ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3976/2009

Asupra recursului de față; Din lucrările din dosar constată următoarele; Prin Sentința penală nr. 100 din 16 februarie 2009, Tribunalul Vaslui a respins excepția privind nulitatea actului de sesizare a instanței, invocată de inculpat prin apărător. A condamnat pe inculpatul E.V. la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de introducerea în țară de droguri de risc, prevăzute de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 142/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 lit. a) C. pen.; și la 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu, prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen.

și art. 76 lit. e) C. pen. În baza art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite cele două pedepse aplicate și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. Pe durata executării pedepsei a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în condițiile art. 71 C. pen. În baza art. 118 lit. e) C. pen. s-a confiscat de la inculpat, în vederea distrugerii cantitatea de 5,4 gr. drog de risc - rezină canabis, ce a fost găsită asupra acestuia. Pentru a hotărî astfel, a reținut în esență că inculpatul E.V., de cetățenie moldovenească, pe perioada șederii în România locuiește în București, însă merge și în Republica Moldova, țară în care își are domiciliul stabil.

În ziua de 9 noiembrie 2008 inculpatul E.V. a plecat din România cu destinația Republica Moldova cu scopul de a participa la un eveniment care se desfășura în localitatea Căușeni, Raion Căușeni în Republica Moldova. În ziua în care inculpatul a participat la petrecere a observat pe un câmp lângă localitatea Căușeni o cultură de canabis, după care, a luat hotărârea să culeagă planta de canabis, în vederea consumului propriu sub formă de țigări, a selectat mugurii plantei i-a învelit într-o folie de aluminiu, iar substanța verde a mărunțit-o pentru a o introduce în țigările pe care urma să le consume. Având în vedere faptul că scopul inculpatului era de a consuma cantitatea de canabis a decis să introducă întreaga cantitate de canabis în România, în forma în care o pregătise, însă știind că este interzis să deții astfel de substanțe a împărțit cantitatea în două punguțe, una ascunzând-o într-un ciorap în bagaj și pe cealaltă a pus-o în buzunarul de la haină.

În ziua de 14 octombrie 2008, inculpatul s-a întors în România cu transportul în comun și la controlul autorităților vamale, lucrătorii vamali au găsit cele două pungi cu plantă vegetală. Martorul L.Ș., care a fost solicitat să asiste la controlul care se efectua asupra bagajului inculpatului E.V. a declarat că autoritățile vamale l-au întrebat pe inculpat dacă deține asupra sa bunuri interzise de lege acesta a relatat că nu deține astfel de bunuri. Declarația martorului L.Ș. a fost confirmată și de martorul T.C. În urma examinării fragmentelor vegetale ridicate de la inculpatul E.V., în cantitate de 5,4 grame, constatarea tehnico-științifică a pus în evidență tetrahidrocannabinol (THC), substanță psihotropă, biosintetizată de plantă de canabis, substanță care face parte din tabelul anexă 3 din Legea nr. 143/2000.

În declarațiile date, inculpatul a arătat că a selectat mugurii pentru că tăria drogului stă în muguri, după care i-a învelit într-o folie de aluminiu iar apoi i-a pus sub capota mașinii, între filtru de aer și motor, deoarece în acest fel se usucă mai repede, relatând că această metodă a învățat-o dintr-un film. Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei susținând că este un consumator ocazional de droguri de risc și anume canabis, pe care obișnuiește să o consume prin intermediul țigărilor.

Instanța de fond a constatat că fapta inculpatului de a deține o cantitate de drog de risc cu scopul de a o consuma personal și de a introduce în țară droguri de risc, deși cunoștea că este interzis acest lucru, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu și introducerea în țară de droguri de risc, fapte prevăzute de art. 4 alin. (1) și art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. Cu privire la excepția invocată de apărătorul inculpatului privind excepția nulității actului de sesizare în sensul că acesta nu a fost verificat de către prim-procurorul serviciului teritorial Iași, a reținut că rechizitoriul a fost întocmit de procurorul șef al biroului teritorial Vaslui iar verificarea acestuia a făcut-o procurorul șef al Serviciului Teritorial Iași.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul E.V., susținând că în raport de circumstanțele reale și personale, sunt întrunite toate condițiile legale pentru schimbarea modalității de executare a pedepsei, scopul pedepsei fiind realizat și fără privare de libertate a inculpatului prin executarea la locul de muncă. Prin Decizia nr. 67 din 12 mai 2009, Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis apelul inculpatului declarat împotriva Sentinței penale nr. 100 din 16 februarie 2009 a Tribunalului Vaslui, hotărâre pe care a desființat-o în parte și rejudecând a înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 71 și 64 lit. a), b) C. pen., și în baza art. 86 1 a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale de 3 ani închisoare, pe o perioadă de 5 ani care constituie termen de încercare, potrivit art. 86 2 C. pen.

În conformitate cu dispozițiile art. 86 3 C. pen. s-a dispus că inculpatul trebuie ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte în ultima zi de joi a lunii calendaristice de la sfârșitul fiecărui trimestru - pe parcursul termenului de încercare - la secția de poliție a sectorului 4 București - organ desemnat de instanță pentru supravegherea inculpatului; să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. A pus în atenția inculpatului dispozițiile art. 86 4 C. pen., cu referire la art. 86 3 și 86 4 C. pen.

privind revocarea și respectiv anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, în cazul comiterii de noi infracțiuni, pe parcursul termenului de încercare. A menținut dispozițiile sentinței apelate vizând confiscarea de la inculpat a cantității de 5,4 grame drog de risc - rezină de canabis, precum și toate celelalte dispoziții care nu sunt contrare prezentei decizii.

Pentru a hotărî astfel instanța de apel a reținut în esență că având în vedere cuantumul pedepsei aplicat de instanța de fond, circumstanțele reale cu referire la împrejurările în care au fost comise faptele, cantitatea de substanță vegetală culeasă, de 5,4 grame, introdusă în țară și găsită asupra inculpatului E.V., scopul în care a luat-o de pe câmp, dar și circumstanțele personale ale acestuia care este tânăr cu un grad de instrucție ridicat, este salariat al unei firme de computere, S.C.N., datele privind conduita sa anterioară precum și cea procesuală, a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 86 1 alin. (1) - (2) C. pen., dându-se eficiență acestor dispoziții. Împotriva acestei decizii, inculpatul E.V.

a declarat recurs, cauza fiind înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție sub nr. 3908/89/2008. Inculpatul, prin apărător ales a criticat ambele hotărâri a invocat motivele de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 10 și pct. 17 C. proc. pen. A solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din concurs de infracțiuni, reținut în mod greșit conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b), din art. 3 alin. 1 și art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, înlăturarea dispozițiilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și reținerea în sarcina inculpatului doar a infracțiunii prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. A mai solicitat achitarea inculpatului susținând că este vorba de fapt de o tentativă absolut improprie așa cum este reglementată de art. 20 alin. (3) C. pen., inculpatul având falsa reprezentare a realității că planta recoltată în luna octombrie, este drog.

A mai susținut că a dovedit faptul că pentru a fi în prezența plantei canabis, ca drog, trebuie să existe inflorescențele florale și fructifere ale plantei, iar planta înflorește în luna iunie până în august, ambele instanțe nepronunțându-se asupra apărărilor inculpatului privind acest aspect. Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen. combinate cu art. 385 6 alin. (1) C. proc. pen., constată că recursul formulat de recurentul inculpat E.V. este întemeiat și îl va admite pentru următoarele considerente.

Înalta Curte constată că instanța de fond, și instanța de apel în mod greșit au reținut că fapta inculpatului de a deține o cantitate de drog de risc cu scopul de a o consuma personal și de a introduce în țară droguri de risc, deși cunoștea că este interzis acest lucru, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu și introducerea în țară de droguri de risc, fapte prevăzute de art. 4 alin. (1) și art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. Dispozițiile art. 3 din Legea nr. 143/2000 se referă în exclusivitate la traficul internațional de droguri și deci cantitatea de 5,4 gr.

drog de risc rezină de canabis care a fost găsită asupra inculpatului E.V. în momentul trecerii frontierei, trebuia să fie destinată comercializării pentru a-i fi aplicabile aceste dispoziții. Însă cantitatea de droguri fiind destinată consumului propriu, în această situație infracțiunea prevăzută de art. 3 din Legea nr. 143/2000 își pierde conținutul, ea fiind absorbită de art. 4 din Legea nr. 143/2000 care incriminează deținerea ilicită de droguri pentru propriul consum. Introducerea în țară a cantității de droguri fiind o infracțiune mijloc în cauza de față întrucât infracțiunea scop a inculpatului a fost deținerea drogurilor introduse pentru consumul propriu, și în cazul în care trecerea peste frontieră a drogurilor se face exclusiv pentru consumul propriu, fapta se încadrează în infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000 care absoarbe în conținutul său fapta de trecere a drogurilor peste frontieră prevăzută de art. 3 din Legea nr. 143/2000.

Înalta Curte constată că faptei reținută în sarcina inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 îi lipsește unul din elementele constitutive și anume scopul urmărit prin săvârșirea faptei, care întregește elementul subiectiv al infracțiunii și presupune reprezentarea clară a rezultatului faptei și anume fapta fiind săvârșită pentru consum propriu de canabis și nu pentru a-l trafica. Pentru aceste considerente Înalta Curte va admite recursul inculpatului, va casa decizia pronunțată de instanța de apel, și în parte sentința pronunțată de instanța de fond, va stinge acțiunea penală pentru infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, reținută în sarcina inculpatului, care fără realizarea cumulativă a elementelor prevăzute de lege pentru această infracțiune nu poate exista tragerea la răspunderea penală a inculpatului, și în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc.

pen., va achita pe inculpatul E.V. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. Înalta Curte constată că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 74 lit. a) și c) C. pen. referitoare la circumstanțele atenuante respectiv conduita bună a inculpatului înainte de săvârșirea faptei și atitudinea sinceră a acestuia în cursul procesului, dispoziții cărora le va da și efectul prevederilor art. 76 lit. e) C. pen. Fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 81 C. pen., urmează a dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de 5 luni închisoare aplicată inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 fixându-se termenul de încercare prevăzut de art. 82 C. pen.

pentru o durată de 2 ani și 5 luni. Conform art. 359 alin. (1) C. proc. pen. va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. cu privire la revocare. Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul E.V. împotriva Deciziei penale nr. 67 din 12 mai 2009 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori. Casează decizia recurată și, în parte Sentința penală nr. 100 din 16 februarie 2008 a Tribunalului București, secția penală și, rejudecând: În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achită pe inculpatul E.V. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. În baza art. 81 C. pen., suspendă condiționat executarea pedepsei de 5 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea dispozițiilor art. 74 lit. a) și c) C. pen.

și art. 76 lit. e) C. pen. și, conform art. 82 C. pen., fixează termen de încercare pentru o durată de 2 ani și 5 luni. Pune în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 C. pen. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 noiembrie 2009.