pronunțată de instanța de

fond, va stinge acțiunea penală pentru infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. 1

din Legea nr. 143/2000, reținută în sarcina inculpatului, care fără realizarea

cumulativă a elementelor prevăzute de lege pentru această infracțiune nu poate

exista tragerea la răspunderea penală a inculpatului, și în baza art. 11 pct. 2

lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., va achita pe inculpatul E.V.

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr.

143/2000.

Înalta Curte constată

că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 74 lit. a) și c) C. pen.

referitoare la circumstanțele atenuante respectiv conduita bună a inculpatului

înainte de săvârșirea faptei și atitudinea sinceră a acestuia în cursul

procesului, dispoziții cărora le va da și efectul prevederilor art. 76 lit. e)

C. pen.

Fiind întrunite

condițiile prevăzute de art. 81 C. pen., urmează a dispune suspendarea

condiționată a executării pedepsei de 5 luni închisoare aplicată inculpatului

pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000

fixându-se termenul de încercare prevăzut de art. 82 C. pen. pentru o durată de

2 ani și 5 luni.

Conform art. 359

alin. (1) C. proc. pen. va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor

art. 83 C. pen. cu privire la revocare.

Se vor menține

celelalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de inculpatul E.V. împotriva Deciziei penale nr. 67 din 12 mai 2009 a

Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează decizia

recurată și, în parte Sentința penală nr. 100 din 16 februarie 2008 a

Tribunalului București, secția penală și, rejudecând:

În baza art. 11 pct.

2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achită pe inculpatul E.V.

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr.

143/2000.

În baza art. 81 C.

pen., suspendă condiționat executarea pedepsei de 5 luni închisoare aplicată

pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea

dispozițiilor art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 lit. e) C. pen. și,

conform art. 82 C. pen., fixează termen de încercare pentru o durată de 2 ani

și 5 luni.

Pune în vedere

inculpatului dispozițiile art. 83 C. pen.

Menține celelalte

dispoziții ale sentinței.

Cheltuielile

judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul parțial

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales,

în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției și

Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 27 noiembrie 2009.