ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5509/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

La data de 19 februarie 2009, prin precizarea

la acțiunea introductivă, în cursul rejudecării cauzei ce formează obiectul Dosarului

nr. 388/54/2009 al Curții de Apel Craiova, reclamanta SC U.E. SRL Slatina a solicitat,

în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei – O.P.C.P., Guvernul României

–Departamentul de Luptă Antifraudă și Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P.

Olt, suspendarea executării procesului-verbal întocmit de pârâtul O.P.C.P. la data

de 22 august 2007, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004.

În motivarea cererii,

reclamanta a susținut că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea

nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și iminența producerii unei pagube.

În ceea ce privește cazul

bine justificat, reclamanta a arătat că plângerea pe care a formulat-o împotriva

actului administrativ în discuție a fost respinsă fără motivație prin decizia din

23 noiembrie 2007, bonitatea societății a fost verificată pentru o perioadă de 4

ani și nu doar de 1 an, cum pârâtul susține în mod eronat, iar un bilanț definitiv,

aprobat de adunarea generală, nu putea fi depus decât după luna mai, iar licitația

în cauză a avut loc în luna martie.

În acest sens, reclamanta

a invocat recomandarea din 13 septembrie 2005 a Comitetului de Miniștri al Consiliului

Europei, referitoare la protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă.

Referitor la paguba iminentă,

s-a menționat că pârâta D.G.F.P. Olt a demarat împotriva sa, la data de 5 februarie

2009, procedura executării silite, executarea sancțiunilor înainte de soluționarea

contestației fiind de natură să afecteze grav interesele economice ale societății

reclamante, cu consecințe negativ și pe plan social, pe piața forței de muncă.

Curtea de Apel Craiova,

secția contencios, administrativ și fiscal, prin încheierea din 6 aprilie 2009,

pronunțată în dosarul menționat, a respins cererea de suspendare.

Instanța a reținut că

soluția se impune întrucât motivele de nelegalitate a actului administrativ a cărui

suspendare se solicită nu pot fi analizate în cadrul acestei cereri, ci vor fi apreciate

la momentul soluționării acțiunii în fond.

Cât privește paguba iminentă,

s-a apreciat în esență, că prejudiciul rezultat exclusiv din executarea sancțiunii,

nu poate constitui el singur un motiv în sine de admitere a cererii de suspendare,

în absența unor alte probe și argumente care să evidențieze raportul dintre datorii

și creanțe.

Împotriva sus-menționatei

încheieri a declarat recurs, în termenul legal, reclamanta SC U.E. SRL Slatina,

criticând-o ca nelegală și netemeinică întrucât a fost pronunțată cu greșita apreciere

a probelor administrate și fără să fie avute în vedere dispozițiile exprese ale

art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004.

S-a apreciat în motivele

de recurs că, în speță, au fost dovedite cu actele depuse atât cazul bine justificat

cât și paguba iminentă, în speță fiind vorba despre o situație urgentă care impunea

suspendarea actului administrativ în litigiu, până la pronunțarea instanței de fond.

Prejudiciul, ca urmare

a începerii executării silite, ar fi foarte important pentru recurentă și greu de

reparat, până la încetarea în fapt a activității societății.

Recursul este nefondat

și va fi respins pentru următoarele considerente:

Legea nr. 554/2004, definește

„cazul bine justificat” ca fiind – împrejurări legate de starea de fapt și de drept,

de natură să creeze o serioasă îndoială privind legalitatea actului administrativ.

Din probele administrate,

nu rezultă această împrejurare de fapt și de drept, prin decizia atacată organul

în drept care a soluționat contestație răspunzând la toate motivele invocate de

contestator.

Simpla susținere a recurentei

în sensul că datorează suma la care a fost obligată, cât și aceea că executarea

silită ar perturba grav activitatea sa, nu este de natură a conduce instanța la

concluzia aplicării dispozițiilor art. 14-15 din Legea nr. 554/2004.

Deasemenea nici paguba

iminentă nu poate fi susținută prin probatoriile administrate, întrucât așa cum

am mai spus prejudiciul care ar rezulta dintr-o eventuală executare silită nu este

cert și nici iminent.

În speță, este vorba despre

restituirea unor fonduri comunitare, reprezentând finanțare externă, fără a se afecta

suma reprezentând cofinanțarea personală a recurentei.

Simpla formulare a unei

acțiuni în contencios administrativ, nu conduce automat la obligație pentru instanță

de a suspendat actul administrativ, știut fiind că suspendarea executării actelor

administrative este o situație de excepție care intervine atunci când legea o prevede

în condiții bine determinate și reglementate.

Prin urmare, corect instanța

Curții de Apel a apreciat că în speță nu sunt întrunite dispozițiile art. 14 și

15 din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care conform art. 312 C. proc. civ., se

va respinge recursul declarat de SC U.E. SRL Slatina ca nefondat, apreciindu-se

de Înalta Curte de Casație și Justiție ca temeinică și legală încheierea din 6 aprilie

2009 a Curții de Apel Craiova, secția contencios, administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta SC U.E. SRL Slatina împotriva încheierii din 6 aprilie 2009, pronunțată

de Curtea de Apel Craiova, secția contencios, administrativ și fiscal în Dosarul

nr. 388/54/2009, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 3 decembrie 2009.